De GUXTibus (6)

Hai sa te publicitez!

Poate ca stiti, sau poate ca nu stiti, am deschis acum vreo 4 luni un mic restaurant. Are doar 38 de locuri, împartite în doua saloane, si este situat pe o strada linistita, cam la 5 minute de mers pe jos distanta de Piata Universitatii.

Se numeste Bistro GUXT si încercam sa punem accent pe mancarea gustoasa gatita perfect, acompaniata de vinul sau berea potrivite si servita oamenilor potriviti. Nu ne folosim de fite, fasoane si fonfleuri, nu ne place bucataria moleculara si nici scortosenia. Am creat un loc unde un om obisnuit se poate relaxa, poate încerca bauturi de foarte buna calitate, bine alese, si poate manca de la bine spre excelent.

Publicul pe care îl tintim este format din persoane cu un oarecare confort material, care îsi doresc nu doar sa manance, ci sa aiba o experienta deosebita, în care serviciul prietenos si familiar, atmosfera relaxata si primitoare, bauturile alese cu mare grija si recomandate cu competenta completeaza gustul delicios al mancarii. Ne dorim sa fim vizitati de persoane curioase si deschise la minte. Avem, deci, o nisa de public nu foarte larga, dar nici depopulata.

Cum am pornit cu banii proprii, adica putini, ne facem publicitate doar pe Internet. În special pe Facebook, pe blogul meu si pe tripadvisor. Am mai încercat si pe alte site-uri romanesti care povestesc bucurestenilor despre restaurante, site-uri în care am avut mare încredere si de la care am avut mari sperante; nu am fost însa inspirat, caci înca nu ne-a calcat pragul nimeni care sa fi aflat de noi de acolo. Acest lucru m-a facut sa fiu circumspect si pretentios atunci cand aleg modul de a ma publicita.

Fac o mica paranteza pentru a va povesti un pic despre modul în care ne-am ajutat cu site-ul tripadvisor.com. Acesta este accesat zilnic de cca. 3 milioane de utilizatori. Bucurestiul primeste anual cam 1,5 milioane de turisti si gazduieste alte cateva mii bune de expati.
Datorita site-ului tripadvisor.com, unde ocupam de vreo 2-3 luni pozitii între locurile 1-3 în randul restaurantelor din Bucuresti, suntem vizitati de foarte multi turisti straini si de din ce în ce mai multi romani.
Aceste pozitii fruntase sunt ocupate pe baza recenziilor facute de public. Avem de-a face cu un turism de masa, iar publicul este pe masura, adica foarte amestecat: adolescenti, pensionari, persoane singure, cupluri, grupuri mari, familii cu multi copii, oameni din toate tarile lumii si din culturi culinare foarte diferite.Unii se pricep binisor la mancare si bautura, altii deloc iar altii au impresia ca se pricep si vin cu o gramada de idei preconcepute. Unii au tot felul de tabuuri alimentare, altii sunt de o libertate încantatoare.

Nu înseamna deloc ca locul 1 pe tripadvisor.com te face automat restaurantul cel ami bun din orasul respectiv. De fapt, oare poate exista asa ceva, adica „restaurantul cel mai bun”? Fiecare om îsi doreste altceva de la un restaurant si fiecare restaurant bun poate fi cel mai bun pentru cineva si, în acelasi timp, de neacceptat pentru altcineva. Totul este, deci, extrem de subiectiv. Se poate face însa un fel de „medie” pe baza notelor date de clienti.

Faptul ca strainii utilizeaza tripadvisor.com ca sursa de informatii este ceva firesc; nu prea au alte optiuni. Interesant este însa faptul ca si romanii au început sa vina la noi în numar tot mai mare informandu-se tot pe tripadvisor.com, desi, macar teoretic, au multe alte surse alternative de informare.
As zice ca exista chiar tendinta, vizibila la publicul roman, de a-si alege locul unde mananca dupa review-urile postate pe tripadvisor.com si nu dupa cele postate pe site-urile romanesti. De ce? Pentru ca, în opinia celor care procedeaza astfel, site-urile romanesti alternative nu mai sunt de încredere; este de ajuns sa platesti si esti promovat, ti se scriu recenzii bune, figurezi în locuri foarte vizibile etc. Restaurantul tau poate fi o catastrofa, dar banii vor îndulci întotdeauna tonul recenziei si îti vor îmbunatati vizibilitatea.
Pe tripadvisor.com se triseaza mai greu. Acolo este vorba doar despre experientele directe si personale ale consumatorilor. Daca gresesti, esti imediat admonestat si depunctat, daca performezi corect acest lucru se va reflecta si în notele acordate de consumatori si vei deveni din ce în ce mai vizibil pentru utilizatorii site-ului. Publicul bucurestean, în special cel mai tanar, devine din ce în ce mai interesat de aceasta abordare, ba chiar si de modul în care strainii percep restaurantele romanesti. Comentariile stranilor sunt socotite a fi cele mai obiective si cele mai demne de luat în seama.

Desigur, nici sistemul dupa care functioneaza tripadvisor.com nu este perfect si nici macar foarte bun, ci doar mai bun si mai obiectiv decat al multor alte site-uri cu scopuri similare. Dupa cum merg lucrurile, dupa parerea mea, site-urile romanesti, daca nu vor schimba ceva în modul de a aborda clientela, îsi vor pierde tot mai mult din credibilitate si vor fi date la o parte de pe piata.
Pe tripadvisor.com nu te costa nimic sa fii în frunte, trebuie doar sa-ti faci treaba cat poti de bine, lucru pe care oricum ti l-ai asumat atunci cand ai deschis un restaurant.

Închei paranteza spunînd ca, oricum, chiar daca momentan prestatia noastra ne ajuta sa fim pe un loc fruntas pe tripadvisor, nu ne-ar strica sa ne promovam mai mult pe nisa de public local pe care încercam sa ne pozitionam.

Faptul ca Bistro GUXT este destul de prezent pe Facebook si foarte bine situat pe tripadvisor.com a facut sa fim contactati de o sumedenie de companii care îsi manifesta disponibilitatea de a „colabora” cu noi pentru promovarea restaurantului. Îsi spun, probabil, ca avem bani de cheltuit si încearca sa-i directioneze si spre ele.
La început, ofertele primite m-au minunat, apoi au început sa ma enerveze. Le-am primit si în scris, unele cu hilar de multe greseli de limba romana, dar si la telefon.

Majoritatea suna cam asa: „Va vom lista pe site-ul nostru si pe pagina noastra de Facebook si va costa doar 50 de euro pe an. Nu-i asa ca este o oferta grozava?”
Oferta este atat de grozava încat am intrat si eu, bineînteles, pe site-urile si paginile de Facebook cu pricina. Toate sunt niste site-uri triste, incomod de accesat, generaliste, dedicate unui public extrem de larg si cu interese foarte variate. Unele abordeaza la gramada publicul în cautare de piese de masina, de rochii de nunta, imobiliare, hoteluri, servicii diverse si multe altele, printre care si restaurante.
Deci, aceste site-uri nu sunt „nisate” într-un mod care mi-ar conveni. Paginile lor de Facebook au de obicei cate 5-10.000 de like-uri si nu contin decat postari neinteresante, fara niciun comentariu si niciun share. Doar like-uri, iar eu cam am o idee despre modul cum se pot obtine like-uri multe pentru o „foaie” goala de continut.

Sunt sunat la telefon în general de domnisoare, care încep sa-mi turuie, ca un papagal, un text pe care, probabil, îl au în fata, si care vor sa ma convinga sa platesc, foarte putin, ca sa fiu prezent în cine stie ce lista, împreuna cu alte 2000 de restaurante din Bucuresti.

Daca pun întrebari mai precise despre eficienta site-ului sau a paginii lor de Facebook primesc raspunsuri evazive. Daca cer un studiu de caz, se lasa o tacere adanca, semn ca interlocutorul nu are decat o idee vaga despre obiectul cererii mele, dupa care încearca sa ma abureasca, îndreptand discutia spre alt subiect.

Îmi dau seama ca cei care ma contacteaza habar nu au cu cine vorbesc, carui fel de restaurant se adreseaza si care sunt nevoile mele; de fapt, încearca sa ma ia de prost. Îmi ofera o vorbarie goala, aceeasi cu care abordeaza o gogoserie sau un restaurant de lux, un hotel, o pizzerie sau un pub. Nimic personalizat, nimic care sa indice un minim respect pentru afacerea mea.
Pentru ei toate aceste localuri sunt la fel si se „publiciteaza” identic: listare într-un site mai mult sau mai putin obscur si pe o pagina de Facebook moarta. Ba, scuze, am uitat: mi se mai ofera si optimizare SEO la site-ul restaurantului, asta cu multa emfaza, de parca mi-ar oferi cine stie ce minunatie. Se bazeaza, probabil, pe posibilitatea ca eu sa nu stiu ce este o optimizare SEO.

50 de euro pe an este, dupa cum cred unii, oferta grozava. Adica vreo 20 de lei pe luna. Bani pe care îi poti pierde pe strada si nici nu-i simti. Şi daca îi platesti pentru publicitate, chiar tot atata folos ai de pe urma lor, adica niciunul. Nimeni nu pare sa-si puna problema ca as fi dispus sa platesc nu doar 50 de euro pe an, ci cateva mii, dar pentru o publicitate eficienta. Probabil sunt destui care cedeaza în fata unei oferte atat de „grozava”, altfel ofertantii acestia ar fi disparut de mult de pe piata.

Unii promit sa-mi aduca nunti, botezuri si parastasuri si încep sa-mi explice cat de avantajoase sunt acestea, chestie care este cea mai jenanta. Nimeni nu face nunta, botez si parastas decat în restaurante cu macar o sala foarte mare, cu locuri multe si cu un meniu clasic: sarmale, peste, friptura etc. Ori eu nu pot si nu vreau sa fac asa ceva; dar pe mine nu ma întreaba nimeni ce vreau si ce ma intereseaza, mi se ofera doar atotprezenta si vesnica poliloghie neconvingatoare si neeficienta, despre care v-am povestit mai sus.

La început am încercat sa fiu politicos, apoi am devenit din ce în ce mai transant. Pe o duduie foarte agresiva chiar am concediat-o dur, rugand-o sa se abtina de la a ma mai contacta vreodata, asta dupa ce a început sa-si denigreze concurenta.

Pe scurt, nimeni pana acum nu a venit sa vada locul, nimeni nu m-a întrebat macar de ce fel de publicitate am nevoie. Nu mai zic ca nimeni nu a venit cu vreo propunere concreta, ce sa mai vorbesc despre vreun plan consistent de promovare sau despre o campanie de mai lunga durata.

Unde vreau sa ajung? La faptul ca nu mai înteleg nimic. Nu înteleg de ce totul este atat de neprofesionist si facut la „futu-i ma-sa”. Nu înteleg cum înteleg acesti tineri agenti si, mai ales, managerii lor sa-si faca treaba. Ei cred ca este de ajuns sa spui cuiva „Hai sa te publicitez!”?
Nu pricep nici mort cum de exista atat de multi incompetenti, sau, în cel mai bun caz, atat de multi indiferenti la modul în care îsi fac treaba.
Ceea ce ma uimeste cel mai mult este motivul pentru care aleg unii sa faca aceasta meserie grea, care, se vede lesne, nici macar nu le place, ca sa nu mai vorbim de faptul ca nici nu au vreun strop de talent pentru ea.

Modul ineficient si neprofesionist în care unele restaurante aleg sa se promoveze (iar daca aleg aceste modalitati, au un manager prost pregatit; iar daca managerul este un profesionist slab, la fel de posibil este ca si serviciile si mancarea pe care le ofera restaurantul sau sa fie la fel) este una dintre explicatiile modului pentru care dispar atat de multe de pe piata.
Cealalta este ca în 90% dintre restaurante se mananca prost, se serveste prost si se plateste scump, dar aceasta este o alta poveste trista.