Divinul orez
Originar din China şi India, orezul a fost vedeta dietei acestor populaţii timp de mii de ani, ca şi a celor din alte părţi ale Asiei, din Africa şi America de Sud. Astăzi, se estimează că orezul este de departe cea mai consumată cereală. Într-adevăr, orezul este venerat ca o divinitate în multe comunităţi şi, când a fost introdus pentru prima oară în Grecia antică, a fost mai preţuit decât este astăzi caviarul Beluga!

Ca şi alte cereale, orezul este sărac în grăsimi. Conţine o cantitate de proteine, dar mai puţin decât alte cereale. Fiindcă practic nu conţine gluten, este ideal pentru cei ce suferă de boli abdominale (intoleranţă la gluten).
Orezul brun este denumit adesea şi orez integral, termen care nu este corect, întrucât coaja necomestibiulă a fost deja înlăturată. Tot restul bobului rămâne însă intact, inclusiv straturile sale exterioare de tărâţe şi germenul din centru. Orezul brun este o bună sursă de vitamine B, cu excepţia vitaminei B12. Mai conţine şi o serie de minerale, cum ar fi magneziu şi cupru.

Orezul alb (lustruit) nu mai conţine coji şi germeni. Se păstrează mai bine decât cel brun pentru că, după îndepărtarea cojii, orezul devine mai tare, cu o tendinţă mai mică de a se strica. Lustruirea boabelor, ca să se ajungă la orezul alb, îndepărtează însă cea mai mare parte a fibrelor şi a vitaminelor B, ca şi o mare cantitate de minerale.

Tipuri de orez
Toate felurile de orez sunt sănătoase şi pot fi mâncate oricât de des doriţi, în cadrul unei diete variate. Gustul şi textura orezului pot fi îmbunătăţite gătindu-l împreună cu alte ingrediente sau servindu-l alături de un sos. Orezul este o alternativă gustoasă a cartofilor sau pastelor, şi există o mulţime de tipuri de orez dintre care puteţi alege.

Tipurile de orez sunt clasificate după dimensiunea boabelor – lung, mediu şi scurt – şi după textură, de la pufos, la cremos şi lipicios. Culoarea variază de la brun la alb şi roşu. Forma, dimensiunea, textura şi alte caracteristici ale diferitelor varietăţi afectează modul în care orezul este folosit în reţete – pentru ce tipuri de mâncare este potrivit şi în ce fel este gătit. Fiecare bucătărie naţională preferă anumite varietăţi de orez.

Orezul cu bob lung
Acesta, aşa cum sugerează numele său, are boabele lungi şi subţiri. Când sunt gătite, boabele stau separate, iar rezultatul final este de obicei destul de uscat şi ferm.

Orez Basmati
Orez basmati
Cu boabele sale foarte lungi şi subţiri, basmati este adesea numit „regele” orezului, căci are excelente calităţi şi gust deosebit. Este cultivat doar în nordul Indiei şi în Pakistan, şi nici un alt tip de orez nu poate fi etichetat ca basmati. Se comercializează de asemenea şi sub formă integrală, când este mai uşor şi se găteşte mai rapid decât alte tipuri de orez brun. Avantajul extra nutritiv al orezului basmati este că are un indice glicemic mic – conţinutul său de carbohidraţi este absorbit în sânge mai lent decât cel al altor tipuri de orez, şi de aceea ajută la păstrarea unui nivel de zahăr stabil în sânge. Orezul basmati trebuie spălat înainte de a fi gătit, pentru a îndepărta pudra de amidon lăsată după procesare.

Orez Patna
Orez cu bob lung simplu
Face parte de obicei din varietăţile Patna sau Carolina (câteodată este chiar etichetat în acest fel). Cel mai adesea este disponibil sub forma albă, lustruită, alteori ca orez brun cu bob lung. Patna provine din Asia; orezul Carolina, care are o aparenţă puţin mai grosolană, provine din America de Nord.

Orez Parboiled
Orez prefiert (parboiled)
Numit uneori şi orez „procesat”, este un orez integral care a fost înmuiat, fiert în aburi şi uscat înainte de procesare şi lustruire. Procesul împinge vitaminele şi mineralele în centrul grăunţei, astfel că sunt reţinute în cantitate mai mare decât în orezul alb simplu. Culoarea acestui tip de orez este gălbuie şi durează un pic mai mult ca să fie gătit. Chiar dacă este răsfiert, boabele rămân separate.

Orez rapid
Uşor de gătit, acest orez nu trebuie confundat cu orezul prefiert. Orezul rapid este gătit parţial după procesare şi apoi uscat, aşa că atunci când îl gătiţi aveţi nevoie doar de aproximativ jumătate din timpul necesar gătirii unui tip de orez cu bob lung. Din cauza acestui proces de dublă-gătire, orezul rapid păstrează majoritatea substanţelor sale nutritive, mai ales vitaminele B solubile în apă.

Orez rosu
Orez roşu
Este un orez integral cu o coajă exterioară roşie şi are un gust de nucă şi o textură uşor elastică la mestecat. Cea mai bună calitate de orez roşu provine din regiunea franceză Camargue; alte tipuri de orez roşu sunt produse în America de Nord.

Orez Jasmine
Orez thailandez parfumat (Jasmine)
Cunoscut şi sub denumirea de orez jasmine, acest tip creşte în estul Asiei. Are un uşor parfum, iar când este gătit, devine puţin mai lipicios decât alte tipuri de orez cu bob lung. Se potriveşte foarte bine cu alte alimente asiatice şi este folosit în bucătăria thailandeză.

Noi tipuri de orez cu bob lung
În America de Nord, Australia şi alte părţi ale lumii, se produc noi tipuri de orez cu bob lung. Texmati este versiunea americană a orezului basmati, creată pentru a satisface uriaşa cerere existentă pentru acest tip de orez – adevăratul basmati poate fi produs doar în cantităţi relativ mici în India şi Pakistan.
Alte două noi tipuri de orez american cu bob lung sunt wahani, potrivit pentru prepararea bucatelor asiatice, şi orezul sălbatic pecan, care are un gust slab de nucă.
Doongara este un orez australian nou, similar cu basmati.

Orez salbatic
Orezul sălbatic
Orezul sălbatic nu este de fapt un membru al familiei orezului, ci un tip de iarbă. Este nativ din zona Minnesota Lakes, în SUA, şi a fost cultivat pentru prima dată de indienii nord-americani. Cea mai mare parte din orezul sălbatic comercializat astăzi este cultivat în iazuri artificiale. De culoare brun-închisă, cu boabe foarte lungi, subţiri şi ascuţite, acest orez are un gust puternic şi distinct. Conţinutul său de proteine este mai ridicat decât al tuturor tipurilor de orez şi conţine de două ori mai mulţi folaţi decât orezul brun obişnuit. Poate fi folosit ca atare, dar timpul de gătit este destul de lung, aşa că este de obicei amestecat cu orez cu bob lung alb sau brun. Când este comercializat în amestec cu orez alb, coaja exterioară a fost spartă pentru a scurta timpul de gătit.

Orez cu bob scurt şi mediu
Aceste tipuri de orez conţin un tip de amidon, numit amilopectină, care îl face lipicios (orezul cu bob lung conţine cantităţi mult mai mici din această substanţă). După gătit, boabele individuale tind să se aglomereze, lipindu-se una de alta, de aceea acest orez este folosit în mâncărurile unde se cere o textură cremoasă sau lipicioasă, cum ar fi risotto, budincă şi sushi.

Orez negru
Orez negru chinezesc
Este un orez nerafinat, cu boabe late, aplatizate, de culoare brun-neagră.. De obicei este lăsat la înmuiat şi apoi gătit în aburi. În Asia este folosit de asemenea la prepararea deserturilor cu lapte de cocos şi zahăr de palmier.

Orez glutinos
Numit câteodată „orez chinezesc”, sau „orez lipicios”, această varietate este folosită pe scară largă în Asia de Sud-Est atât pentru mâncărurile dulci cât şi pentru cele condimentate. Boabele sale sunt aproape rotunde şi albe precum creta. În mod ironic, numele său te induce în eroare; ca şi celelalte tipuri de orez, nu conţine gluten. Metoda obişnuită de a-l găti este să fie înmuiat şi apoi fiert în aburi, după care boabele se lipesc unele de altele, ca şi cum ar fi unse cu clei. Aceasta înseamnă că pot fi mâncate ca mici bile desprinse cu degetele sau cu beţişoarele.

Orez pentru sushi
Orez japonez pentru sushi
Acest orez cu bob scurt este de obicei gătit prin metoda absorbţiei. Odată ce se răceşte, pentru a prepara sushi, este aromat cu oţet de orez îndulcit şi rulat în alge nori, împreună cu alte ingrediente precum peşte crud sau legume. Faptul că orezul este lipicios ajută ca rulourile de sushi să-şi păstreze forma.

Orez de paella
Provine din regiunea Valenciei, din Spania, şi este folosit în mod tradiţional la prepararea unui fel tradiţional spaniol, paella. Este un orez cu bob scurt şi rotunjor, asemănător cu orezul pentru risotto, dar cu o textură mai puţin cremoasă.

Orezul pentru budinci
Acest orez cu bob scurt este foarte asemănător cu orezul pentru risotto, dar gustul său este un pic mai dulceag. Are nevoie să fie gătit timp lung, la foc mic, şi are o textură mătăsoasă şi cremoasă, lucru ce îl face excelent pentru prepararea budincilor. Nu este potrivit a fi folosit la prepararea felurilor aromate şi condimentate, nici chiar pentru risotto, căci gustul va fi dezamăgitor.

Orez Arborio
Orez pentru risotto
Acest faimos tip de orez italian are bobul mediu, rotunjor sau oval şi de culoare albă. Când este gătit în lichid care se adaugă treptat, boabele îşi păstrează forma iniţială, dar dau totuşi o textură cremoasă. Arborio este cel mai cunoscut dintre tipurile de orez pentru risotto, dar atât Carnaroli cât şi Vialone Nano sunt de o calitate la fel de bună.

Orez mochi
Orez dulce
Numit mochi în Japonia, aceste tip de orez are gust dulce, este lipicios şi cu un conţinut mare de amidon. Se foloseşte la prepararea turtiţelor de orez sau a altor dulciuri.

Orez în diverse alte forme
Neconţinând gluten, produsele din orez pot fi consumate şi de persoanele cu intoleranţă la grâu sau gluten.

Orezul măcinat este un orez alb, sfărâmat până ajunge la consistenţa semolinei. Este folosit la prepararea budincilor şi a mâncării pentru copii.

Turtiţele de orez sunt discuri de orez gătite la cuptor. Au conţinut mic de grăsimi şi de calorii şi sunt un înlocuitor gustos al pâinii şi biscuiţilor de grâu.

Fulgii de orez sunt produşi prin pre-fierberea şi apoi aplatizarea orezului între rulouri, înainte de a fi uscat. Se gătesc foarte repede şi pot fi folosiţi în budinci, sau adăugaţi la tocane, ca îngroşător de sos.

Făina de orez este o făină fină (cu o textură mai fină decât orezul măcinat), ce este disponibilă fie sub formă integrală, fie albă. Se foloseşte la copt şi la prepararea pâinii.
Tăiţeii de orez sunt fini şi transparenţi şi se prepară din făină de orez. Ei sunt folosiţi în bucătăria ţărilor din Asia de Sud-Est. Sunt disponibili în mai multe forme şi dimensiuni şi se gătesc foarte rapid.

Oţetul de orez este preparat din orez fermentat.

Sake (sau saki) este un tip de bere preparată din apă şi orez gătit în aburi şi fermentat. Are culoare pală şi gust dulce, cu o uşoară notă amăruie la final.

Mirin este un vin auriu, preparat din orez glutinos.