Foarte pe scurt despre daikon

Sunt convins că aţi şi văzut prin supermarketuri aceste ridichi uriaşi şi ciudate, de culoare albă. Presupun că, aidoma mie, prima dată când aţi remarcat-o v-aţi întrebat ce naiba este şi cum se foloseşte. Mai presupun că unele scurte explicaţii despre daikon ar putea fi utile, mai ales pentru cei care nu au avut încă ocazia să cumpere şi să gătească această vegetală.

Daikon (Raphanus sativud var. longipannatus) este o ridiche de dimensiuni mari, specifică Asiei de est. Cu toate că este cunoscută mai ales sub denumirea sa japoneză, nu este originară din Japonia. În Japonia a fost adusă din Asia continentală, loc unde a fost adusă, se pare, pe la 500 î.H., din zona Mediteranei.

Daikon înseamnă în japoneză „rădăcină mare” („dai” înseamnă „mare”, iar „kon” înseamnă „rădăcină”). Este numită „lo pue” în limba hmong, „lor bark” în cantoneză, „labanos” în tagalog (limba preponderentă în Filipine), „mooli” în coreeană şi „cu cai trang” în vietnameză. În general este folosită în bucătăriile influenţate de bucătăria chinezească, dar mai ales în Japonia, unde unele preparate, ca „takuan” şi „bettarazuke” o includ printre ingrediente. Probabil unul dintre cele mai cunoscute modalităţi de servire a daikon-ului tăiat fâşiuţe subţiri este amestecarea cu celebrul sos „ponzu”.
Daikon - sursa foto: movinghands.wordpress.com
Există mai multe varietăţi de daikon, dar cea mai comună, aokubi-daikon, are forma unui morcov gigantic, lung de circa 25-35 cm şi având 7-10 cm diametru. Există trei forme principale ale acestei ridichi: sferică, lunguiaţă şi cilindrică.

Gustul său este mai blând şi mai puţin iute decât al ridichilor mai mici. Este un aliment extrem de versatil, căci poate fi mâncat crud în salate sau dipuri şi poate fi gătit prin aproape orice metodă (sotare, stir-fry, fierbere, coacere, prăjire). Eu am folosit-o doar crudă, în salate, şi este excelentă; o folosesc pentru textură în primul rând, dar şi pentru gust şi culoare. Am bineînţeles de gând s-o folosesc şi gătită, mai ales că am aflat un mic secret al bucătăriei japoneze, pe care sunt gata să vi-l împărtăşesc: acesta spune că daikon trebuie gătit folosind apă în care a fost spălat orezul, sau în care s-au adăugat tărâţe de orez, căci amidonul păstrează ridichea albă şi îi elimină amăreala şi iuţeala.

Când cumpăraţi daikon, alegeţi ridichile care par grele la dimensiunea lor, care au coaja lucioasă şi frunzele proaspete. Ocoliţi exemplarele cu coaja umedă, pătată, zgâriată şi lovită.
Daikon se poate păstra, fără frunze, timp de câteva săptămâni dacă este ţinută într-un loc rece (eventual în frigider, în sertarul destinat legumelor). Daikon conţine extrem de puţine kcal, dar multă vitamină C şi enzime care ajută digestia. Tradus în limbaj „nutriţionist”, daikon nu îngraşă şi este sănătos!

Citeste si articolul →   Baghar – o modalitate ingenioasa de asezonare

Bibliografie:
en.wikipedia.or
whatscookingamerica.net
www.moscowfood.coop


  1. April spune:

    Foarte interesant blogul si articolele. Totul imi place si mi-e ciuda ca nu l-am descoperit mai curand. Va felicit si pt bucatarie.
    Ceea ce ati scris despre daikon este adevarat.
    Mai specific faptul ca daikonul murat este de vis. Ei fac muraturi cu daikon in diverse gusturi si arome. Noi nu ne saturam mancand.
    Japonezii in vechime traiau cu orez, muraturi si supa de baza, miso. Cand si cand mai mancau si un peste, dar cei saraci nu-si permiteau.
    Ma bucur ca v-am descoperit si va astept cu interes postarile.

  2. Marius Delaepicentru spune:

    Pentru miso shiru, cel mai practic mod de tăiere este sub formă de baghete lungi de 40-50mm cu secţiunea pătrată sau dreptunghiulară, cu latura în jurul a 3mm. E forma cea mai potrivită pentru mîncatul cu beţe. Sigur, daikon se poate tăia în multe feluri. Cubuleţe, dacă doriţi, şi chiar şi inimioare (pentru cine are timp)

  3. Marius Delaepicentru spune:

    Dacă urmăriţi să impregnaţi în daikon gustul unei fierturi, trebuie 1) să descojiţi din gros*, şi 2) după ce adăugaţi şaibele de daikon, micşoraţi focul cît se poate de mult. Bolborosirea poate lipsi. La IH, treapta a 2-a e cea mai potrivită.

    La daikon, cea mai dulce parte este treimea superioară. Mai exact, partea aeriană, verzulie, a rădăcinii. De aceea, dacă vreţi să faceţi din daikon şi salată şi altceva (miso shiru etc.) păstraţi partea dulce pentru salată. Dacă vreţi să faceţi fidea de daikon ca suport de sashimi, doar mărimea contează. Gustul devine secundar.

    E bine să consumaţi daikon mai ales iarna. Daikon-ul de vară e uşor amărui.

    —————-
    * În general fierturile de iarnă cer bucăţi mari de daikon. În oden cel puţin, se adaugă bucăţi mari, rezultate din tăierea transversală, la grosimea de 30-40mm. Ca multe alte rădăcini, daikon are imediat sub epiteliu o structură fibroasă pe lung, strat de 3-4mm, ce trebuie îndepărtat pentru a uşura pătrunderea gustului.

    • Radu Popovici spune:

      @Marius: Din pacate la noi nu se gasesc nici bonito si nici kombu, asa ca dashi ramane deocamdata un vis indepartat. Ca si tot ce se poate prepara pornind de la acest fond, inclusiv supa miso. Am gasit supa miso la plic, la Ki-Life. Macar atat.
      Multzam pentru specificarile apropo de curatarea daikon-ului si de variatia de gust pe lungimea sa.

  4. Elena Toma spune:

    Eu folosesc de ceva timp daikon. Nu m-am interesat pana acum de calitatile pe care le are la dieta, dar imi place la gust si ca este mai rezistenta decat altele, este zemoasa, dulce… Articolul mi s-a parut potrivit pentru ca vad ca mai sunt persoane ce nu au auzit de daikon. Despre chestia cu deshidratatul stiu si eu de la Ina Todoran, dar inca nu am putut achizitiona un astfel de aparat, desi imi doresc mult de cand stiu cate poti face cu el. Felicitari pentru articol, Radu!

  5. elena spune:

    Eu l-am luat din Cluj (casa bio), ei trimit si in tara, sunt singurul distribuitor al produsului (marca din Noua Zeelanda, ezidri) costa cam 600 ron.
    Dar exista o variata mult mai buna, Excalibur( din state), care de vreo cateva luni a fost adus in Bucuresti la un proaspat deschis magazin de pe str. Elena Cuza nr.8 (costa aproximativ 1400ron)
    Personal, nu am avut probleme cu ezidri si isi face treaba bine dar cu prima ocazie o sa-l schimb cu Excalibur . Nu prea se compara, Exc e mult mai puternic, voluminos si face fata si la fruncte gen visine, banane..isi merita banii. Oricum daca te decizi vreodata, sa nu iti iei din supermk cu o tavita sau cv de genul, is f ineficiente.

  6. simina spune:

    Radu, recunosc ca am devenit mai atenta in supermarketuri abia dupa ce am inceput sa-ti citesc blogul, asa ca este posibil sa ma fi intalnit cu daikon, dar sa nu-l fi observat. De aceea te intreb unde s-ar putea gasi asa ceva?

    • Radu Popovici spune:

      @simina: Eu am tot vazut daikon, si in Cora, si in Carrefour, si la Selgros, parca si la Mega Image, desi de Mega nu sunt prea sigur.

  7. elena spune:

    Mie mi-e atras atentia aceasta ridiche dupa ce am vazut in niste filmulete ca o foloseau la sashimi. Apoi am gasit la un magazin online , la categoria produse japoneze, si daikon deshidratat (pt supe si nu numai) destul de scump..asa ca am sa incerc si eu mai ales ca am aparat de deshidratat. Ei spun ca ajuta la digestia grasimilor iar forma deshidratata la soare e mai eficienta decat cea cruda..

  8. incertitudini spune:

    Imi plac salatele cu tot felul de crudități; când vine vorba de gătit vegetarian, parcă mi se pare greu să incep altceva, altfel,

    deși nu se știe niciodată..

    • Radu Popovici spune:

      @incertitudini: Normal ca multe salate pot fi vegetariene, si pot fi foarte gustoase. Salatele de cruditati si fructele sunt cea mai buna modalitate de a ne echilibra dieta, ma refer la cei care consuma si carne, sau preponderent carne. Eu „combat” vegetarianismul ca solutie exclusiva pentru dieta umana. Cred ca echilibrul este calea ce trebuie urmata.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.