Hai să te publicitez!

Poate că ştiţi, sau poate că nu ştiţi, am deschis acum vreo 4 luni un mic restaurant. Are doar 38 de locuri, împărţite în două saloane, şi este situat pe o stradă liniştită, cam la 5 minute de mers pe jos distanţă de Piaţa Universităţii.

Se numeşte Bistro GUXT şi încercăm să punem accent pe mâncarea gustoasă gătită perfect, acompaniată de vinul sau berea potrivite şi servită oamenilor potriviţi. Nu ne folosim de fiţe, fasoane şi fonfleuri, nu ne place bucătăria moleculară şi nici scorţoşenia. Am creat un loc unde un om obişnuit se poate relaxa, poate încerca băuturi de foarte bună calitate, bine alese, şi poate mânca de la bine spre excelent.

Publicul pe care îl ţintim este format din persoane cu un oarecare confort material, care îşi doresc nu doar să mănânce, ci să aibă o experienţă deosebită, în care serviciul prietenos şi familiar, atmosfera relaxată şi primitoare, băuturile alese cu mare grijă şi recomandate cu competenţă completează gustul delicios al mâncării. Ne dorim să fim vizitaţi de persoane curioase şi deschise la minte. Avem, deci, o nişă de public nu foarte largă, dar nici depopulată.

Cum am pornit cu banii proprii, adică puţini, ne facem publicitate doar pe Internet. În special pe Facebook, pe blogul meu şi pe tripadvisor. Am mai încercat şi pe alte site-uri româneşti care povestesc bucureştenilor despre restaurante, site-uri în care am avut mare încredere şi de la care am avut mari speranţe; nu am fost însă inspirat, căci încă nu ne-a călcat pragul nimeni care să fi aflat de noi de acolo. Acest lucru m-a făcut să fiu circumspect şi pretenţios atunci când aleg modul de a mă publicita.

Fac o mică paranteză pentru a vă povesti un pic despre modul în care ne-am ajutat cu site-ul tripadvisor.com. Acesta este accesat zilnic de cca. 3 milioane de utilizatori. Bucureştiul primeşte anual cam 1,5 milioane de turişti şi găzduieşte alte câteva mii bune de expaţi.
Datorită site-ului tripadvisor.com, unde ocupăm de vreo 2-3 luni poziţii între locurile 1-3 în rândul restaurantelor din Bucureşti, suntem vizitaţi de foarte mulţi turişti străini şi de din ce în ce mai mulţi români.
Aceste poziţii fruntaşe sunt ocupate pe baza recenziilor făcute de public. Avem de-a face cu un turism de masă, iar publicul este pe măsură, adică foarte amestecat: adolescenţi, pensionari, persoane singure, cupluri, grupuri mari, familii cu mulţi copii, oameni din toate ţările lumii şi din culturi culinare foarte diferite.Unii se pricep binişor la mâncare şi băutură, alţii deloc iar alţii au impresia că se pricep şi vin cu o grămadă de idei preconcepute. Unii au tot felul de tabuuri alimentare, alţii sunt de o libertate încântătoare.

Nu înseamnă deloc că locul 1 pe tripadvisor.com te face automat restaurantul cel ami bun din oraşul respectiv. De fapt, oare poate exista aşa ceva, adică „restaurantul cel mai bun”? Fiecare om îşi doreşte altceva de la un restaurant şi fiecare restaurant bun poate fi cel mai bun pentru cineva şi, în acelaşi timp, de neacceptat pentru altcineva. Totul este, deci, extrem de subiectiv. Se poate face însă un fel de „medie” pe baza notelor date de clienţi.

Faptul că străinii utilizează tripadvisor.com ca sursa de informaţii este ceva firesc; nu prea au alte opţiuni. Interesant este însă faptul că şi românii au început să vină la noi în număr tot mai mare informându-se tot pe tripadvisor.com, deşi, măcar teoretic, au multe alte surse alternative de informare.
Aş zice că există chiar tendinţa, vizibilă la publicul român, de a-şi alege locul unde mănâncă după review-urile postate pe tripadvisor.com şi nu după cele postate pe site-urile româneşti. De ce? Pentru că, în opinia celor care procedează astfel, site-urile româneşti alternative nu mai sunt de încredere; este de ajuns să plăteşti şi eşti promovat, ţi se scriu recenzii bune, figurezi în locuri foarte vizibile etc. Restaurantul tău poate fi o catastrofă, dar banii vor îndulci întotdeauna tonul recenziei şi îţi vor îmbunătăţi vizibilitatea.
Pe tripadvisor.com se trişează mai greu. Acolo este vorba doar despre experienţele directe şi personale ale consumatorilor. Dacă greşeşti, eşti imediat admonestat şi depunctat, dacă performezi corect acest lucru se va reflecta şi în notele acordate de consumatori şi vei deveni din ce în ce mai vizibil pentru utilizatorii site-ului. Publicul bucureştean, în special cel mai tânăr, devine din ce în ce mai interesat de această abordare, ba chiar şi de modul în care străinii percep restaurantele româneşti. Comentariile strănilor sunt socotite a fi cele mai obiective şi cele mai demne de luat în seamă.

Desigur, nici sistemul după care funcţionează tripadvisor.com nu este perfect şi nici măcar foarte bun, ci doar mai bun şi mai obiectiv decât al multor alte site-uri cu scopuri similare. După cum merg lucrurile, după părerea mea, site-urile româneşti, dacă nu vor schimba ceva în modul de a aborda clientela, îşi vor pierde tot mai mult din credibilitate şi vor fi date la o parte de pe piaţă.
Pe tripadvisor.com nu te costă nimic să fii în frunte, trebuie doar să-ţi faci treaba cât poţi de bine, lucru pe care oricum ţi l-ai asumat atunci când ai deschis un restaurant.

Închei paranteza spunînd că, oricum, chiar dacă momentan prestaţia noastră ne ajută să fim pe un loc fruntaş pe tripadvisor, nu ne-ar strica să ne promovăm mai mult pe nişa de public local pe care încercăm să ne poziţionăm.

Faptul că Bistro GUXT este destul de prezent pe Facebook şi foarte bine situat pe tripadvisor.com a făcut să fim contactaţi de o sumedenie de companii care îşi manifestă disponibilitatea de a „colabora” cu noi pentru promovarea restaurantului. Îşi spun, probabil, că avem bani de cheltuit şi încearcă să-i direcţioneze şi spre ele.
La început, ofertele primite m-au minunat, apoi au început să mă enerveze. Le-am primit şi în scris, unele cu hilar de multe greşeli de limbă română, dar şi la telefon.

Majoritatea sună cam aşa: „Vă vom lista pe site-ul nostru şi pe pagina noastră de Facebook şi vă costă doar 50 de euro pe an. Nu-i aşa că este o ofertă grozavă?”
Oferta este atât de grozavă încât am intrat şi eu, bineînţeles, pe site-urile şi paginile de Facebook cu pricina. Toate sunt nişte site-uri triste, incomod de accesat, generaliste, dedicate unui public extrem de larg şi cu interese foarte variate. Unele abordează la grămadă publicul în căutare de piese de maşină, de rochii de nuntă, imobiliare, hoteluri, servicii diverse şi multe altele, printre care şi restaurante.
Deci, aceste site-uri nu sunt „nişate” într-un mod care mi-ar conveni. Paginile lor de Facebook au de obicei câte 5-10.000 de like-uri şi nu conţin decât postări neinteresante, fără niciun comentariu şi niciun share. Doar like-uri, iar eu cam am o idee despre modul cum se pot obţine like-uri multe pentru o „foaie” goală de conţinut.

Sunt sunat la telefon în general de domnişoare, care încep să-mi turuie, ca un papagal, un text pe care, probabil, îl au în faţă, şi care vor să mă convingă să plătesc, foarte puţin, ca să fiu prezent în cine ştie ce listă, împreună cu alte 2000 de restaurante din Bucureşti.

Dacă pun întrebări mai precise despre eficienţa site-ului sau a paginii lor de Facebook primesc răspunsuri evazive. Dacă cer un studiu de caz, se lasă o tăcere adâncă, semn că interlocutorul nu are decât o idee vagă despre obiectul cererii mele, după care încearcă să mă aburească, îndreptând discuţia spre alt subiect.

Îmi dau seama că cei care mă contactează habar nu au cu cine vorbesc, cărui fel de restaurant se adresează şi care sunt nevoile mele; de fapt, încearcă să mă ia de prost. Îmi oferă o vorbărie goală, aceeaşi cu care abordează o gogoşerie sau un restaurant de lux, un hotel, o pizzerie sau un pub. Nimic personalizat, nimic care să indice un minim respect pentru afacerea mea.
Pentru ei toate aceste localuri sunt la fel şi se „publicitează” identic: listare într-un site mai mult sau mai puţin obscur şi pe o pagină de Facebook moartă. Ba, scuze, am uitat: mi se mai oferă şi optimizare SEO la site-ul restaurantului, asta cu multă emfază, de parcă mi-ar oferi cine ştie ce minunăţie. Se bazează, probabil, pe posibilitatea ca eu să nu ştiu ce este o optimizare SEO.

50 de euro pe an este, după cum cred unii, ofertă grozavă. Adică vreo 20 de lei pe lună. Bani pe care îi poţi pierde pe stradă şi nici nu-i simţi. Şi dacă îi plăteşti pentru publicitate, chiar tot atâta folos ai de pe urma lor, adică niciunul. Nimeni nu pare să-şi pună problema că aş fi dispus să plătesc nu doar 50 de euro pe an, ci câteva mii, dar pentru o publicitate eficientă. Probabil sunt destui care cedează în faţa unei oferte atât de „grozavă”, altfel ofertanţii aceştia ar fi dispărut de mult de pe piaţă.

Unii promit să-mi aducă nunţi, botezuri şi parastasuri şi încep să-mi explice cât de avantajoase sunt acestea, chestie care este cea mai jenantă. Nimeni nu face nuntă, botez şi parastas decât în restaurante cu măcar o sală foarte mare, cu locuri multe şi cu un meniu clasic: sarmale, peşte, friptură etc. Ori eu nu pot şi nu vreau să fac aşa ceva; dar pe mine nu mă întreabă nimeni ce vreau şi ce mă interesează, mi se oferă doar atotprezenta şi veşnica poliloghie neconvingătoare şi neeficientă, despre care v-am povestit mai sus.

La început am încercat să fiu politicos, apoi am devenit din ce în ce mai tranşant. Pe o duduie foarte agresivă chiar am concediat-o dur, rugând-o să se abţină de la a mă mai contacta vreodată, asta după ce a început să-şi denigreze concurenţa.

Pe scurt, nimeni până acum nu a venit să vadă locul, nimeni nu m-a întrebat măcar de ce fel de publicitate am nevoie. Nu mai zic că nimeni nu a venit cu vreo propunere concretă, ce să mai vorbesc despre vreun plan consistent de promovare sau despre o campanie de mai lungă durată.

Unde vreau să ajung? La faptul că nu mai înţeleg nimic. Nu înţeleg de ce totul este atât de neprofesionist şi făcut la „futu-i mă-sa”. Nu înţeleg cum înţeleg aceşti tineri agenţi şi, mai ales, managerii lor să-şi facă treaba. Ei cred că este de ajuns să spui cuiva „Hai să te publicitez!”?
Nu pricep nici mort cum de există atât de mulţi incompetenţi, sau, în cel mai bun caz, atât de mulţi indiferenţi la modul în care îşi fac treaba.
Ceea ce mă uimeşte cel mai mult este motivul pentru care aleg unii să facă această meserie grea, care, se vede lesne, nici măcar nu le place, ca să nu mai vorbim de faptul că nici nu au vreun strop de talent pentru ea.

Modul ineficient şi neprofesionist în care unele restaurante aleg să se promoveze (iar dacă aleg aceste modalităţi, au un manager prost pregătit; iar dacă managerul este un profesionist slab, la fel de posibil este ca şi serviciile şi mâncarea pe care le oferă restaurantul său să fie la fel) este una dintre explicaţiile modului pentru care dispar atât de multe de pe piaţă.
Cealaltă este că în 90% dintre restaurante se mănâncă prost, se serveşte prost şi se plăteşte scump, dar aceasta este o altă poveste tristă.

Sumar articol
Titlu articol
Hai să te publicitez!
Descriere
Modul ineficient şi neprofesionist în care unele restaurante aleg să se promoveze este una dintre explicaţiile modului pentru care dispar atât de multe de pe piaţă. Cealaltă este că în 90% dintre restaurante se mănâncă prost, se serveşte prost şi se plăteşte scump, dar aceasta este o altă poveste tristă.
Autor