Încă o dată mi s-a demonstrat că pe măsură ce te informezi mai mult într-un domeniu, cu atât mai mult îţi dai seama că ştii mai puţin. Este un paradox doar aparent, căci domeniul culinar (cel la care mă refer) este imens şi fiecare noţiune nou aflată deschide noi drumuri de urmat, ca o intersecţie ce apare brusc în faţa ta, ieşind din ceaţă.
În timp ce căutam informaţii despre uleiuri, am dat peste… oţetul de miere şi am păşit curajos pe acest nou drum. Nu este un drum foarte lung (căci oţetul de miere este foarte rar şi puţin popularizat în cărţi sau pe Internet), dar este foarte “pitoresc”. Îl semnalez doar ca pe o curiozitate şi, eventual, ca pe un ingredient care merită urmărit şi încercat în viitor.

Acest oţet rar se prepară aproape exclusiv în Franţa, unde este denumit “vinaigre de miel”. Metoda de obţinere este veche de câteva sute de ani. Producţia destinată comerţului este foarte limitată şi se pare că frumoasa Corsica produce dacă nu cea mai bună calitate de oţet de miere, în mod sigur una excelentă. Italienii sunt singurii care se mai pot lăuda cu oarece tradiţie în prepararea acestui ingredient.
Otet de miere - sursa foto: www.vinaigre-de-miel.com
Oţetul de miere se prepară doar din… apă şi miere; procesul este lung, căci transformarea mierii în oţet durează circa un an: 6 luni ca să fermenteze, proces ce transformă mierea în mied – adică într-un fel de vin de miere, caci, exact ca la vin, alcoolul se obţine direct din zaharuri, şi alte 6 luni ca miedul să se transforme în oţet.
Prima dată când am auzit de mied a fost în cărţile lui Sadoveanu; nu mai ştiu în care anume, dar ţin minte că era una dintre băuturile preferate ale şleahticilor (nobili) polonezi. Pe atunci îmi plăcea cum sună (mied era un nume ce părea plin de promisiuni delicios de dulci), acum îmi place şi mai mult căci este sursa unui oţet cu adevărat special.

După ce miedul se acreşte, oţetul rezultat este îmbătrânit în butoaie de stejar, exact ca oţetul balsamic, iar ceea ce rezultă are o aciditate mică, ceva mai jos de 5%. Este plăcut aromat, iar gustul este blând-acrişor, fiind suportat uşor de stomac. Culoarea sa variază de la gălbuie la aurie, funcţie de locul în care este produs.

Oţetul de miere este ideal pentru asezonarea vinegretelor fine şi pentru prepararea dressing-urilor (sosuri reci) pentru salate, pui şi fructe de mare. În principiu trebuie alăturat ingredientelor cu gust ne-pregnant, ca să-şi poată pune în valoare savoarea fină şi rafinată.

Nu am în casă un astfel de oţet şi, deocamdată, nici nu l-am văzut pe piaţa noastră. Ştiu însă că se poate înocui cu oţet de şampanie (da, există şi aşa ceva) plus o cantitate mică de miere de cea mai bună calitate. Dacă doriţi să cumpăraţi acest ingredient online, căutaţi “Vinaigre de miel a l’ancienne”. Se pare că este una dintre cele mai bune mărci. Preţul unei sticluţe de oţet de miere de 250 ml este de circa 3 – 3,5 euro, la care se adaugă transportul.