Cordon Bleu … Gordon Bleu…
Probabil multi ati citit prin meniurile restaurantelor noastre denumirea “Gordon Bleu” asociata carnii de pui, sau vitel. Este una dintre confuziile des intalnite, cei care intocmesc meniurile “schimonosind” de fapt celebrul “Le Cordon Bleu”, devenit marca a excelentei in gastronomie.
Aceasta confuzie imi da insa prilejul de a face un joc de cuvinte, caci in povestea de mai jos, “Gordon Bleu” este un apelativ al naibii de potrivit!
Sotia mea mi-a facut cadou, acum vreo luna, cateva carti pe care le-a comandat de pe Internet. Doua dintre ele sunt scrise de un personaj extrem de cunoscut in domeniul culinar: Gordon Ramsay.
Cele doua carti se numesc “Humble Pie” si “Playing with fire”.
In prima, autorul isi povesteste copilaria, viata de familie, perioada in care a jucat fotbal si inceputurile carierei sale ca bucatar si patron de restaurant; cea de-a doua carte este exclusiv despre felul in care isi conduce afacerile, cum isi recruteaza echipa, cum organizeaza restaurantele si altele asemenea.
Cartile mi-au placut enorm (ar merita fiecare cate un “Cordon Bleu” pentru literatura gastronomica, sau, ca sa glumim, un “Gordon Bleu”, dupa numele autorului) si mi-au dezvaluit un personaj extrem de complex si de interesant.
Gordon este o persoana de o ambitie fenomenala, cu o putere de munca iesita din comun, cu o pasiune si mai si, pe scurt: un fanatic si un perfectionist al restauratiei.
Isi doreste nu doar sa fie cel mai bun in domeniul sau, ci si sa-si depaseasca in mod strivitor toti oponentii. Dupa cum recunoaste si el, acest lucru nu-i iese intotdeauna, dar macar incearca! Aceasta atitudine a sa ma electrizeaza, ma face si pe mine sa-mi doresc sa fac mai mult si sa fiu mai bun.
Am reusit acum sa fac mai clar diferenta intre Jamie Oliver si Gordon Ramsay, cei doi mari idoli britanici ai publicului. Jamie gateste mai casnic, mai simplu si mai rustic, este dezinvolt, dar si destul de dezordonat si de nonconformist, nu gateste prea curat si uneori calca reguli elementare, atat de igiena cat si de tehnologie.
Gordon este mult mai profesional, impecabil in tot ceea ce face, sever pana la duritate, obsedat, inversunat.
Jamie gateste mancare in special mediteraneana, uneori foarte italieneasca. Gordon se duce mai mult spre “haute cuisine”-ul bucatariei franceze. Sunt rivali in ce priveste vanzarile de carte (se pare ca Jamie vinde mai mult) si in rating-ul show-urilor de televiziune (domeniu in care conduce Gordon).
Rivalitatea ca manageri de restaurant nu exista practic, caci Gordon conduce detasat, restaurantele lui adunand vreo 12 stele Michelin, adica enorm!, lucru care il plaseaza pe locul trei in lume dupa Joel Rebuchon si Alain Ducasse.
Totusi, cei doi barbati, englezul Jamie si scotianul Gordon, au trei lucruri in comun: pasiunea extraordinara pentru gastronomie, placerea de a gati si puterea de a transmite acest lucru cititorilor si privitorilor. Ii admir enorm pe amandoi si fiecare in felul sau este un exemplu pentru mine.
Cartile lui Gordon sunt bine scrise si dezvaluie multe aspecte inedite din viata sa, ca si mici secrete din meserie; cei care va impacati bine cu limba engleza merita sa va aruncati ochii pe ele.
Se pot comanda pe www.bookdepository.com, un site extrem de interesant unde puteti gasi enorm de multe carti din domeniul culinar.
Stie cineva de unde pot cumpara cartile?
@Adela: Amazon sau bookdepository.
ai vazut draga emisiunea de ieri ? mihaela radulescu e extraordinara ! mda , am vazut , dar parca mai tare e andreea marin . ba nu draga , mihaela e mai … si are si … , mie imi place mai mult de ea . poate , dar sa stii ca andreea e sigur mai … si pentru mine e clar mai … . ba nu …. ba da … ba nu
traim intr-o societate bazata pe celebritate si rating . eu cred ca e rau dar asta nu ma face imun . nu am televizor de vreo 5 ani si comparativ cu multi altii sunt putin afectat de obsesia pentru idoli , celebritati si toate detaliile despre persoane pe care nu le cunoastem si care in marea majoritate a cazurilor nici nu merita atentia cuiva dar asta nu inseamna ca nu sunt expus la asta si nu stiu/aud despre foarte multi oameni din foarte multe domenii . unii chiar merita sa fie cunoscuti pentru ca reusesc sa-i determine pe multi altii sa faca lucruri bune/folositoare/laudabile , aduc inspiratie si pasiune .
dar noi , publicul larg , nu-i cunoastem , stim doar imaginea lor , vedem doar ce vor ei si producatorii de televiziune sa vedem . fenomenul cu “celebrity chefs” a capatat proportii in ultimii 15-20 de ani si acum sunt sute de emisiuni culinare pe sute de posturi si zeci de celebritati care ne invata cum sa gatim . care e cel mai bun ? conteaza ? cred ca important e sa fie cineva care sa ne motiveze , sa transmita pasiune si inspiratie , sa ne faca curiosi si increzatori ca putem avea o viata mai placuta , mai frumoasa , mai gustoasa , mai aromata , poate chiar mai sanatoasa prin intermediul unei activitati pe care oricum trebuie sa o facem in fiecare zi si anume sa mincam . sunt sigur ca nimeni de aici n-a mincat ceva gatit de vreun chef celebru de la tv asa ca exceptindu-i pe adevaratii fani care au vazut toate episoadele din toate emisiunile de la tv , au citit toate cartile , stiu site-urile de net pe de rost , au citit ce scriu pe blog , au vazut/citit interviuri si stiri la tv si in ziare , au citit biografii si cronici/critici pentru emisiuni , carti si restaurante , noi restul avem o imagine distorsionata si incompleta asupra lui jamie oliver , gordon ramsay si altora ca ei .
pentru mine personal e foarte usor de ales pentru ca datorita lui jamie oliver am devenit cu adevarat interesat , curios si pasionat de bucatarie si gatit si un anumit tip de a gati . acum vreo 7 ani cind tvr 2 incepuse sa transmita “the naked chef” am descoperit ca oricine poate face lucruri interesante si frumoase in bucatarie , trebuie doar sa-ti placa si adevarul e ca sunt multe motive pentru care nu e deloc greu sa-ti placa .
mie nu-mi place de gordon ramsay dar nici nu-i compar pe cei doi . si nu-mi place nu pentru ca e mitocan/badaran/nesimtit sau altele asemenea ci pentru ca nu stilul lui nu mi se potriveste , nu ma emotioneaza , nu ma convinge , nu ma inspira . e un show (ma rog , multe nu unul pentru ca are o multime de emisiuni de diferite formate) dublat de o ambitie foarte mare , orgoliu si o obsesie pentru faima si bani .
nu am inteles de ce jamie oliver e considerat “neigienic” , “soios” , mie mi se pare ca e cel mai normal si mai apropiat de felul de a fi si de a gati al oamenilor obisnuiti . dar nici nu-l consider vreun idol , si el e foarte ambitios si dornic de faima si avere . exista destui altii care sigur sunt mai buni bucatari , mai priceputi , mai talentati dar care nu au nevoie de sute de proiecte , emisiuni , carti si stiri , unii care de exemplu dupa ce au cistigat stele michelin si au aratat cit sunt de buni , le-au dat inapoi si si-au vazut mai departe de viata fara sa faca un circ din asta .
pentru mine cea mai buna emisiune tv , din toate genurile , formatele si stilurile chiar daca mai corect ar fi sa zic emisiunea mea preferata din toate timpurile e “no reservations” iar anthony bourdain e persoana care se potriveste cel mai bine cu stilul meu . nu e cine stie ce chef , a fost un tip obisnuit intr-un restaurant destul de oarecare in new york dar felul cum vorbeste/scrie si te ia de pe canapea si te duce cu el la mese de toate felurile din toata lumea e tot ce poate fi mai bun pentru mine . de multe ori mi s-a facut pielea gainii sau eram gata sa-mi fac bagajele urmarind episoade din asia pentru ca exprima mult mai bine decit mine exact ce simtisem si eu acolo si exact ce-mi doresc eu de la domeniul culinar . e simplu , imi doresc o viata mai frumoasa .
m-am regasit total in ce-a scris Elena Toma , sunt exact parerile mele doar ca am incercat sa le spun altfel .
mi-am facut o lista cu carti de comandat de pe bookdepository dar trebuie sa lucrez mult la ea pentru ca e mult prea lunga … hehehe
@cristi-j: Eu, unul, ma regasesc cel mai bine in emisiunile lui Bobby Chin. 🙂
Mie nu prea imi place Jamie, am senzatia ca are in el ceva antipatic. Imi cer scuze, dar mi se pare un pic “soios”. Recunosc ca este pasionat si ca gateste minunat, dar nu-mi place ca prezenta. Poate nu sunt eu in stare sa apreciez stilul lui mai nonconformist, dar eu cred ca un bucatar trebuie sa arate impecabil, nu doar dezinvolt.
Gordon este de multe ori badaran, dar cred ca este un perfectionist extrem de pasionat si nu are rabdare cu toti impiedicatii din jurul lui; la nivelul lui de excelenta, probabil aproape toti ceilalti sunt impiedicati. Cu toata badarania sa, reala sau indusa, mie Gordon imi este mai simpatic.
Da, ai dreptate! De la Gordon am invatat cateva lucruri foarte importante, de prezentare, de observare a persoanelor, zonei, gusturilor, de tehnica. Mult marketing gastronomic. De la Jamie multe retete si bonomie. Eu fiind ceva mai colerica, simt ca Jamie ma calmeaza si ma face sa ma simt in largul meu oriunde. Gordon ma face sa ma simt miiiica (as vrea eu!), ma crispeaza si nu pot retine multe lucruri, daca nu stau cu caietul in maini. Chestie de tehnica de comunicare. Si eu l-am vazut pe Gordon bonom, zambitor, dar nu pentru multa vreme si starea asta a lui mi se pare ca provine de la dorinta excesiva de perfectionism. Nu e nimic rau sa fii perfect sau sa tinzi spre asta, dar calea aleasa nu-mi place mie. Dar, sigur place altor oameni, carora orgoliul lui si modul de a-l exhiba le place. Dar, sigur putem invata de la amandoi.
Eu caut insa la un maestru in gastronomie si calitatile care-l fac deosebit ca om. Mai degraba mi-a placut Raymond Blanc si, 100%, Anthony Bourdain. Care nu e perfect, asta e sigur, dar comunica mai bine. Ce au comun acesti oameni deosebiti? Spiritul de observatie, nu numai talentul lor gastronomic.
Dar, mi-a placut subiectul, care este gastronomic, dar este si despre gusturi, viata, calitati, defecte, literatura gastronomica de calitate…
@Elena Toma; Sunt multe persoane de la care putem invata, totul este ca, din cand in cand, sa acceptam sa redevenim elevi si, mai ales, sa iubim ceea ce facem, caci “daca dragoste nu e, nimic nu e”.
Eu nu-l stiu pe Gordon Ramsay decat din emisiuni tv. Este un profesionist, fara discutie sau dubiu, dar mare mitocan! O fi el scotian, dar pare coleric si brutal ca un italian. Il admir pentru tenacitate, ambitie, profesionalism, dar ca om… asa cum se manifesta in fata camerelor, nttt. Gordon frizeaza in unele inregistrari obraznicia, tupeul extrem, desi suspectez ca face asta pentru camera tv, ca sa-si atraga un anumit gen de privitori!Pe de alta parte, Jamie are un mod de a se face placut si cand face gafe, gateste cam neigienic, asa cum ai observat. Si este destul de simplist. Am facut multe din retetele lui si eu nu sunt o profesionista, doar pasionata. Ma transforma asta intr-o gospodina care nu face diferenta dintre Cordon Bleu si Gordon Bleu? Sper ca nu. Urasc sa vad la restaurant si in reviste cu pretentii asemenea erori inadmisibile, uneori si de prezentare a retetei…! Asta inseamna ca o spoiala de cultura gastronomica am, departe rau de a ta si a lui Cristi, dar ma straduiesc sa invat. Intotdeauna am apreciat insa oamenii care stiu sa arate ce stiu sa faca. De exemplu modul tau placut de a face cunoscute secretele gastronomiei. Ai multa rabdare si ne suporti, esti calm si dornic sa explici din multiplele informatii legate despre un subiect. Felicitari pentru articol! O saptamana cu multe realizari!
@Elena Toma: 80% din mitocania lui Gordon este auto-impusa din cauza formatului emisiunilor. Eu l-am vazut in multe situatii foarte destins si relaxat, calm si chiar zambitor. Cand filmeaza, el face un show, este un bucatar-actor. Jamie are alt stil si am spus ca el gateste mai casnic si ca imi place si mie foarte mult. Asta ne face pe amandoi “gospodine”. Oricum, Jamie transmite pasiune neprofesionistilor, ceea ce este extraordinar. Poate ca tehnic nu se ridica la nivelul lui Gordon, dar eu zic ca avem de invatat de la amandoi.
@cristi, si eu multumesc, le-am cumparat si eu la recomandarea ta, pentru fiul meu
@Corina: Cred ca cristi ar binemerita un comision de la Gordon Ramsay. I-a adus cativa cititori deja. 🙂
Mi-am comandat si eu “Playing with fire”. Abia astept s-o citesc. 🙂
@memphis: N-o sa-ti para rau, sunt sigur ca iti va placea cartea.
Ii iubesc pe amundoi..mi-am rezervat bilet sa merg in Anglia in Iulie..soacra mea are o biblioteca impresionanta..si am cateva carti pregatite ..numai ca la ultima vizita nu am mai avut loc in bagaj…dar acum ma voi asigura sa am loc atat pentru ele..cat si pentru o rezerva de condimente ;))
@lorymachedon: Asa iti vei face sotul fericit din punct de vedere culinar. AI incercat sa condimentezi mai mult mancarea romaneasca? Poate asa ii va placea… 🙂
Radu, inseamna ca urmeaza candva, destul de rapid, si un articol despre cartea lui Bourdain?
@memphis: Aproape sigur! 🙂
🙂 Deci urmeaza acum si Raymond Blanc 🙂
Raymond e francez, are 60 de ani, e de 35 de ani in Anglia, are un restaurant de 2 stele Michelin undeva la tara in Anglia, face si showuri de TV, in care explica si diseca un aliment, aratandu-i nenumaratele intrebuintari; saptamana asta a disecat rosia, si am vazut chiar cum face esenta de rosii, lucru ptr. care a intrat in istoria gastronomiei.
Emisiunea se cheama Kitchen Secrets with Raymond Blanc.
@Cristi: Pare o emisiune pe gustul meu. 🙂
Acum am vazut ca deja ai Kitchen Confidential. Da, Anthony e cel din celebra calatorie culinara negativa pe care a facut-o el in Romania, despre care am scris aici: http://www.foodblog.ro/2008/02/discovery-travel-emisiune-culinara-despre-romania-2/
Corect, el e si un scriitor desavarsit, nu doar chef de calibru. Are un stil literar viu, curajos, direct, iar cartea, vei vedea, iti va placea enorm pana la final.
@Cristi: Pai, daca ti-aduci aminte, intr-un comentariu al tau facut cu ceva timp in urma, ai pomenit de cartile lui Gordon; asa i-a venit sotiei mele ideea. De fapt, deci, tu esti raspunzator pentru faptul ca le-am citit! 🙂
Radu – le-am devorat pe ambele acum cateva luni.
Eu am declarat public si-mi sustin opinia ca Ramsay este pentru mine nr.1.
Exact cum ai zis si tu, Oliver se adreseaza unui alt public, Ramsay altuia.
Iti recomand sa urmaresti pe Internet seria Hell’s Kitchen USA, e reality show cu mai multi concurenti, bucatari, care se intrec, si in final ramane unul, care castiga un contract baban pe un an la un restaurant de top.
Iti recomand seria F Word, tot cu el, sau extraordinara (dar doar pentru pasionatii de restaurante) Kitchen Nightmares USA.
In plus, te rog cumparat Kitchen Confidential – Anthony Bourdain, si Nasty Bits – Anthony Bourdain.
Apoi, iti recomand A Taste of My Life – Raymon Blanc.
Am citit si eu “Humble Pie” si mi-a placut foarte mult. O sa incerc sa gasesc si “Playing with fire”. Poti sa ne spui ce alte carti ti-a mai facut cadou sotia? Inca ceva de Gordon Ramsay, sau ceva de Jamie Oliver?
@memphis: Am mai primit o carte scrisa de Anthoni Bourdain, “Kitchen Confidential”, pe care abia am inceput-o. Ca prima impresie, este foarte bine scrisa. Tipul nu este doar bucatar, ci si scriitor, cu adevarat.
Mie mi-au ajutat unele “ponturi” din emisiunile lui Jamie, mai ales ca bucataria mediteraneana e si mai usor de abordat la noi pt ca sunt usor de gasit ingredientele necesare, multe retete sunt destul de rapide, pot inlocui sau elimina sau introduce in plus ce mi se pare mie ca s-ar potrivi, adica o gasesc destul de versatila. Cat priveste haut-cuisine-ul bucatariei franceze, e dificil de abordat acasa, in gospodarie, cum zice @toni dar imi face mare placere sa urmaresc emisiuni in care se gateste in felul acesta. Iar “Gordon”-ul din meniul restaurantelor ar trebui sa fie Rouge si sa desemneze o licoare placuta la gust si care face muuulte bule 🙂
@Ada: Pai se putea sa nu-ti placa sampania, ca tuturor femeilor! Am si eu acasa o mare amatoare de licoare placuta la gust si care face muuulte bule. 🙂 In ce priveste “haute cuisine”-ul, se poate aborda si acasa, dar necesita timp si antrenament. Ca bucatarie in sine prefer ce gateste Jamie, dar ca profesionalism il prefer de departe pe Gordon. Dar, cum spuneam, imi plac amandoi foarte mult.
Radu, precizarile tale sunt foarte necesare legate de confuzia dintre cordon si “gordon”. Din punctul meu de vedere, este absolut suparatoare aceasta, cu atat mai mult cu cat este mult prea des intalnita. Atat in restaurante (unele cu mari pretentii), in carti/reviste de bucate, in mass-media. Nu stiu cum se poate creste nivelul educational in acest domeniu, dar cred ca ar fi de bun simt sa informam clientul corect cu privire la ceea ce mananca. Speranta moare ultima!;-)
@Mihaela: In cazul nostru se pare ca speranta moare… de foame. 🙂
Ma bucur ca scrii si despre cartile pe care le citesti, desi se pare ca in Romania oferta nu este prea interesanta, caci vad ca citesti mai ales in limba engleza. Am vazut cateva show-uri cu Gordon Ramsay si m-a impresionat si pe mine. Este adesea mitocan si brutal, dar este deasemenea brici in bucatarie, cum zici si tu: impecabil.
Ai dreptate in mare masura cu cei doi, cu Jamie si Gordon. Cam asa ii percep si eu. Jamie mi se pare mai pe gustul “gospodinelor” (fara nicio nota sarcastica din partea mea, vreau doar sa denumesc astfel categoria celor ce gatesc domestic, casnic, doar pentru ei si familie), Gordon vorbeste limba profesionistilor. daca ar fi sa aleg intre ei, l-as alege pe domnul Gordon Bleu! Apropo, inspirat joc de cuvinte! 🙂
@toni: Alegerea intre ei este grea, dar si eu l-as alege pe Gordon, sunt sigur ca as avea mai multe de invatat de la el. 🙂
Incepusem de mai multa vreme sa ma gandesc ca poate stiu eu prost si de fapt e Gordon, nu Cordon, cum stiam eu 😀
Pentru industria asta, cam putina cultura gastronomica in restaurantele romanesti.
@Lady Io: M-as aventura sa afirm: cam putina cultura in general, nu doar in restaurante… din pacate. 🙁