Exista mancare romaneasca?

Mancarea romaneasca

Sunt adesea întrebat de cunoscuti: “Auzi, dar tu crezi ca exista vreo mancare cu adevarat romaneasca? Adica sa fie de-a noastra, inventata de noi?”.

Cel mai adesea tonul celui care întreaba tradeaza frustrare si neîncredere, probabil fiindca în ultimii ani au început sa fie evidentiate legaturile bucatariei noastre cu cele ale vecinilor, sau cu cele ale unor alte civilizatii care au influentat-o.

Dupa ce toata lumea a aflat, în sfarsit, ca sarmalele, mamaliga, ciorba si mititeii nu sunt inventii romanesti, unii si-au pierdut încrederea în puterea noastra creativa.

Eu cred ca întrebarea de mai sus este, ma scuzati, un pic prosteasca. Raspunsul este mai mult decat evident: normal ca exista mancare romaneasca, din moment ce romanii mananca.

Se poate începe, însa, o discutie pe aceasta tema.

Mancarea numita astazi romaneasca are radacini vechi, provenite de la daci, traci, celti, greci, romani, slavi, bulgari, bizantini, otomani, germani, austrieci, sarbi, rusi, ucraineni, francezi etc. Aceste influente au fost asimilate, multe dintre ele, nu de “mancarea romaneasca” în sine (fiindca aceasta nu exista înca), ci de mancarea dacilor, mancarea moldovenilor, mancarea muntenilor, dobrogenilor, ardelenilor etc.

Nu este nicio rusine ca s-a întamplat astfel. Absolut toate culturile culinare din lume au fost influentate de altele, au adoptat alimente originare din alte parti ale lumii, au adaptat mancarurile altora.

Este posibil ca inventiile culinare, adica preparatele originare, sa fi aparut preponderent în cele trei mari zone de emergenmta a civilizatiei faurita de omul agricultor: Mesopotamia si semiluna fertila, sudul Chinei si America Centrala.

Mai exista, dupa mine, alte numeroase inventii, cele mai simple, care au fost descoperite independent în diferite zone ale globului, uneori uitate si redescoperite. Am mai pomenit cu alte ocazii despre primele forme de paine, bere, vin, hidromel (mied), paste fainoase, terciuri de cereale etc.

Deci, daca vreti sa gasim inventatorii preparatelor originare, acestia nu apartin niciunei tari existente astazi. Ei sunt oamenii din paleolitic si neolitic, iar inventiile lor sunt atat de vechi încat astazi nu se poate sti unde au aparut prima data, cum si de ce.

Pastrama a fost inventata, zic unii, de daci. Putem spune ca pastrama este inventie romaneasca? Eu zic ca nu. Dacii habar nu aveau ca cei ce le vor succeda pe teritoriul de resedinta se vor numi, la un moment dat, romani. Nu aveau cum sa aiba constinta romanismului.

La fel locuitorii din Evul Mediu ai teritoriului nostru. Cei care stiu un pic de istorie mai stiu, de asemenea, ca puteam sa ne numim astazi altfel; Romania nu a fost singura optiune luata în consideratie atunci cand principatele romane s-au unit.

“Roman” si “Romania” sunt doua denumiri care au început sa circule frecvent abia în a doua jumatate a secolului al XIX-lea, iar teritoriul pe care locuiesc astazi romanii s-a numit oficial Romania doar începand cu 1862.
Pentru numele pe care îl purtam astazi avem a aduce multumiri unor cronicari sasi, greci si italieni care l-au folosit întaia data în scrierile lor. Actul de botez ar proveni din 1816 cand carturarul grec Dimitrie Philippide scrie o istorie si o geografie a Romaniei. Pana la urma, nici macar cuvintele “roman”, “romanesc” si “Romania” nu sunt inventate de romani.

În concluzie, niciun preparat mai vechi de 1862 nu se putea numi romanesc si nici nu avea cum sa fie “inventie romaneasca”.

Ar mai fi unele lucruri de luat în consideratie atunci cand apunem “preparat inventat de romani”. Între ghilimelele acestea, puteti, de fapt, înlocui “romani” cu orice vreti dvs.: bulgari, francezi indieni, peruani, japonezi, martieni etc.

Ce ne defineste ca romani?

As zice ca limba, în primul rand. Sunt romani cei ai caror limba materna este romana, indiferent unde s-au nascut. Cum a aparut însa limba romana? Sau oricare alta?

Daca luati la rasfoit dictionarele, o sa vedeti ca toate cuvintele au o etimologie. Adica, simplificat putin, o provenienta.

Cuvintele din limba romana provin din latina, slava, greaca, turca, bulgara, rusa, sarba, maghiara, franceza, germana etc. Foarte putine ar proveni, se pare, caci nu se stie sigur, din limba dacilor. Am luat, deci, cuvinte de la toti cei cu care am venit în contact. Şi le folosim, bine mersi, dupa ce le-am adaptat cum am vrut.

Iata ca ne-am format o limba din cuvinte straine. Asta ne face limba mai putin romaneasca? Ar fi de spus ca în ultimii 20 de ani au intrat în limba vorbita sute de cuvinte din engleza americana. Acest proces de îmbogatire si de reînnoire a vocabularului este firesc si s-a petrecut continuu de 2000 de ani încoace. Limba noastra se va schimba continuu, dar va ramane tot romaneasca.

La fel stau lucrurile si cu bucataria. Bucataria romaneasca este un caleidoscop format din mii de fragmente preluate din numeroase culturi. Am luat de la unii ceea ce si ei împrumutasera, la randul lor, de la altii: preparate culinare pe care le-am adaptat climei, resurselor, cutumelor locale, religiei etc.

Dupa mine, este imposibil sa stii cu certitudine cine anume a inventat un preparat culinar… sau un cuvant, ca sa ma refer din nou la comparatia dintre limba si cultura culinara. Şi daca am sti care este acea sursa primordiala, ea ar proveni dintr-un popor care astazi nu mai exista.

Practic, acest tip de inventii face parte dintr-un fel de constiinta comuna a pamantenilor, a rasei omenesti. Omul le-a inventat, nu turcul, francezul sau romanul.

Şi, totusi, care sunt preparatele culinare pe care le-am putea numi romanesti? Exista asa ceva? Desigur: sunt toate preparatele pe care romanii le gatesc si le mananca de ceva vreme; adica cele traditionale.

În cate vreme devine un preparat culinar traditional? Habar n-am. As zice ca are nevoie de cateva zeci de ani… cincizeci sa zicem. Asta înseamna ca a rezistat pe “piata” timp de o gramada de vreme fiindca romanii îl iubesc si îl gatesc cu o oarecare frecventa.

Exista vreun preparat culinar asupra caruia sa avem un fel de paternitate sigura? Nici asta nu stiu exact; mai degraba as zice ca nu. Specialistii, si ma refer aici la cei care au elaborat dictionarele si enciclopediile care trateaza despre gastronomie, ne acorda nu paternitatea, ci doar un spor de creativitate legat de cateva preparate culinare.

Eu am rasfoit doar doua enciclopedii/dictionare: celebrul Larousse si mai putin cunoscutul Hering’s Dictionary of Classical and Modern Cookery. Acesta din urma este mai recent aparut si mai darnic cu creativitatea noastra. Larousse-ul este ceva mai zgarcit. Nu pot sa banuiesc ca un autor sau altul ne uraste sau ne simpatizeaza, pot doar sa trag concluzia ca aceste atribuiri sunt foarte subiective.

Mai cred ca am fost foarte buni în a adapta retetele altora. Avem în cultura noastra preparate întalnite si în alte culturi culinare, dar le-am adaptat în asa fel încat le-am transformat în capodopere: în multe cazuri nicaieri adaptarile altora nu sunt atat de gustoase ca ale noastre.

Indiferent ce cred eu, ma simt însa dator sa va ofer lista asa-ziselor specialitati romanesti evidentiate de cele doua enciclopedii de mai sus.

Specialitati romanesti – Ce retete am putea încadra aici?

Iata, deci, preparatele culinare socotite a fi specialitati romanesti. Le-am parcurs si cred ca, alaturi de alte cateva zeci de retete, acestea nu trebuie sa lipseasca din nicio carte de bucatarie romaneasca.

• ardei umpluti
• branza telemea din oaie, vaca sau bivolita
• ciorba de vacuta
• ciorba de pasare
• ciorba de peste
• ciorba de perisoare
• ciorba de potroace
• ciorba de burta
• ciorba banateana
• ciorba ardeleneasca de carne de porc afumata
• ciorba ardeleneasca de cartofi cu tarhon
• ciorba radauteana (de pui)
• ciulama de pui
• ghiveci calugaresc
• iahnie de fasole
• iahnie de ciuperci
• mamaliga
• mititei
• musaca de vinete
• ochiuri romanesti pe mamaliga
• papanasi cu smantana
• perisoare cu verdeata
• pastrama
• plachie de crap
• placinta dobrogeana
• placinta moldoveneasca (poale-n brau)
• rata cu castraveti murati
• rata pe varza
• salata de icre (crap, stiuca)
• salata de vinete
• salata de boeuf cu maioneza
• saramura de peste (crap, biban)
• sarmale în foi de varza
• sarmale în foi de vita
• sarmale în foi de spanac
• serbet de trandafiri
• tocana cu mamaliga
• tochitura
• vinete împanate cu usturoi

Veti avea unele surprize parcurgand lista. Le-am avut si eu, marturisesc.

Ma asteptam la unele preparate din lista, nu însa la toate; invers, m-as fi asteptat sa gasesc în lista unele mancaruri care, de fapt, nu figureaza acolo. Nu stiu exact ce criterii au luat în considerare cele doua enciclopedii, si nici nu stiu daca acestea ar avea vreo importanta.

Probabil ca daca as lua la cercetat o a treia enciclopedie, as gasi listate alte preparate. Sunt convins ca fiecare colectiv de redactie al fiecarei enciclopedii este, la randul sau, convins ca alegerile sale sunt cele corecte.

Eu retin de aici doar trei lucruri.

Primul este acela ca mie, personal, putin îmi pasa ce spune despre mancarea noastra un dictionar sau altul; pentru mine romanesti sunt toate preparatele care se gatesc de minim cincizeci de ani de catre romani, si cu asta basta. Iar acest fond de bucate romanesti se schimba continuu: preparate noi vor fi acceptate, iar unele vechi se vor pierde.

Este un proces normal.

Al doilea lucru este acela ca strainii ne acorda un oarecare credit în ce priveste creativitatea culinara. Poate chiar mai mare decat ni-l acordam noi însine. Fata de scepticismul cu care ne privim noi însine realizarile în toate domeniile, as zice ca cele 38 de preparate din lista sunt neasteptat de multe.

Şi sunt convins ca se mai pot adauga si altele, în special dintre preparatele noastre regionale, mai putin cunoscute în strainatate si chiar în parti din Romania altele decat cele de bastina.

În fine, cel de-al treilea lucru este certitudinea ca un preparat, odata adoptat si adaptat de o cultura, devine parte din acea cultura, indiferent de unde si pe ce cale a sosit. Tot ce se mananca pe la noi în mod traditional, se numeste mancare romaneasca.

Preparatele din enciclopedii si dictionare etichetate ca “specialitati romanesti” nu sunt inventate de vreun roman si nici nu putem pretinde exclusivitatea prepararii lor; aceasta eticheta înseamna doar ca le gatim într-un fel personal, creativ, care le deosebeste de preparatele similare din alte culturi culinare.