Deliciul sultanului

Am spus de câteva ori aici, pe blog, că bucătăria turcească este extrem de interesantă şi că a influenţat-o puternic pe a noastră. Sarmale, ghiveci, cataif, baclava, sarailie, cafea, ciorbă, musaca, pilaf. Toate aceste preparate, şi multe altele, au fost adoptate şi adaptate din bucătăria turcească. Le gătim altfel, dar nu trebuie să uităm de unde le-am preluat.

Bucătăria turcească este una dintre bucătăriile mele europene preferate. Îmbină influenţele mediteraneene şi levantine cu cele persane şi arabe. Este o bucătărie cu îndelungi tradiţii, dar care a rămas inocentă şi proaspătă, rafinată prin simplitatea ei, plină de gusturi şi arome prezentate în mod natural. O mâncare sănătoasă, robustă şi săţioasă care reuşeşte în acelaşi timp să-ţi răsfeţe simţurile!
Preparate turcesti traditionale
Preparate turcesti traditionale
Mi s-a făcut ieri o surpriză extrem de plăcută. Am fost invitat de Ambasada Turciei, prin intermediul doamnei Zoia Pavel, asistenta ambasadorului turc, la un eveniment organizat în scopul promovării bucătăriei turceşti. Plăcerea mi-a fost dublată de faptul că gazdele au dat evenimentului o turnură care s-a potrivit perfect cu una dintre ideile mele: aceea că bucătăria este un act profund de cultură. Turcia se laudă cu gastronomia sa, o consideră unul dintre cele mai importante elemente ale moştenirii sale culturale şi se mândreşte că a influenţat bucătăria românească.
Cum am ajuns eu să particip la acest eveniment? Simplu, datorită blogului. Doamna Pavel este o mare pasionată de bucătărie şi a devenit în ultimul timp interesată de condimente, adunând informaţii despre ele din mai multe surse, printre care şi internetul. Vă las să deduceţi restul. Se pare că blogul meu i-a plăcut, iar răsplăta mea a fost participarea la acest eveniment deosebit.
Preparate turcesti traditionale
Au fost prezenţi profesionişti din domeniul culinar şi media (eu cred că la acest eveniment am făcut parte câte un pic din ambele categorii, dar mai ales din ultimul).
Ceremonia a fost exact cum trebuie: scurtă şi la obiect. Discursul doamnei ambasador Ayşe Sinirlioğlu a fost concis şi convingător. Stimata doamnă a avut amabilitatea de a schimba câteva fraze cu mine. Dacă nu mă înşel, este primul ambasador cu care discut despre bucătărie; sper să nu fie şi ultimul.
Preparate turcesti traditionale
Preparate turcesti traditionale
Cel mai important lucru a fost însă… creaţia culturală, în cazul nostru mâncarea, şi vreau să ajungem la ea, căci asta ne interesează cel mai mult pe toţi. Voi fi scurt la vorbă: am gustat puţin din aproape toate preparatele prezentate şi totul a fost excelent, gătit cu mare profesionalism: o mâncare simplă, sănătoasă, plină de gust şi aromă, mustind de tradiţie. Dintr-o singură înghiţitură ajunsesem direct pe malul Bosforului! Înconjurat de atâtea farfurii pline de delicii m-am simţit chiar ca un sultan: răsfăţat şi norocos.
Preparate turcesti traditionale
Preparate turcesti traditionale
Am schimbat câteva vorbe şi cu maistrul bucătar, doamna Remziye Naciye Asan, o româncă aparţinând minorităţii turce, cea care alături de echipa sa a avut o prestaţie absolut remarcabilă. Eu nu mai conteneam cu felicitările, iar dânsa mi-a răspuns că mă cunoaşte de pe Internet. Ori a fost doar amabilă, ori chiar mi-a vizitat blogul, indiferent care a fost motivul, mărturisesc că remarca mi-a făcut plăcere. Nu-mi săriţi în cap pentru asta, trebuie să mă laud şi eu un piculeţ cu „cuceririle” mele culinare.
Preparate turcesti traditionale
Preparate turcesti traditionale
În concluzie, a fost un eveniment bine organizat, deosebit de plăcut şi care mi-a lăsat o impresie de eficienţă şi profesionalism, aşa cum mi-ar plăcea să văd cât mai des: plăcut şi convingător. Aferím!


Citeste si articolul →   Craciun fericit 2013!

    • Radu Popovici spune:

      @andra: In afara de cei din personalul ambasadei (doamna ambasador, doamna asistent al ambasadorului si doamna bucatar-sef) despre care am amintit in articol, l-am cunoscut pe domnul profesor Gheorghe Mencinicopschi, director al Institutului de Cercetari Alimentare, si m-am reintalnit cu Horia Varlan (probabil il stiti din emisiunea Cireasa de pe tort) si cu doamna dr. ing. Gabriela Berechet, director general al Centrului de Invatamant Turistic, o persoana extrem de competenta in gastronomie (a fost profesorul actualului profesor de la THR) care imi face onoarea de a-mi vizita blogul din cand in cand. Oameni deosebiti cu care m-am simtit bine.

  1. Elena Toma spune:

    Deh, Radu, domnul acela cu limbaj si idei ciudate are o scuza – sentimentele lui patriotarde. Dar, persoana care a facut comentarii la modul de exprimare privind delectarea – nu. Daca este roman si are notiunea termenilor, reporta nu este egal cu raporta. Nu in propozitia pe care a scris-o, incercand sa ne faca sa ne simtim niste prost crescuti ca „ne delectam” atunci cand savuram un preparat.
    Esti o persoana foarte amabila cu foarte multa lume si te inteleg, dar tema principala a blogului tau este arta gastronomiei sau gastronomia – act de cultura. Daca nu-i place, nu se poate abtine?

    • Radu Popovici spune:

      @Elena Toma: Bine ai spus patriotarde, caci nu par a fi patriotice.
      In ce priveste „persoana”, nu o cunosc, asa ca nu pot vorbi in numele ei. Eu, unul, in locul ei m-as fi abtinut. In plus, comentariul cu pricina pare a fi facut in doru’ lelii, absolut fara niciun sens sau scop. In definitiv, cum a spus altcineva, aici este un blog culinar si se vorbeste despre mancare, chiar la nivel de delectare.
      Din pacate insa, discutia a deviat. Ce am vrut eu sa spun in articol este ca Turcia are o bucatarie extrem de interesanta (indiferent de la ce etnie provin retetele), iar Ambasada Turciei in Romania a organizat o actiune despre care eu nu am cum sa vorbesc decat laudativ, caci m-am simtit bine, am aflat lucruri noi, m-am delectat, am discutat cu persoane interesante si nu m-a deranjat absolut nimic. Poate ca nu am eu simt politic, dar chiar m-am simtit bine, iar organizarea a fost demna de dat ca exemplu.

  2. cristi-j spune:

    nu doar pentru tine a fost o surpriza , si pentru mine e o surpriza aceasta postare . si una placuta . ma bucur ca ai fost invitat , ma bucur ca ai facut atitea poze , ma bucur ca totul a fost placut . pentru ca e placut si pentru mine sa citesc .
    eu personal cred ca noi romanii avem o imagine distorsionata despre turcia . negativ distorsionata . si adevarul e ca pina la urma e destul de normal si omeneste sa fie asa . de la incercarile lor de cucerire de-a lungul istoriei , toate influentele mai mult sau mai putin voite , trecind prin anii ’90 cind schimburile au fost facute mai mult de speculanti , prostituate , soferi si escroci si ajungind la o perioada mai recenta cu turismul de masa in turcia in hoteluri uriase de 1000 de camere cu „all inclusive” , noi avem prejudecati adinc inradacinate despre turcia si despre turci . nu spun deloc ca turcii ar fi in vreun fel preferatii mei dar spun ca as vrea sa pot descoperi turcia prin alta prisma , prin alt punct de vedere . nu am fost niciodata in turcia desi in perioada de glorie de acum 15 ani as fi putut merge . de fapt am fost de vreo 3 ori in aeroportul din istanbul dar asta nu se pune . as vrea sa merg acum in istanbul dar ca turist . asa cum as merge oriunde in alta parte , mexico city , new york , paris sau egipt . si asta , recent , si dupa ce am vazut „no reservations – anthony bourdain – istanbul ” unde la fel , cineva cu prejudecati a vazut si descoperit un loc extraordinar . nu am fost in turcia din multe motive dar cred ca sunt multe de descoperit despre cultura si bucataria extraordinara de acolo . si pentru ca e totusi destul de aproape , istanbul e pe lista mea de vizitat in urmatorii ani .
    mi-a placut ca ai amintit si legatura pe care si eu o consider importanta dintre cultura , civilizatie si bucatarie si felul foarte placut in care poti descoperi locuri extraordinare prin intermediul condimentelor , ingredientelor si felurilor de mincare . felicitari si multumiri pentru ce faci si pentru cum gindesti .
    si apropo de asta , lucrurile s-au schimbat , acum citeva luni cind blogul era mai putin cunoscut , era mai putin evident ca unii sunt confuzi in ceea ce priveste scopul unui astfel de „loc” pe internet . opinii politice , frustrari personale , dorinte de a demonstra cine are dreptate , mercantilism si vanitate , toate isi fac loc in comentarii si ma bucur ca tu ai personalitatea potrivita , puterea si rabdarea , stilul impaciuitor si calm de a trece peste toate astea intr-un mod demn de respect .

    • Radu Popovici spune:

      @cristi-j: Ma bucur ca esti unul dintre cititorii acestui blog si ma simt onorat de timpul pe care mi-l acorzi. Turcia este si pe lista mea, dar cred ca am tot amanat vizita acolo tocmai fiindca este atat de aproape. Ma gandesc cat sunt in putere, sa „acopar” calatoriile lungi, trans-oceanice. Cele scurte se pot face si la o varsta mai inaintata; niciodata nu este prea tarziu ca sa invat ceva nou.
      In ce priveste ultimul paragraf al comentariului tau, ce sa mai spun. Gradina internetului este intr-adevar mare!

  3. toni spune:

    @Kamkar: Domnule, nu ai obraz si nu respecti tara care iti da adapost. Faci parte dintre cei care musca mana ce i-a mangaiat. Cu riscul ca Radu sa-mi atraga si mie atentia, eu ti-o spun de la obraz: Sa-ti fie rusine!

    • Radu Popovici spune:

      @toni: Nu iti voi atrage atentia, caci de data aceasta sunt total in asentimentul tau. Un comportament ca cel incriminat de tine este inacceptabil si nu-l voi tolera.

  4. Kamkar spune:

    „Nu este vina noastra”

    Citeste articolul asta: http://ro.wikisource.org/wiki/Spiritul_critic_%C3%AEn_cultura_rom%C3%A2neasc%C4%83:Evolu%C5%A3ia_spiritului_critic_-_Deosebirile_dintre_vechea_%C5%9Fcoal%C4%83_critic%C4%83_moldoveneasc%C4%83_%C5%9Fi_%22Junimea%22

    O sa vezi, ca romanii n-au adoptat cultura turceasca intr-n sens de buna voianta, sau ca era un lucru bun. Ati adoptat-o fiindca romanii singurii erau rusine de originea lor. Si aceasi lucru vad in continuare.

    • Radu Popovici spune:

      @Kamkar: Deodata ai devenit asa mare specialist in istoria romaneasca, incat iti permiti sa interpretezi textele istoricilor si sa dai verdicte. Iti sustii cauza, oricare ar fi ea, intr-un mod cu totul nepotrivit. Sub protectia anonimatului iti permiti sa jignesti si sa bati campii. Iti atrag atentia ca daca vei continua astfel, iti voi interzice sa mai comentezi.

  5. Laura spune:

    hahaha uite cum iti curg comentarile Radu!!,sunt principalul „vinovat” in alta ordine de idei, fiecare e liber sa se delecteze cu ce poate 🙂

    • Radu Popovici spune:

      @Laura: Totusi nu inteleg cum tu nu te poti delecta si cu o mancare buna. Cu alte cuvinte, ai cel putin o sursa de delectare in minus fata de mine si de altii.

  6. Kamkar spune:

    Radu, te-ai gandit vreodata ca probabil mancarea turceasca este defapt kurdeasca? Problema la romanii, este ca voi acceptati tot ce zic turcii. „Romanii sunt turcii” „Da ai dreptate”, „Cultura romaneasca este defapt turceasca”, „Da ai dreptate”. „Nu exista nimica 100% romaneasca”, „Da ai dreptate”, „Dar cultura turceasca este 100% din Turcia”, „Da, sincer – eu ca roman zic ai dreptate”. „Si StarWars, este defapt o poveste turceasca”, „Nu stiam asta, dar daca tu ca turc ziceti asa, atunci asa or fii”.

    Voi romanii, ati acceptat etnocentrismul turcilor. Si asa ati facut in aproape 1000 de ani. Ati acceptat sufletul turcilor sa fie prezentat pe teritorul vostru. Eu cand intru in Romania. Eu respir aerul turcesc..

    • Radu Popovici spune:

      @Kamkar: Stiu ca sunt bucatarii etnice care au imbogatit bucataria turceasca, dar acest fenomen exista in intreaga lume. Nu sunt turcii singurii care au adoptat retete de la alte popoare si grupuri etnice. Probabil ca unele retete sunt de origine kurda, dar daca acest lucru nu se popularizeaza, eu nu am de unde sa-l stiu cu precizie; il pot banui cel mult. Poate unele retete sunt de origine kurda, poate altele sunt de origine azera, araba, berbera, persana, greaca, uigura, ruseasca, armeana, cecena, siriana si evreiasca. Si care-i problema? Bucataria kurda are doar retete kurde? N-ati preluat nimic de la nimeni? Doar n-ati locuit mii de ani intr-o eprubeta.

      Acest blog nu este unul politic, iar eu nu ma pricep la politica. Nu este vina noastra ca tu in Romania simti ca „respiri aer turcesc”. Ce simti tu te priveste si este problema ta. Ma mira ca te simti ofensat de acest articol, dar in acelasi timp poti jigni atat de usor spiritul national al unei tari care te gazduieste. Avem noi un proverb cu paiul si barna din ochi, dar nu cred ca are rost sa-l explic aici.

      Daca unele dintre retetele din poze, sau dintre cele amintite in articol, sunt de origine kurda, as fi foarte multumit sa stiu care sunt acelea si sa-mi completez cunostintele. Pentru mine nu este complicat sa spun despre o reteta ca face parte din bucataria turceasca, dar este de origine kurda. Chiar nu am nicio problema.

  7. Cristi spune:

    Imi aduc aminte cind eram in Bucuresti ca am participat la mai multe evenimente de genul asta. Cu cea mai mare placere imi aduc aminte de Saptamana Bucutariei Grecesti la Novotel, pe Calea Victoriei, de exemplu.
    Bucataria turceasca e atat de diversa si de gustoasa incat trebuie sa-ti calculezi bine cantitatile ca sa poti degusta cat mai mult.
    Excelent si multumesc pentru poze. Bine ca tocmai m-am ridicat de la masa 🙂 .

    • Radu Popovici spune:

      @Cristi: Excelent timing, ai grija insa sa nu te uiti din nou la ele peste cateva ore. Papicile aratau chiar mai bine decat in pozele mele. 🙂

  8. simina spune:

    Preparatele din pozele tale sunt nemaipomenit de apetisante. Cred ca a fost un adevarat regal! Trebuie neaparat sa gatesti asa ceva, mai ales ca sunt aproape sigura ca nu vor fi mari probleme cu ingredientele.

    • Radu Popovici spune:

      @simina: Ai dreptate, ingredientele turcesti se gasesc mai usor, totusi vor fi unele probleme cu chimion, curcuma, rodii, seminte de pin etc.

    • Radu Popovici spune:

      @memphis: Sunt de acord in principiu cu ce spui, comentariul Laurei mi se pare si mie oarecum surprinzator, dar fiecare este liber sa inteleaga articolele in felul sau. Pretuiesc interventiile tale, esti o persoana cu care discut cu mare placere, dar, te rog, modereaza un piculet tonul, chiar daca te simti deranjat. Cei care se pot delecta cu mancare sunt oricum liberi s-o faca, chiar daca altii nu-i pot intelege.

  9. memphis spune:

    @Laura: Cred, stimata doamna, ca nu ati prins sensul articolului. Este un articol despre mancarea turceasca. Acest blog este si el despre bucatarie, al carui rezulta final este, ce surpriza!, din nou mancarea. Aici vin cei pasionati de gastronomie care se ocupa, ce chestie, dom’le!, si de mancare.
    Comentariul dvs. vine ca nuca in perete. Vorbim despre mancare si unii dintre noi ne si delectam cu ea, dar asta nu inseamna ca traim doar pentru a manca. Daca doreati sa ne aduceti la cunostinta ca dvs. aveti scopuri mai inalte in viata, iar o chestie banala ca mancarea nu reuseste sa va delecteze, orice ar face si oricum ar fi ea, va asigur ca ne-ati lamurit.

  10. Mirela Stanescu spune:

    Te poti „delecta” cu mancare, cu o carte buna, cu un concert bun, cu un pahar cu vin bun sau cognac; ne putem „delecta” cu foarte multe lucruri in aceasta viata daca aducem calitate si bucuria de a trai. Mancarea este unul din multele aspecte ale vietii cu care ne putem „delecta”. Noi, cei ce roim in jurul acestui blog f. bun al lui Radu, ne leaga subiectul „mancare”, sunt convinsa ca fiecare dintre noi are si alte motive de delectare in viata. Prin arta de a gati invatam sa ne bucuram civilizat de mancare, sa ne rafinam gusturile..In germana se folosesc 2 verbe pentru „a manca”: -essen (valabil pentru oameni), si ” fressen ” (valabil pentru animale). Radu ne-a impartasit o experienta placuta pentru el. Mancarea este una din formele de cultura ale fiecarui popor.

    • Radu Popovici spune:

      @Mirela Stanescu: Corect. Iar turcii chiar se pot lauda cu bucataria lor; mai au avantajul ca sunt indeajuns de inteligenti ca sa o si promoveze corect.

  11. Elena Toma spune:

    Tocmai, aici e problema la noi: se intra cu capul inainte intr-un proiect fara a fi bine tratat. Numai oameni binevoitori nu este de ajuns. De aceea spun ca nu exista oameni care sa faca acest lucru profesionist – si din punct de vedere al obiectivului, manageriatului si financiar. Celelalte exemple cum functioneaza? Usor? Nu! Dar trateaza profesionist lucrurile. Poate era bine sa fie vizat un trust de televiziune care sa vizeze domeniul acesta. Un lobby bun ar fi convins conducerea unui astfel de trust ca merita sa educi oamenii si ca aduce in final si bani finantarea unui astfel de segment de televiziune.
    S-ar putea sa fiu eu naiva, dar asa s-ar fi atins mai multe obiective. Cate lucruri interesante am fi putut vedea! Si de la astfel de evenimente ca cel la care ai participat.

    • Radu Popovici spune:

      @Elena Toma: Eu cred ca ai dreptate. Lucrurile trebuie gandite bine inainte de a fi incepute, dar asta nu schimba cu nimic realitatea: nu avem un alt post culinar decat Paprika. Adica niciunul romanesc.

  12. Laura spune:

    am vazut ca a scris cineva ca „te-ai delectat” oare te poti delecta cu mancare??!! sau traim numai sa mancam?! eu parca nu ma-as reporta la „totul trece prin stomac”

    • Radu Popovici spune:

      @Laura: A te delecta inseamna a te desfata, a te bucura. Nu stiu tu ce faci, dar eu, si multi altii, ne putem delecta cu o mancare buna fara sa traim doar pentru ea. La fel ne delectam cu o carte, un film, sau cu o companie placuta.

  13. Elena Toma spune:

    Ma bucur ca si blogul te-a ajutat sa participi la un eveniment de tinuta si in domeniul gastronomiei. Rolul acelui eveniment sigur nu a fost doar de a promova gastronomia turca, ci si sa fie un act de cultura, un pretext de intalnire si de schimb cultural. Ceeea ce mi-a adus aminte o MARE nemultumire a mea – nu exista un post de televiziune (de nisa, parca asa-i spune celei care se ocupa de o tema specifica) care sa se ocupe de aceasta arta. Un post care sa preia, prin schimb de la alte televiziuni materiale si emisiuni, sa arate tehnici de preparare si sa popularizeze influentele gastronomice… Nici macar aici nu suntem in stare sa gasim oameni binevoitori pentru a sponsoriza acest lucru, chiar daca ar fi si comercial, autofinantandu-se partial din reclama pe domeniu sau domenii conexe. Ungurii au, slovenii au… asta numai ca sa enumar doar doua exemple!
    In fine, ma bucur pentru tine si asteptam retete si din aceasta bucatarie, chiar daca nu vor predomina. Un sfarsit de saptamana frumos si prolific!

    • Radu Popovici spune:

      @Elena Toma: A fost un astfel de post, Brava TV. Din pacate, desi initiativa unui investitor a existat, au lipsit tocmai aceia care ar fi putut tine in viata postul: companiile care sa difuzeze postul si cele care sa plateasca publicitate. In rest, cam toate posturile TV au emisiuni culinare, dar nu prea inveti ceva din ele, din pacate. Sunt doar foarte comerciale.

  14. toni spune:

    Radu, nu pot sa nu remarc faptul ca ai fost invitat fiindca ai facut o treaba buna cu blogul. Felicitari!
    Intr-adevar, preparatele arata bestial si sunt convins ca sunt si pe gustul romanilor; cu atatea influente de la ei nici nu este de mirare. Poate vom gasi pe blogul tau si retete turcesti? Ai tu ceva, dar foarte putine.

    • Radu Popovici spune:

      @toni: Da, spre rusinea mea am gatit foarte putine retee turcesti. Bineinteles ca bucataria turca merita o atentie mult mai mare si, in plus, imi si place mult. Problema mea este timpul. Domeniul culinar este infinit iar eu am atatea lucruri de invatat si atat de mult de experimenta. Chiar daca incep sa gatesc mai des bucatarie turceasca, niciodata nu voi gati ca un bucatar turc profesionist. El face asta toata viata, in schimb eu „tzopai” dintr-o bucataria in alta. Va trebui la un moment dat sa ma opresc undeva…
      Dar, ca sa-ti raspund la intrebare, voi incerca sa umplu acest gol cu cateva retete noi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.