Eu nu înteleg!

Joël Robuchon este la ora actuala cel mai titrat bucatar de mare clasa din întreaga lume. În 1989 a fost numit de ghidul Gault Millau „Bucatarul secolului”. A publicat mai multe carti de bucatarie, a fost în comisia Larousse-ului gastronomic si a fost prezentator de emisiuni TV. Conduce o duzina de restaurante de mare clasa în Hong Kong, Las Vegas, Londra, Macao, Monaco, New York, Paris, Taipei si Tokyo si detine un total de 26 de stele Michelin, mai mult decat oricine în lume.

Bun, în mod clar avem de-a face cu o personalitate de marca a gastronomiei contemporane. Iata un filmulet scurt, de acum vreo 3-4 ani, unde vorbeste despre filozofia care sta la baza restaurantului sau, „L’Atelier”, din New York. Decorul este foarte… geometric, as zice, totul este tras la linie, ca la farmacie, iar culorile sunt asortate în mod cautat… totusi mie mi se pare un loc luxos si foarte curat, dar rece si oarecum neîmbietor.

Robuchon ne vorbeste despre ingrediente de cea mai buna calitate, dar acest lucru mi se pare de la sine înteles într-un restaurant de o anumita factura… de fapt cam toate restaurantele ar trebui sa foloseasca cele mai bune ingrediente la care pot aspira.

Ne mai vorbeste despre simplitate si despre naturalete, dar imaginile îi contrazic cuvintele. Sau asa mi se pare mie. Mancarea are portii minimaliste (ma enerveaza teribil cand portiile sunt mici), montate ca piramide sau turnuri înalte de 20 de centimetri; mie mi se par nu doar dificil de montat în acest fel, ci si incomod de mancat si inutil de complicat. Pe farfurii, în jurul portiilor se astern 200 de punctulete de sos, se folosesc arzatoare speciale ca sa se modeleze tot felul de sfere umplute apoi cu sos, într-un cuvant, nu mi se pare deloc simplu. Ba dimpotriva, mi se pare o complicatie cautata, nenaturala si auto-impusa.
Sau, poate ca ingredientele sunt gatite foarte simplu, dar montarea lor se face complicat? Privind farfuriile de acolo, chiar nu stiu daca as vrea sa mananc asa ceva. Mai curand le-as pune în rama, dar în gura în niciun caz.

Ştiu ca eu abia am deschis ochii în acest domeniu si ca, în mod clar, mai am imens de mult de învatat. Atat de mult încat stiu ca nu voi avea timpul fizic necesar ca sa-mi desavarsesc educatie. Poate sunt conservator si închistat si nu am habar de bucataria moderna. În plus, sunt absolut convins ca Robuchon este un geniu al gastronomiei. Cu toate acestea, eu nu am fost încantat de ce am vazut în filmulet.

Citeste si articolul →   Despre un anume fel de prostie

Concluzia este ca, în mod clar, eu nu am ajuns la nivelul de întelegere necesar ca sa pot aprecia corect ceea ce mi s-ar pune în farfurie, presupunand ca mi-as permite vreodata sa merg la unul dintre restaurantele lui Robuchon. Poate ca pentru echipa sa toate aceste bibiluri, absurde la un moment dat, sunt atat de banale, încat chiar sunt întruchipari ale simplitatii. Poate ca ei vad altfel realitatea, sau poate chiar traiesc într-o alta realitate decat mine. Restaurantele de lux apartin, oare, unui univers paralel?

Tot respectul pentru extraordinarul profesionalism cu care sunt gatite si montate preparatele din film, dar ideea mea de restaurant în care m-as simti bine este cu totul alta. Nu sunt îndeajuns de rafinat si de educat ca sa ma încante acest gen de restauratie. Vreau un loc cald, prietenos si luminos, care sa respire bucuria de a gati într-adevar simplu si în care sa fiu uimit de savoarea preparatelor, nu de modul în care sunt punctate cu sos, modelate sub flacara arzatorului sau catarate unele pe altele.

Nu stiu exact ce voi simti atunci cand voi reciti acest articol peste, sa zicem, cinci ani. Poate voi progresa, ceea ce sper din tot sufletul sa se întample, si voi întelege altfel modul în care se gateste în restaurantele de acest gen. Sau poate ca, oricat as progresa, voi gandi la fel. Poate nu am eu „glanda” acestui tip de gastronomie si îmi va ramane strain pentru totdeauna.

Cum spune un proverb arab, „cîinii latra, caravana trece”. Asa ca, orice as zice eu, Robuchon tot va avea 20-30 de stele Michelin si va fi un extraordinar om de restaurant si bucatar de mare clasa.
Trecand deci peste preferintele mele, este de admirat munca acestui om, modul în care a stiut sa se impuna pe piata si perfectiunea la care aspira. Jos palaria pentru Robuchon, si sper ca dvs. sa-l întelegeti mai bine decat mine.


  1. Raluca spune:

    Fiecare bucatarie are felurile ei de mancare de calitate, dar tine de gusturile fiecaruia. Pe mine una nu m-a impresionat niciodata mancarea francezilor, si am fost de ceva ori la ei 🙂

    • Radu Popovici spune:

      @Raluca: Stii cum este, fiecare cu gusturile lui. Nu este preferata mea, dar o respect si consider ca are enorm de multe de oferit.

  2. Radu Popovici spune:

    @Raluca: Bucataria franceza are si o componenta rustica, de o exceptionala calitate. Cine a mancat prin carciumioarele din Provence stie ce vreau sa spun.
    Si mie imi place bucataria asiatica, chiar foarte mult, dar nu sunt atat de sigur ca toate celelalte sunt inferioare. Bucatariile greaca, italiana, turca, franceza, spaniola, caraibiana etc. sunt si ele de mare calitate.

  3. Raluca spune:

    Da, exact asa simt si eu. In plus, nu stiu de ce nu ma atrage bucataria franceza. Cred ca daca inveti sa apreciezi cu adevarat bucataria asiatica (care le bate cu mult pe toate celelalte) nu te mai fascineaza rafinamentul frantuzesc.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.