Sunt convins că aţi şi văzut prin supermarketuri aceste ridichi uriaşi şi ciudate, de culoare albă. Presupun că, aidoma mie, prima dată când aţi remarcat-o v-aţi întrebat ce naiba este şi cum se foloseşte. Mai presupun că unele scurte explicaţii despre daikon ar putea fi utile, mai ales pentru cei care nu au avut încă ocazia să cumpere şi să gătească această vegetală.

Daikon (Raphanus sativud var. longipannatus) este o ridiche de dimensiuni mari, specifică Asiei de est. Cu toate că este cunoscută mai ales sub denumirea sa japoneză, nu este originară din Japonia. În Japonia a fost adusă din Asia continentală, loc unde a fost adusă, se pare, pe la 500 î.H., din zona Mediteranei.

Daikon înseamnă în japoneză „rădăcină mare” („dai” înseamnă „mare”, iar „kon” înseamnă „rădăcină”). Este numită „lo pue” în limba hmong, „lor bark” în cantoneză, „labanos” în tagalog (limba preponderentă în Filipine), „mooli” în coreeană şi „cu cai trang” în vietnameză. În general este folosită în bucătăriile influenţate de bucătăria chinezească, dar mai ales în Japonia, unde unele preparate, ca „takuan” şi „bettarazuke” o includ printre ingrediente. Probabil unul dintre cele mai cunoscute modalităţi de servire a daikon-ului tăiat fâşiuţe subţiri este amestecarea cu celebrul sos „ponzu”.
Daikon - sursa foto: movinghands.wordpress.com
Există mai multe varietăţi de daikon, dar cea mai comună, aokubi-daikon, are forma unui morcov gigantic, lung de circa 25-35 cm şi având 7-10 cm diametru. Există trei forme principale ale acestei ridichi: sferică, lunguiaţă şi cilindrică.

Gustul său este mai blând şi mai puţin iute decât al ridichilor mai mici. Este un aliment extrem de versatil, căci poate fi mâncat crud în salate sau dipuri şi poate fi gătit prin aproape orice metodă (sotare, stir-fry, fierbere, coacere, prăjire). Eu am folosit-o doar crudă, în salate, şi este excelentă; o folosesc pentru textură în primul rând, dar şi pentru gust şi culoare. Am bineînţeles de gând s-o folosesc şi gătită, mai ales că am aflat un mic secret al bucătăriei japoneze, pe care sunt gata să vi-l împărtăşesc: acesta spune că daikon trebuie gătit folosind apă în care a fost spălat orezul, sau în care s-au adăugat tărâţe de orez, căci amidonul păstrează ridichea albă şi îi elimină amăreala şi iuţeala.

Când cumpăraţi daikon, alegeţi ridichile care par grele la dimensiunea lor, care au coaja lucioasă şi frunzele proaspete. Ocoliţi exemplarele cu coaja umedă, pătată, zgâriată şi lovită.
Daikon se poate păstra, fără frunze, timp de câteva săptămâni dacă este ţinută într-un loc rece (eventual în frigider, în sertarul destinat legumelor). Daikon conţine extrem de puţine kcal, dar multă vitamină C şi enzime care ajută digestia. Tradus în limbaj „nutriţionist”, daikon nu îngraşă şi este sănătos!

Bibliografie:
en.wikipedia.or
whatscookingamerica.net
www.moscowfood.coop