Pentru cei care nu stiu deja, “dosa” este un termen provenit din limba tamila, care denumeste o clatita preparata dintr-un aluat obtinut din orez si linte neagra (urad dal – vigna mungo) fermentate. La acestea, foarte des, se adauga si seminte de schinduf fermentate. Sa nu va sperie chestia cu fermentatul, caci aceste ingrediente se lasa, pur si siumplu, la înmuiat timp de o zi.
Dosa este un aliment de baza în statele din sudul Indiei (mai ales în Andhra Pradesh, Karnataka, Kerala si Tamil Nadu). Desi tipica sudului, aceasta clatita este populara astazi în întregul subcontinent indian. Se serveste de obicei la micul dejun, ca gustare în cursul zilei sau la cina, si este bogata în carbohidrati si proteine, combinatia ideala pentru o tara în care populatia este preponderent vegetariana.
Conform unor surse, dosa este mentionata în literatura clasica din limba tamila înca din secolul I î.H. Alte surse plaseaza prima referire asupra acestui preparat abia în secolul al VI-lea. Originea dosei este incerta, dar unele surse o înclina spre statul Karnataka. Exista deci mai multe pareri, fiecare dintre ele avand partizanii si dusmanii sai. Mai mult, ca aceasta confutie sa fie sporita, exista mai multe transliteratii ale cuvantului “dosa”, caci limba tamila este transliterata în mod diferit în celelalte limbi din Asia: dhosha, dosay, dosai, dhosai, tosai, thosai sau chiar dvashi.
Cum v-ati obisnuit deja în domeniul culinar, exista mai multe variante de reteta pentru dosa. Reteta traditionala, sau cel putin una dintre retetele socotite a fi traditionale, este cea de mai jos:
Ingrediente:
1 cana de orez (nu Basmati)
1/2 cana de linte neagra
1 lingurita de seminte de schinduf
sare
ghee, sau ulei
Instructiuni:
Se înmoaie împreuna orezul, lintea si schinduful timp cateva ore (unii autori indica intervale diferite, de 12, 8, 6 sau chiar doar 3 ore – marturisesc ca nu am preparat niciodata dosa, dar eu as lasa ingredientele la înmuiat cel putin 6 ore), apoi se piseaza, sau se proceseaza cu un blender, si se lasa sa stea peste noapte, ca sa fermenteze.
Se unge o “tava” (o tigaie mare) cu putin ghee, sau ulei, si se încinge. Se adauga o cantitate mica de aluat si se întinde pe “tava” cu miscari circulare si se prajeste foarte rapid, pana ce se face auriu si se rumeneste.
Dosa se serveste ca garnitura, cu diferite topping-uri: omleta, boia, ceapa calita sau prajita, ghee, legume si chutney de menta, taitei aromati cu condimente indiene etc.
Iata un filmulet care ilustreaza în mod extrem de pitoresc modul în care dosa este preparata, cu extrema îndemanare, chiar pe strada:
Exista nenumarate variante de dosa, preparate cu alte ingrediente decat orez, cu alte tipuri de linte sau cu adaus de diverse alte ingrediente, dintre care cele mai cunoscute sunt:
– “maida dosa”, care este preparata cu faina de grau în loc de orez,
– “rave dosa”, care este preparata cu semolina
– “masala dosa”, care are o umplutura de “sabji”, adica un curry de cartofi cu ceapa si condimente. Înainte ca masala dosa sa fie inventata, dosa simpla era servita cu un curry de cartofi (“batata bhaji”), fara ceapa, într-un vas separat. În timpul unei crize a cartofilor, s-a adoptat metoda de a face cartofii piure si de a-i sota cu ceapa si alte condimente. Aceasta combinatie era apoi introdusa într-o dosa, în loc sa fie servita separat, pentru a ascunde ceapa, socotita impura de hindusii ortodocsi si de jainisti. Exista mai multe variante de masala dosa, caci preparatul a devenit foarte popular si a fost adoptat în nenumarate comunitati: De exemplu, “Mysore masala dosa” este preparata cu adaus de chutney de ceapa sau de nuca de cocos, “paneer masala dosa” cu adaus de “paneer” si ardei gras, “palak masala dosa” cu adaus de piure de spanac etc.
Bibliografie:
wikipedia si alte cateva site-uri.
Multumesc frumos pentru reteta. Am descoperit recent aceasta combinatie (linte+ orez, care nu sunt printre preferatele mele) putand fi un substituent foarte inteligent pentru paine. Sincer, m-am uitat odata pe you toube, dar nu mi-am dat seama ca era vorba despre schinduf. Am auzit de schinduf, nu stiu ce gust are… se poate trai si fara el😀
Multumesc înca odata!
nu doar contributie singaporeza , poate doar la adaptare , inclusiv a numelui . cu siguranta trebuie sa fi intalnit uttapam , daca nu cauta pe wikipedia de exemplu ca e acolo .
@criati-j: Da, asa este, exista. Nu m-am uitat eu atent.
pe langa ingredientele aluatului e caracteristica si metoda circulara de intindere pe plita si dimensiunea mare a clatitei.
multe dintre painile indiene sunt servite simple , alaturi de mancare sau cu cateva dipuri sau cu diverse adaosuri si umpluturi .
eu o stiam sub numele de thosai asa cum e cunoscuta in singapore . acolo sunt 2 variante , una subtire si crocanta , uneori numita “de hartie” si una mai groasa numita uthappom care e mai buna la absorbirea sosurilor groase de curry de pui sau oaie .
de obicei e servita cu vreo 2-3 sosuri / dipuri diverse , 1-2 picante si aromate si unul racoritor (de obicei sambar – curry vegetarian si chutney cu nuca de cocos) pe o frunza de banan sau pe o tava de metal cu compartimente pentru sosuri .
masala thosai , dupa adaugarea umpluturii de cartofi ,ceapa si mirodenii , se impatureste ca un plic .
in ultima vreme au aparut tot felul de umpluturi , inclusiv pentru desert , thosai cu inghetata .
@cristi-j: Ar mai fi fost multe de spus despre umpluturile pentru dosa, dar subiectul mi s-a parut aproape infinit, asa ca am renuntat sa mai intru in el. pana la urma, cred ca este una dintre acele omisiuni care stimuleaza imaginatia. 🙂 Varianta mai groasa, uthappom-ul mentionat de tine, cred ca este doar o contributie singaporeza, prin materialele referitoare la bucataria indiana nu am intalnit asa ceva. Dar este foarte bine ca ai mentionat-o.
Indeminatic flacau! Se misca foarte repede, lucru normal cind te gandesti ca face sute de clatite zilnic. Cam pe acelasi sistem am vazut acum citiva ani ca se fac clatite si la Paris, tot pe strada dar nu la fel de pitoresc. In afara de chestia de indeminare necesara ca sa obtii forma si grosimea perfecta reteta pare simpla. Cred ca se poate prepara si cu altfel de linte, nu neaparat neagra.
@toni: Reteta este intr-adevar simpla, si poti face clatita intr-o tigaie rotunda, inclinand-o ca aluatul sa se intinda uniform; obtii astfel si forma si grosime. Sunt convins ca se poate folosi si altfel de linte.