Dupa 120 de ani…

Ieri, (joi 18 octombrie 2012) am avut ocazia sa petrec cateva ore deosebite, într-un loc remarcabil. Am avut (marea) sansa de a ma numara printre putinii invitati din media la aniversarea a 120 de ani de existenta a pivnitelor Rhein & Cie Azuga.
azuga01 - Dupa 120 de ani... 1 - Retetele lui Radu

Pentru cei dintre dvs. care nu ati auzit de vinul spumant Rhein – caci la noi aceasta pare a fi soarta produselor de buna si foarte buna calitate: sunt cvasi-necunoscute pentru marele public – este produs prin metoda traditionala din Champagne, fara întrerupere timp de 120 de ani, în cele mai vechi crame de vin spumant din Romania. De altfel, Romania este, din cate stiu eu, una dintre primele 6-7 tari, cronologic vorbind, producatoare de vin spumant.
azuga02 - Dupa 120 de ani... 2 - Retetele lui Radu
Crama de la Azuga a trait o viata tumultoasa, si nici nu avea cum sa fie altfel dupa 120 de ani de viata în care a parcurs perioada înfloririi industriei din Romania antebelica si interbelica, cu un maxim în care a fost furnizorul Casei Regale, apoi perioada comunista si, într-un final care pare a se dovedi fericit, cea a ultimilor 22 de ani, mai ales dupa preluarea de catre grupul Halewood, cand în 2006 s-a reluat producerea marcii „Rhein” si a fost recapatata calitatea de furnizor al Casei Regale.
azuga03 - Dupa 120 de ani... 3 - Retetele lui Radu
azuga04 - Dupa 120 de ani... 4 - Retetele lui Radu
Actualmente crama de la Azuga produce circa 200.000 de sticle anual, adica putin. Nu neaparat din cauza dotarii tehnice, ci mai ales datorita modului îngrijit în care se desfasoara si este supravegheata productia. Fiecare sticla este preparata mai mult manual, inclusiv limpezirea si degorjarea, doar partea de îmbuteliere propriu-zisa si de aplicare a capisonului si etichetelor fiind facute mecanic.
Pentru cei care vor sa afle mai multe amanunte despre crama de la Azuga, exista acest link, care sper sa le fie de folos.
azuga05 - Dupa 120 de ani... 5 - Retetele lui Radu
Revenind la evenimentul de ieri, micul grup din care am facut parte a fost preluat din Bucuresti si transportat la Azuga, la complexul format din crama, restaurant si pensiune, ituate într-o curte imensa si superba. Locul este atat de frumos încat îti taie rasuflarea. Ce poate fi mai extraordinar decat sa te afli într-un loc de poveste în care sa fii întampinat cu tartine cu icre de Manciuria si cu sampanie? Da, stiu ca la Azuga, oficial, se face doar vin spumant, dar este atat de bun încat, daca ar fi vorba doar despre criterii de calitate si nu comerciale, francezii însisi ar fi de acord sa o putem numi sampanie.
Am fost plimbati prin crama si ni s-a explicat, succint, dar cu exact atata informatie încat lucrurile sa ramana interesante, procesul tehnologic, o succesiune de operatii costisitoare si consumatoare de timp, care trebuie facute cu competenta si cu grija, si care justifica din plin pretul vinului spumant, în general mai ridicat decat al vinului linistit.
azuga06 - Dupa 120 de ani... 6 - Retetele lui Radu
Am fost tratati regeste si hraniti împarateste: oua de prepelita cu icre negre, tartine cu somon afumat si capere, alte tartine cu un excelent pate de ficat, creveti pe rondele de kiwi, rulada de vita cu legume, frigarui de porc si ciuperci la gratar, graten de broccoli, conopida si alte legume, gujoane de salau, snitele, rata, panacotta, tarte cu fructe si alte prajituri.
Azuga 00 - Dupa 120 de ani... 7 - Retetele lui Radu
Toate acestea stropite cu excelentele spumante Rhein, albe si rose, dintre care as remarca, chiar cu entuziasm, Rhein Brut Imperial, maturat timp de 3 ani si jumatate si lansat pe piata special cu ocazia celor 120 de ani de existenta.
Nu sunt un specialist în sampanie si vinuri spumante, dar o beau cat de des pot. Cred ca deschid pentru mine si prietenii mei cam 200 de astfel de sticle într-un an. Pot sa spun ca, din clasa bauturilor gustate de mine, adica cele cu preturi modice, cele pe care mi le-am putut permite, Rhein mi s-a parut cel mai bun. Brut Imperial este exceptional de bine exhilibrat, o bautura “suculenta”, cat trebuie de astringenta, cu aciditate potrivita, cu alcoolul ”masurat” la marele fix, cu gust de fructe si parfum de flori.
azuga07 - Dupa 120 de ani... 8 - Retetele lui Radu
azuga08 - Dupa 120 de ani... 9 - Retetele lui Radu
Complexul de la Azuga este deschis publicului. Daca aveti drum prin zona puteti vizita crama, puteti manca la restaurant (unde, mi-am dat seama pe propriile papile gustative, exista cel putin un bucatar foarte bun), puteti înnopta la pensiune si, mai ales, puteti cumpara, la preturi foarte bune, de la magazinul de acolo, nu doar vin spumant, ci toate vinurile produse sau distribuite de grupul Halewood. Credeti-ma, aveti ce alege de acolo.
azuga09 - Dupa 120 de ani... 10 - Retetele lui Radu
Închei plin de speranta. Am avut ocazia, cu doar cateva zile mai, la targul “Good Taste of Bucharest”, sa vad producatori si importatori care au prezentat produse de foarte buna calitate, marea lor majoritate demonstrand reîntoarcerea la traditiile culinare romanesti si la valorificarea terroir-ului romanesc. Reaparitia si progresul marcii Rhein se înscrie în aceasta tendinta, pentru mine, datatoare de speranta. Am convingerea ca gastronomia romaneasca începe, în sfarsit, sa gungureasca si stiu ca în timp va reusi sa tina discursul înflacarat si convingator pe care îl merita acest pamant plin de resurse. Mai avem însa destul pana acolo si, pe moment, nu putem face altceva decar sa participam, atat cat poate fiecare, la acest proces.


6 comentarii pe “Dupa 120 de ani…

  1. cristi-j spune:

    O combinatie de “bravo” si “multumesc” pentru acest articol. Chiar a fost o ocazie speciala si din ce spui tu a fost tratata pe masura. Multe noutati pentru mine si toate foarte interesante (chiar daca nu sunt in target – nici nu-mi place sampania/vinul spumant, nici nu-mi permit icre de Manciuria si restul delicateselor) si o vizita la Azuga suna bine.

    200 de sticle pe an ? Eu nu beau nici bere atat de des … hahaha

    De cate ori mergi la un targ ai ocazia sa vezi ca au aparut si apar o multime de lucruri interesante, o multime de producatori, cunoscatori, pasionati de mancaruri si bauturi facute cat mai bine. Pare ca suntem intr-o perioada de acumulari cand se aduna fortele pentru crearea unei identitati gastronomice nationale, o alternativa la cultura consumului cantitativ de genul supermarket.

    Felicitari pentru ocazia pe care ai avut-o si timpul placut petrecut si multumesc pentru detaliile prezentate despre intalnire, loc si bautura.

    • Radu Popovici spune:

      @cristi-j: Inteleg ca ai revenit in tara. 🙂
      Asa este, intalnesc din ce in ce mai multe persoane care sunt interesate de gastronomie, care produc sau importa alimente deosebite, care isi doresc evenimente culinare de calitate… Pacat ca suntem inca saraci.

    • Radu Popovici spune:

      @nea’Mielu: Da, papa bun. Se putea si mai bine pe alocuri, dar a fost OK. Nu am gustat chiar din toate, caci erau foarte multe pe masa, iar eu ma cam infranez la mancare lunile astea; am de dat jos cateva kilograme.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.