Farfuria suporta orice

Îmi dau tot mai mult seama ca cea mai importanta miza a noastra este educatia. Cred daca am fi mai bine educati s-ar fura mai putin și ar exista mai putini incompetenti. Nivelul societatii noastre este în primul rand rezultatul lipsei de educatie. Este nivelul reflectat de o clasa politica putreda și incompetenta, de un stat impotent, de analfabetii cu doctorate false care ne conduc.

Pe scurt, vorbim depre impostori. Lipsa de educatie lasa loc de manevra imposturii de toate felurile.

Domeniul culinar nu este nici el mai bun, așa cum nu este mai bun nici sistemul medical, preotii, armata și ce mai vreti dumneavoastra. Nu au cum sa fie altfel, caci toate își aleg reprezentantii din aceeași masa de oameni needucati, învatati sa aleaga impostura în detrimentul muncii oneste.

Vad ades cum diverse persoane își doresc cu tot dinadinsul sa reinterpreteze, sa modernizeze și sa revolutioneze mancarea romaneasca. În mod ciudat printre acestea nu se regasesc aproape deloc bucatari cu adevarat competenti și experimentati, ci foarte multi dintre cei care se autoconsidera chefi (mai nou a fi bucatar este o rusine, ceva înjositor; toti incompentntii sunt si fuduli, ei asi doresc sa fie musai chefi), mari specialiști, profesori și consultanti doar fiindca au participat la o emisiune TV stupida, sau pentru ca tin un blog culinar de amator.

Personal nu prea pricep de ce ar trebui revolutionata mancarea noastra. Nimeni nu pare a vedea ca adevarata noastra problema nu este mancarea noastra traditionala, care nu este nici pe departe învechita, lipsita de perspectiva, grasa și neapetisanta, ci educatia personalului din restaurante și a publicului.

Este, dupa mine, singura “revolutie“ care ar fi necesara, caci altfel avem o mancare gustoasa, generoasa, variata și care ne reprezinta, cu bune și cu rele, așa cum toate natiunile sunt reprezentate de propriile culturi culinare, doar ca multi dintre bucatarii noștri nu știu sa o gateasca corect.
Cine mai stie la noi bucatarie clasica, a sosurilor si fondurilor? Ştiu un cunoscut blogger care s-a minunat cand a dat peste un restaurant care i-a servit maioneza facuta pe loc si nu cumparata din supermarket… iar un bucatar decent poate face lejer un kilogram de maioneza în 15 minute. Chiar este cazul sa ne minunam de un lucru absolut normal? Atat de jos am ajuns? Se pare ca da…

Specialiștii bine educati din alte tari se lupta sa-și impuna bucataria nationala, sau macar o parte a ei, ca moșteniri culturale ale umanitatii. Impostorii de la noi se lupta s-o “reinventeze”.

Aceasta așa-zisa reinventare este, în fapt, o vulgarizarea și o deturnare, caci mai toti cei care se erijeaza în mari specialiști nu au habar sa gateasca corect un fond sau un sos clasic, daramite sa creeze ceva original și de calitate, care sa devina parte a culturii noastre.

Dovada stau aberatiile postate pe Facebook și prin alte locuri. Sunt postate mii de fotografii de farfurii cu așa-zise preparate revolutionare, reinventate și reinterpretate. În fapt ele prezinta de cele mai multe ori doar montaje neinspirate si fortate, lipsite de coerenta, cu portii dezechilibrate si alaturari aberante de ingrediente, cu decoruri exagerate si care nu au niciun rost.

Cel mai adesea pe farfurii se afla ceva (în cel mai bun caz) frumos colorat, dar reprezentand o mancare complicata peste poate, cu o cacofonie de gusturi si arome, care necesita zeci de operatii, risipa de materiale și consum imens de timp. O astfel de mancare nu are șanse sa fie eficienta într-un restaurant și nici pe masa omului simplu, cel care își gatește acasa. Ea nu are șanse sa persiste fiindca este nefireasca și prost gandita.

Reactia publicului, aflat de asemenea în impostura, adica în nemeritata postura a unui competent critic culinar, este sa dea Like-uri cu nemiluita la orice prostie și sa comenteze tamp: “Vai, minunat!“, “Felicitari chefului! Trebuie sa fie delicios!“, “Mmmm, sublim! Dar ce este acolo în farfurie?“, “Vreau și eu, vreau și eu!“ și altele asemenea remarci pline de miez.

Pentru noi revolutie ar însemna intrarea în normalitate si iesirea din impostura. O revolutie ar fi sa putem fi convinsi sa punem serios mana pe carte. Singurul lucru cu adevarat necesar este înfiintarea unei Academii Culinare, cu sprijinul logistic si financiar al autoritatilor; este nevoie de un program pe mai multi ani, sustinut de o investitie facuta cu cap.

Trebuie neaparat sa avem pe piata, functionand din plin și capatand experienta, cateva generatii de bucatari, ospatari și manageri competenti, nu din cei cu diplome luate la mișto.

Singura revolutie de care avem nevoie este aceea care sa produca manageri adevarati, un public mai avizat – nu unul care sa înghita, la propriu și la figurat, orice prostie -, restaurante adevarate cu bucatari adevarati, din cei care știu diferenta între sosurile Bechamel și Veloute, între chimen și chimion, între poșare și fierbere… între postura și impostura. Avem nevoie de bucatari care sa fie capabili sa gateasca o mancare onesta, corecta si gustoasa, la un raport pret-calitate convenabil.
Aceasta ar fi adevarata revolutie în bucataria romaneasca. Singura de care avem nevoie.

Nota:
Titlul acestui articol este o parafraza a expresiei “Hartia suporta orice“.

Cicero, în “Epistolele catre cunoscuti“ (Ad familiares, V, 12), spune: “Epistola non erubescit“ (Scrisoarea nu roseste).
Dupa inventarea și raspandirea hartiei, traducatorii au actualizat citatul, acesta devenind “Hartia nu roșește“ și, mai tarziu, “Hartia suporta orice“.
Expresia face aluzie la aberatiile, stupiditatile și trivialitatile care apar în anumite tiparituri, sau la acele persoane care își permit sa aștearna pe hartie ceea ce le-ar fi rușine sa comunice verbal.

Ceea ce a scris Cicero acum peste 2000 de ani ar putea fi actualizat din nou astazi: “Internetul suporta orice“, cu atat mai mult cu cat poate oferi, în mai mare masura decat hartia, un anonimat aproape perfect.