Exista mancare romaneasca?

Mancarea romaneasca

Sunt adesea întrebat de cunoscuti: “Auzi, dar tu crezi ca exista vreo mancare cu adevarat romaneasca? Adica sa fie de-a noastra, inventata de noi?”.

Cel mai adesea tonul celui care întreaba tradeaza frustrare si neîncredere, probabil fiindca în ultimii ani au început sa fie evidentiate legaturile bucatariei noastre cu cele ale vecinilor, sau cu cele ale unor alte civilizatii care au influentat-o.

Dupa ce toata lumea a aflat, în sfarsit, ca sarmalele, mamaliga, ciorba si mititeii nu sunt inventii romanesti, unii si-au pierdut încrederea în puterea noastra creativa.

Radu Popovici -Exista mancare romaneasca?

Eu cred ca întrebarea de mai sus este, ma scuzati, un pic prosteasca. Raspunsul este mai mult decat evident: normal ca exista mancare romaneasca, din moment ce romanii mananca.

Se poate începe, însa, o discutie pe aceasta tema.

Mancarea numita astazi romaneasca are radacini vechi, provenite de la daci, traci, celti, greci, romani, slavi, bulgari, bizantini, otomani, germani, austrieci, sarbi, rusi, ucraineni, francezi etc. Aceste influente au fost asimilate, multe dintre ele, nu de “mancarea romaneasca” în sine (fiindca aceasta nu exista înca), ci de mancarea dacilor, mancarea moldovenilor, mancarea muntenilor, dobrogenilor, ardelenilor etc.

Nu este nicio rusine ca s-a întamplat astfel. Absolut toate culturile culinare din lume au fost influentate de altele, au adoptat alimente originare din alte parti ale lumii, au adaptat mancarurile altora.

Este posibil ca inventiile culinare, adica preparatele originare, sa fi aparut preponderent în cele trei mari zone de emergenmta a civilizatiei faurita de omul agricultor: Mesopotamia si semiluna fertila, sudul Chinei si America Centrala.

Mai exista, dupa mine, alte numeroase inventii, cele mai simple, care au fost descoperite independent în diferite zone ale globului, uneori uitate si redescoperite. Am mai pomenit cu alte ocazii despre primele forme de paine, bere, vin, hidromel (mied), paste fainoase, terciuri de cereale etc.

Deci, daca vreti sa gasim inventatorii preparatelor originare, acestia nu apartin niciunei tari existente astazi. Ei sunt oamenii din paleolitic si neolitic, iar inventiile lor sunt atat de vechi încat astazi nu se poate sti unde au aparut prima data, cum si de ce.

Pastrama a fost inventata, zic unii, de daci. Putem spune ca pastrama este inventie romaneasca? Eu zic ca nu. Dacii habar nu aveau ca cei ce le vor succeda pe teritoriul de resedinta se vor numi, la un moment dat, romani. Nu aveau cum sa aiba constinta romanismului.

La fel locuitorii din Evul Mediu ai teritoriului nostru. Cei care stiu un pic de istorie mai stiu, de asemenea, ca puteam sa ne numim astazi altfel; Romania nu a fost singura optiune luata în consideratie atunci cand principatele romane s-au unit.

“Roman” si “Romania” sunt doua denumiri care au început sa circule frecvent abia în a doua jumatate a secolului al XIX-lea, iar teritoriul pe care locuiesc astazi romanii s-a numit oficial Romania doar începand cu 1862.
Pentru numele pe care îl purtam astazi avem a aduce multumiri unor cronicari sasi, greci si italieni care l-au folosit întaia data în scrierile lor. Actul de botez ar proveni din 1816 cand carturarul grec Dimitrie Philippide scrie o istorie si o geografie a Romaniei. Pana la urma, nici macar cuvintele “roman”, “romanesc” si “Romania” nu sunt inventate de romani.

În concluzie, niciun preparat mai vechi de 1862 nu se putea numi romanesc si nici nu avea cum sa fie “inventie romaneasca”.

Ar mai fi unele lucruri de luat în consideratie atunci cand apunem “preparat inventat de romani”. Între ghilimelele acestea, puteti, de fapt, înlocui “romani” cu orice vreti dvs.: bulgari, francezi indieni, peruani, japonezi, martieni etc.

Citeste si articolul →   Oua umplute cu castraveciori murati, verdeturi si branza

Ce ne defineste ca romani?

As zice ca limba, în primul rand. Sunt romani cei ai caror limba materna este romana, indiferent unde s-au nascut. Cum a aparut însa limba romana? Sau oricare alta?

Daca luati la rasfoit dictionarele, o sa vedeti ca toate cuvintele au o etimologie. Adica, simplificat putin, o provenienta.

Cuvintele din limba romana provin din latina, slava, greaca, turca, bulgara, rusa, sarba, maghiara, franceza, germana etc. Foarte putine ar proveni, se pare, caci nu se stie sigur, din limba dacilor. Am luat, deci, cuvinte de la toti cei cu care am venit în contact. Şi le folosim, bine mersi, dupa ce le-am adaptat cum am vrut.

Iata ca ne-am format o limba din cuvinte straine. Asta ne face limba mai putin romaneasca? Ar fi de spus ca în ultimii 20 de ani au intrat în limba vorbita sute de cuvinte din engleza americana. Acest proces de îmbogatire si de reînnoire a vocabularului este firesc si s-a petrecut continuu de 2000 de ani încoace. Limba noastra se va schimba continuu, dar va ramane tot romaneasca.

La fel stau lucrurile si cu bucataria. Bucataria romaneasca este un caleidoscop format din mii de fragmente preluate din numeroase culturi. Am luat de la unii ceea ce si ei împrumutasera, la randul lor, de la altii: preparate culinare pe care le-am adaptat climei, resurselor, cutumelor locale, religiei etc.

Dupa mine, este imposibil sa stii cu certitudine cine anume a inventat un preparat culinar… sau un cuvant, ca sa ma refer din nou la comparatia dintre limba si cultura culinara. Şi daca am sti care este acea sursa primordiala, ea ar proveni dintr-un popor care astazi nu mai exista.

Practic, acest tip de inventii face parte dintr-un fel de constiinta comuna a pamantenilor, a rasei omenesti. Omul le-a inventat, nu turcul, francezul sau romanul.

Şi, totusi, care sunt preparatele culinare pe care le-am putea numi romanesti? Exista asa ceva? Desigur: sunt toate preparatele pe care romanii le gatesc si le mananca de ceva vreme; adica cele traditionale.

În cate vreme devine un preparat culinar traditional? Habar n-am. As zice ca are nevoie de cateva zeci de ani… cincizeci sa zicem. Asta înseamna ca a rezistat pe “piata” timp de o gramada de vreme fiindca romanii îl iubesc si îl gatesc cu o oarecare frecventa.

Exista vreun preparat culinar asupra caruia sa avem un fel de paternitate sigura? Nici asta nu stiu exact; mai degraba as zice ca nu. Specialistii, si ma refer aici la cei care au elaborat dictionarele si enciclopediile care trateaza despre gastronomie, ne acorda nu paternitatea, ci doar un spor de creativitate legat de cateva preparate culinare.

Eu am rasfoit doar doua enciclopedii/dictionare: celebrul Larousse si mai putin cunoscutul Hering’s Dictionary of Classical and Modern Cookery. Acesta din urma este mai recent aparut si mai darnic cu creativitatea noastra. Larousse-ul este ceva mai zgarcit. Nu pot sa banuiesc ca un autor sau altul ne uraste sau ne simpatizeaza, pot doar sa trag concluzia ca aceste atribuiri sunt foarte subiective.

Mai cred ca am fost foarte buni în a adapta retetele altora. Avem în cultura noastra preparate întalnite si în alte culturi culinare, dar le-am adaptat în asa fel încat le-am transformat în capodopere: în multe cazuri nicaieri adaptarile altora nu sunt atat de gustoase ca ale noastre.

Indiferent ce cred eu, ma simt însa dator sa va ofer lista asa-ziselor specialitati romanesti evidentiate de cele doua enciclopedii de mai sus.

Citeste si articolul →   Salata de oua cu leurda

Specialitati romanesti – Ce retete am putea încadra aici?

Iata, deci, preparatele culinare socotite a fi specialitati romanesti. Le-am parcurs si cred ca, alaturi de alte cateva zeci de retete, acestea nu trebuie sa lipseasca din nicio carte de bucatarie romaneasca.

  • ardei umpluti
  • branza telemea din oaie, vaca sau bivolita
  • ciorba de vacuta
  • ciorba de pasare
  • ciorba de peste
  • ciorba de perisoare
  • ciorba de potroace
  • ciorba de burta
  • ciorba banateana
  • ciorba ardeleneasca de carne de porc afumata
  • ciorba ardeleneasca de cartofi cu tarhon
  • ciorba radauteana (de pui)
  • ciulama de pui
  • ghiveci calugaresc
  • iahnie de fasole
  • iahnie de ciuperci
  • mamaliga
  • mititei
  • musaca de vinete
  • ochiuri romanesti pe mamaliga
  • papanasi cu smantana
  • perisoare cu verdeata
  • pastrama
  • plachie de crap
  • placinta dobrogeana
  • placinta moldoveneasca (poale-n brau)
  • rata cu castraveti murati
  • rata pe varza
  • salata de icre (crap, stiuca)
  • salata de vinete
  • salata de boeuf cu maioneza
  • saramura de peste (crap, biban)
  • sarmale în foi de varza
  • sarmale în foi de vita
  • sarmale în foi de spanac
  • serbet de trandafiri
  • tocana cu mamaliga
  • tochitura
  • vinete împanate cu usturoi

Veti avea unele surprize parcurgand lista. Le-am avut si eu, marturisesc.

Ma asteptam la unele preparate din lista, nu însa la toate; invers, m-as fi asteptat sa gasesc în lista unele mancaruri care, de fapt, nu figureaza acolo. Nu stiu exact ce criterii au luat în considerare cele doua enciclopedii, si nici nu stiu daca acestea ar avea vreo importanta.

Probabil ca daca as lua la cercetat o a treia enciclopedie, as gasi listate alte preparate. Sunt convins ca fiecare colectiv de redactie al fiecarei enciclopedii este, la randul sau, convins ca alegerile sale sunt cele corecte.

Eu retin de aici doar trei lucruri.

Primul este acela ca mie, personal, putin îmi pasa ce spune despre mancarea noastra un dictionar sau altul; pentru mine romanesti sunt toate preparatele care se gatesc de minim cincizeci de ani de catre romani, si cu asta basta. Iar acest fond de bucate romanesti se schimba continuu: preparate noi vor fi acceptate, iar unele vechi se vor pierde.

Este un proces normal.

Al doilea lucru este acela ca strainii ne acorda un oarecare credit în ce priveste creativitatea culinara. Poate chiar mai mare decat ni-l acordam noi însine. Fata de scepticismul cu care ne privim noi însine realizarile în toate domeniile, as zice ca cele 38 de preparate din lista sunt neasteptat de multe.

Şi sunt convins ca se mai pot adauga si altele, în special dintre preparatele noastre regionale, mai putin cunoscute în strainatate si chiar în parti din Romania altele decat cele de bastina.

În fine, cel de-al treilea lucru este certitudinea ca un preparat, odata adoptat si adaptat de o cultura, devine parte din acea cultura, indiferent de unde si pe ce cale a sosit. Tot ce se mananca pe la noi în mod traditional, se numeste mancare romaneasca.

Preparatele din enciclopedii si dictionare etichetate ca “specialitati romanesti” nu sunt inventate de vreun roman si nici nu putem pretinde exclusivitatea prepararii lor; aceasta eticheta înseamna doar ca le gatim într-un fel personal, creativ, care le deosebeste de preparatele similare din alte culturi culinare.


16 comentarii pe “Exista mancare romaneasca?

  1. ianiu spune:

    Fiindca tot venise vorba de Ardeal, as vrea sa va impartasesc o “mica” curiozitate.
    Cand zic mica….ma refer la mititei 🙂
    Socrul meu s-a nascut la Cluj in 1938, si mi-a povestit ca pana in 1960 nu stia ce-s aia mititei. A aflat de acestia cu ocazia unei delegari la Bucuresti. Bineinteles ca s-a indragostit imediat de ei.
    Adevarul e ca micii nu se bucurau in Transilvania de popularitatea de astazi. Exceptie faceau orase precum Brasovul, care erau situate mai aproape de Muntenia.

    • Radu Popovici spune:

      @ianiu: Interesanta poveste. Nu mi-as fi inchipuit ca mititeii erau cvasi-necunoscuti in Ardeal pana in anii ’60.

  2. Ya Yo spune:

    Salut , termenul de roman are o radacina mai impamantata decat ai credea tu … nu exagera cu identitatea noastra, daca dacii au fost stramosii nostrii …

    Anton Verancsics writes around 1570 that Romanians living in Transylvania, Moldavia and Walachia call themselves Romans (Romanians)[11] and Martinus Szent-Ivany cites in 1699 Romanian expressions: “Sie noi sentem Rumeni” (modern standard Romanian “Și noi suntem romani”)

    • Radu Popovici spune:

      @Ya Yo: Daca citesti textul cu atentie, am spus ca termenul “roman” incepe sa fie folosit frecvent (adica nu accidental) abia in secolul al XIX/lea. Asta nu inseamna ca nu a fost folosit arar in perioade mai timpurii.
      Pana la urma, unde si cum exagerez cu identitatea noastra?

      Oricum, dacii nu au fost in niciun caz “stramosii nostrii” ci doar unii dintre “stramosii nostri”.

        • Radu Popovici spune:

          @mira: Eu nu am zis ca nu e romaneasca. Nici nu este nevoie sa devii defensiva apropo de Ardeal. Am legaturi puternice cu Ardealul, acolo mi s-au nascut copiii si il respect, asa cum respect toate regiunile tarii; ba chiar, din anumite puncte de vedere, unele orase din Ardeal imi plac mai mult decat orasul meu natal.
          Nu conteaza, deci, ca discutam despre o mancare regionala ardeleneasca, basarabeana (de acolo sunt bunicii din partea tatalui), olteneasca (de acolo sunt bunicii din partea mamei) sau martiana (loc unde nu am ajuns inca, dar despre care am auzit lucruri frumoase).

          Daca ai citit articolul cu atentie, trebuie sa remarci ca eu am spus ca enciclopediile si dictionarele scrise de straini (din pacate, noi stam mai slab la capitolul asta, al scriiturii) nu numesc “specialitati romanesti” prea multe dintre preparatele regionale; si poate ca acestea, dupa criteriile lor, nici nu sunt.
          Deci, dupa unii (adica dupa facatorii de enciclopedii amintiti in articol), mancarea de porodice nu este “specialitate romaneasca”, chiar daca este “mancare romaneasca”. Nu stiu daca m-am facut inteles; sper ca da.

          In final, ca sa te linistesti, afirm inca o data: tot respectul pentru Ardeal si mancarea sa regionala. Mi-as dori s-o cunosc mai bine.

  3. anita spune:

    Foarte interesant articol si punct de vedere!
    Nu m-am gindit niciodata la mincare in acest fel si nici nu mi-am pus vreodata problema de unde vine. Imi place mult cum este privit pe acest blog actul de a gati. Bucatarul poate fi si un om de cultura.
    Incepe sa mi se schimbe perceptia despre gatit si mincat. 🙂

    • Radu Popovici spune:

      @anita: Hm, din pacate cei mai multi dintre bucatari sunt foarte departe de a fi… bucatari, nici vorba de oameni de cultura.
      Eu as fi fericit ca toti sa fie “macar” bucatari cu adevarat. Ah, asta este o alta tema ce poate fi dezvoltata la desfarsit, nu vreau sa ma pornesc.

  4. memphis spune:

    Cu totul de acord, Radu. Si cu tine, cristi-j.
    Subiectul asta a mai fost atins de citeva ori dar acest articol cred ca il “stinge”. Spune cam tot ce era de spus si clarifica lucrurile.

    Mi se pare corecta si estimarea celor 50 de ani. Timp destul sa treaca moda si trendurile care ne baga pe git alimente – vezi draga – minune: goji, quinoa si alte asemenea. 50 de ani este de ajuns ca ceva sa se “coaca” si sa treaca prin prisma modului nostru de a gati. Eu personal ma astept in viitorul apropiat sa adoptam o serie de preparate italiene si spaniole, apoi un altul format de retete de inspiratie asiatica.

    • Radu Popovici spune:

      @memphis: Pastele italiene au prins deja foarte bine, la fel si risotto. In ce priveste retetele asiatice, sunt mai sceptic. Este vorba despre ingrediente care inca nu se gasesc pe piata. Poate doar unele preparate indiene si chinezesti sa poate fi adoptate.

  5. cristi-j spune:

    Sa inteleg ca din cand in cand ti se face pofta de o discutie despre mancarea romaneasca? hahaha … Mie mi se parea ca au mai fost vreo cateva discutii pe aceasta tema si ca s-a stabilit si inteles ce era de inteles. Dar adevarul e ca discutia poate fi interesanta si nesfarsita.

    Cu siguranta puteai pune si tu alaturi o lista la fel de lunga de alte specialitati romanesti. Poate chiar era potrivit sa o fi facut-o.
    Sunt ele originale, unice, exclusive? Nu. Conteaza asta? Tot nu.
    Cred ca avem suficient material la indemana si daca am stii sa dam o forma si sa punem in valoare, cu un pic de marketing si de promovare, nu ar avea de ce sa ne fie rusine.
    Dar nu e usor. De exemplu bucataria turceasca, mult mai bogata, diversa, interesanta, originala si avantajata tot nu are o imagine prea cunoscuta. Stiu americanii, britanicii, francezii si asiaticii de ea? Nu prea. Dar asta nu ii scade din valoare.

    Noi nu am avut conditiile geografice si istorice pe care le-au avut altii, nici imperii, nici colonii, nici pozitii privilegiate, nici resurse, suprafete si populatii uriase. Asa ca mai greu cu inventiile si originalitatea.

    Mi-a placut paralela cu limba, foarte potrivita. Un alt mod de a intelege este sa ne gandim asa: ce ne vine in minte din punct de vedere culinar cand vorbim de Romania, de ce le e dor romanilor daca sunt plecati mai multa vreme de acasa? Puse impreuna, formeaza bucataria romaneasca si e ridicol sa ne batem capul daca sunt sau nu unice si exclusive, important e ca sunt definitorii pentru romani si sunt facute personalizat, diferit.

    Surprize pentru mine : iahnie de ciuperci, perisoare cu verdeata (nu cumva e vorba de chiftele?), rata cu castraveti murati, sarmale in foi de spanac, vinete impanate cu usturoi. Despre surprizele lipsa nu mai spun.

    • Radu Popovici spune:

      @cristi-j: Nu mie mi se face pofta neaparat de acest subiect… de cand cu GUXT mi se pune intrebarea asta destul de des, oricum mult mai des ca inainte.

      Din lista de preparate, cele care m-au surprins sunt cam cele enumerate de tine, plus salata de icre. Acele perisoare cu verdeata sunt la englezi tot “meatballs”, ca si chiftelele, dar am preluat traducerea unui autor roman de dictionare gastronomice, Ana Maria Gall.
      Eu as mai fi adaugat pe lista ciorba radauteana, jumari, sorici, dulceturi, socata, visinata, afinata, fasole batuta, bulz, drob, zacusca de ciuperci, cozonaci, tuica, carnati ardelenesti, carnati plescoi etc. Din pacate nu cunosc deloc mancarurile regionale. Cred ca sunt cu sutele.

  6. inox spune:

    Exceptional articolul, cred sincer ca ar trebui continuat. Pareri din tara/retete pe care le consideram 100% romanesti. A fost o lectura tare placuta, va multumesc!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.