Deliciul sultanului

Am spus de câteva ori aici, pe blog, că bucătăria turcească este extrem de interesantă şi că a influenţat-o puternic pe a noastră. Sarmale, ghiveci, cataif, baclava, sarailie, cafea, ciorbă, musaca, pilaf. Toate aceste preparate, şi multe altele, au fost adoptate şi adaptate din bucătăria turcească. Le gătim altfel, dar nu trebuie să uităm de unde le-am preluat.

Bucătăria turcească este una dintre bucătăriile mele europene preferate. Îmbină influenţele mediteraneene şi levantine cu cele persane şi arabe. Este o bucătărie cu îndelungi tradiţii, dar care a rămas inocentă şi proaspătă, rafinată prin simplitatea ei, plină de gusturi şi arome prezentate în mod natural. O mâncare sănătoasă, robustă şi săţioasă care reuşeşte în acelaşi timp să-ţi răsfeţe simţurile!
Preparate turcesti traditionale
Preparate turcesti traditionale
Mi s-a făcut ieri o surpriză extrem de plăcută. Am fost invitat de Ambasada Turciei, prin intermediul doamnei Zoia Pavel, asistenta ambasadorului turc, la un eveniment organizat în scopul promovării bucătăriei turceşti. Plăcerea mi-a fost dublată de faptul că gazdele au dat evenimentului o turnură care s-a potrivit perfect cu una dintre ideile mele: aceea că bucătăria este un act profund de cultură. Turcia se laudă cu gastronomia sa, o consideră unul dintre cele mai importante elemente ale moştenirii sale culturale şi se mândreşte că a influenţat bucătăria românească.
Cum am ajuns eu să particip la acest eveniment? Simplu, datorită blogului. Doamna Pavel este o mare pasionată de bucătărie şi a devenit în ultimul timp interesată de condimente, adunând informaţii despre ele din mai multe surse, printre care şi internetul. Vă las să deduceţi restul. Se pare că blogul meu i-a plăcut, iar răsplăta mea a fost participarea la acest eveniment deosebit.
Preparate turcesti traditionale
Au fost prezenţi profesionişti din domeniul culinar şi media (eu cred că la acest eveniment am făcut parte câte un pic din ambele categorii, dar mai ales din ultimul).
Ceremonia a fost exact cum trebuie: scurtă şi la obiect. Discursul doamnei ambasador Ayşe Sinirlioğlu a fost concis şi convingător. Stimata doamnă a avut amabilitatea de a schimba câteva fraze cu mine. Dacă nu mă înşel, este primul ambasador cu care discut despre bucătărie; sper să nu fie şi ultimul.
Preparate turcesti traditionale
Preparate turcesti traditionale
Cel mai important lucru a fost însă… creaţia culturală, în cazul nostru mâncarea, şi vreau să ajungem la ea, căci asta ne interesează cel mai mult pe toţi. Voi fi scurt la vorbă: am gustat puţin din aproape toate preparatele prezentate şi totul a fost excelent, gătit cu mare profesionalism: o mâncare simplă, sănătoasă, plină de gust şi aromă, mustind de tradiţie. Dintr-o singură înghiţitură ajunsesem direct pe malul Bosforului! Înconjurat de atâtea farfurii pline de delicii m-am simţit chiar ca un sultan: răsfăţat şi norocos.
Preparate turcesti traditionale
Preparate turcesti traditionale
Am schimbat câteva vorbe şi cu maistrul bucătar, doamna Remziye Naciye Asan, o româncă aparţinând minorităţii turce, cea care alături de echipa sa a avut o prestaţie absolut remarcabilă. Eu nu mai conteneam cu felicitările, iar dânsa mi-a răspuns că mă cunoaşte de pe Internet. Ori a fost doar amabilă, ori chiar mi-a vizitat blogul, indiferent care a fost motivul, mărturisesc că remarca mi-a făcut plăcere. Nu-mi săriţi în cap pentru asta, trebuie să mă laud şi eu un piculeţ cu „cuceririle” mele culinare.
Preparate turcesti traditionale
Preparate turcesti traditionale
În concluzie, a fost un eveniment bine organizat, deosebit de plăcut şi care mi-a lăsat o impresie de eficienţă şi profesionalism, aşa cum mi-ar plăcea să văd cât mai des: plăcut şi convingător. Aferím!


Citeste si articolul →   Pe ecran cu ProTV

  1. nilu spune:

    apropo am o veste buna pentru iubitorii bucatariei turcesti! construiesc un blog cu tema bucataria turceasca
    va astept cu drag si radule astept in special comentariile tale

  2. nilu spune:

    am descoperit cu mare placere, destul de tarziu cei drept, acest minunat blog . am descoperit cu mare placere aceasta postare si mai mai sa plesnesc de placere cand aud cat este de laudata bucataria turceasca!
    pozele sunt super! felicitari!

  3. Doc spune:

    Multumeeesc!!! Sunt de garda si, in scurta pauza de masa am intrat pe blog( pe care il mai vizitez din cand in cand…). Mi-a”plouat”atat de tare in gura, incat mancarea de spital a alunecat mult mai usor si mi s-a parut chiar buna…Daca era si o baclava…Sa traiesti, Radule!Poate te cheama si la ambasada Libanului, ca si astia gatesc senzational 🙂

    • Radu Popovici spune:

      @Nico: Toate astea se trag din… educatie. Facem ce facem si ne lovim tot de acest lucru. In opinia mea, cred ca de aici ar trebui sa incepem sa „recladim” tara asta, de la educarea corecta a copiilor. Este singura noastra sansa.

  4. Nico spune:

    Ca intodeauna cand vine vorba despre origini, chiar daca sunt ale mancarii, ies scantei si lumea scrie mult. E doar o constatare.
    Ne putem delecta cu multe, inclusiv cu informatia, iar faptul ca ne delectam cu mancarea inseamna ca suntem capabili sa trecem dincolo de simplul act de a manca. E vorba de calitate, nu de cantitate.
    Am citit un articol in Jurnalul National in care se lua in deradere atentia pe care mancarea si actul de a gati le primesc in ultimul timp pe bloguri.
    Citez din memorie, „papa e musai sa fie bun, papa e musai sa fie frumos”. Aceeasi incapacitate de a vedea in a manca si un gest cultural si nu doar unul exclusiv de satisfacere a unei nevoi primare.

    • Radu Popovici spune:

      @Nico: Cred ca atitudinea aceasta, comuna unui segment numeros al populatiei noastre, denota lipsa de respect fata de meseriile pe care le practica altii. Este o gandire limitata, provenita din ignoranta si din obisnuinta de a trata lucrurile in mod superficial.

  5. Gabriela spune:

    Ospatul sultanului – isi imagina cineva ca ditamai sultanul avea niste preferinte gastronomice de om obisnuit? Ne-am fi asteptat ca acest preparat sa fie „ochi de barza, pe varza”. Povestea acestui fel de mancare este la limita dintre adevar si legenda!
    Cel mai bine vand povestile: puntea suspinelor de la Venetia nu e chiar cel mai dragut loc, daca stam sa ne gandim ca respectiva punte facea legatura intre Palatul dogilor si inchisoarea unde urmau sa-si petreaca tot restul vietii detinutii, in schimb „marketingul” a facut din puntea suspinelor locul juramintelor de dragoste care sa tina o viata! Ospatul sultanului – un fel de mancare usoara, delicioasa si savuroasa! Neaparat trebuie pusa reteta! Nu de alta, doar asa putem simti rafatul unui ospat de sultan!
    In legatura cu povestile, imi amintesc ce spunea RA Roman in cartea lui: mamaliga pripita si mamaliga romaneasca!
    Mamaliga pripita- lelita de pe Jii, vine rupta de la sapa, baga animalele in grajd, aduna vrescurile si pune repede sa faca o fiertura de malai in timp ce Omu’ se uita la ea, masurand-o din cap pana-n picioare sa vada de unde incepe a da… – pripita!
    Mamaliga romaneasca – mai degraba a oierilor, unde nu-i graba…pana mulg ei toate oile, mamaliga fierbe pe spuza, incet, dupa care bacita incepe a invarti temeinic facaletul, numarand in gand pana la 100 si rugandu-se sa nu ramana, Doamne fereste, vreun cocolos, nici prea moale si nici prea vartoasa, sa n-o manance nici cainii!!!
    Aferim! Chiar a fost un ospat!
    Ceea ce apreciez este promptitudinea informatiei…eu abia maine-poimaine poate am timp s-o scriu pe blog!

  6. Andrei Stefan spune:

    Marturisesc ca nu stiu aproape nimic despre bucataria turceasca. Pozele dvs. sunt foarte convingatoare si mi-au trezit curiozitatea. Sper sa gatiti cat mai curand si cateva retete turcesti, ar fi grozav sa ne „antrenam” putin, culinar vorbind, caci planuim anul acesta o vacanta la Istanbul.

    • Radu Popovici spune:

      @Andrei Stefan: Voi incerca sa va „antrenez” putin, dupa cum spuneti. Sper insa sa nu plecati prea bine antrenat, caci va veti intoarce sigur cu cateva kilograme in plus. Mancarea buna creeaza dependenta. 🙂

  7. Corina spune:

    Imi cer scuze tuturor, dar n-am mai putut.
    Radu,e foarte frumos ca ai participat acolo, si ca gest al celor ce te-au citit, si ca atmosfera.
    Te-ai desfatat cu texturi, arome, culori, gusturi deosebite, putin altfel.
    Totul arata grozav acolo, aranjate, parca-ti vine sa le mananci de aici, de la calculator.
    Cred ca dau o raita prin frigider, ca imi lasa gura apa.
    Felicitari.

  8. simina spune:

    Pana la urma domnul Kamkar nu are niciun argument culinar, caci restul argumentelor, oricare ar fi ele, nu-si au locul pe un blog culinar. Pur si simplu nu-i suporta el pe turci. Nu ma bag in politica, nu stiu aproape nimic despre kurzi, dar am bunul simt sa recunosc asta, nu sa sustin ca sunt specialista in istoria si psihologia unei natiuni straine dupa ce am citit, fara sa-l inteleg, un articol de pe internet. Indiferent de sentimente patriotice sau patriotarde, lipsa de simt istoric, social si psihologic, ca si cea de bun simt pur si simplu, nu este scuzabila. Sa nu lasam ca un eveniment placut si interesant sa fie umbrit de frustrarea si invidia unui individ cu spiritul tulburat. Este clar ca a intrat pe blog doar din motive politice si ca, de fapt, nici macar nu are ce cauta aici.

    • Radu Popovici spune:

      @simina & Corina: Dl. Kamkar nu pare a avea cu adevarat ceva de spus. Nici nu pare a fi capabil sa sustina o discutie argumentata logic. Ma surprinde prin lipsa de obiectivitate; a fost primit in Romania, probabil are o afacere, sau munceste undeva, poate are chiar familia aici. Ar trebui sa fie recunoscator acestei tari tolerante, dar nici macar nu da dovada de minimul de decenta de a nu arunca cu noroi in casa unde este gazduit. Stiu ca nu traim intr-o tara perfecta, dar ma enerveaza teribil modul in care o judeca domnul Kamkar.

  9. Corina spune:

    Kamkar, romanii nu au fost niciodata acuzati ca le e rusine cu originea lor, din contra, de cele mai multe ori sunt acuzati de prea mult patriotism, de un excesiv nationalism.
    Se pare ca tu ai niste probleme de adaptare si de acceptare a circulatiei informatiilor culturale si nu numai.
    Da, putem spune ca anumite mancaruri traditionale la noi sunt turcesti, altele grecesti, altele.. dacice.
    Si, care-i problema? Asa-i in toata lumea.
    Dar deocamdata e pacat sa jignesti un popor care te tine in brate, a carui limba ai avut onoarea sa o inveti si care nu te-a umilit.
    Ceea ce faci aici, murdarirea unui blog frumos si curat, muncit, este dovada lipsei tale de educatie, care explica si teoriile tale lipsite de o logica mai profunda.
    Daca ai sti istoria romanilor, nu copiata de pe net, ai intelege ce spun.
    Uite, aici te sustin, ca romanii sunt toleranti. Ar trebui sa impuna mult mai mult ca cei care vor sa ii treaca pragul sa stea sa ii invete bine istoria si traditiile. Aici, nu as fi asa toleranta, mai ales cu cei care judeca un popor dupa o informatie de pe internet.
    Sa-ti fie rusine, esti un frustrat incult.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.