Fotografii
Am adunat de-a lungul anilor cateva mii de fotografii legate de mancare, parte dintre ele facute de mine, parte cumparate de pe diverse site-uri de specialitate, multe dintre ele interesante.
Vreau sa vi le prezint si, eventual, sa le comentam impreuna.
Iata o fotografie facuta de mine in 2008, intr-un sat de pescari de pe lacul Ton Le Sap, din Cambodgia, unul dintre acele sate pe papainoage, in care casele sunt ridicate sau coborate functie de nivelul apei.
Ceea ce vedeti sunt creveti pusi la uscat de localnici, in plin soare. Odata la cateva ore acestia sunt vanturati, pentru a asigura o uscare uniforma si pentru a elimina o parte din impuritatile aduse de vant (in special praf si frunze).
Crevetii uscati sunt un ingredient pretios, ca adaus la salate, stir-fry-uri, supe, curry-uri. Uneori se piseaza si se adauga pentru a ingrosa si a da substanta sosurilor si supelor, saun pentru a prepara paste de condimente (sambaal, paste de curry, nahm prik etc.). Sunt considerati a fi un ingredient “puurtator” de umami natural si au calitatea de a potenta gustul oricarui preparat in care sunt adaugati.
Crevetii uscati sunt folositi nu doar in bucatariile din sudul si sud-estul Asiei, ci si in Brazilia, Africa (mai ales in Nigeria) si chiar in bucataria cajun (Louisiana – SUA).
Uite am aflat cum se numesc acela case ,, urcate” pe stalpi -papainoge [ parca seamana cu picioroage] . Dar cel mai interesant mi se pare ca sunt ridicate si lasate in jos in functie de nivelul apei !!!.
Radu sunt multi tantari pe acolo ?
@mihaelar63: Nu am vazut nici picior de tantar. Probabil ca sunt doar in sezonul umed, dar nu stiu sigur; daca nu i-am simtit si nu m-au deranjat, nici macar nu m-a interesat sa intreb de ei.
o fotografie foarte originala! Super!
Din pacate, stiu foarte bine la ce te referi. Noua, romanilor, ne place al naibii de mult sa ne batem cuie in talpa…
Ei, daca e vorba de consum propriu, da…
Ma gandeam ca este o practica nationala pentru alimente ce ajung in magazine si alimentatie publica. 🙂
@Ina: In magazinele lor sunt distribuite produse supuse legislatiei. Aceasta, desi stricta, nu este aplicata aberant, ca la noi. Cunosc, este adevarat ca din auzite, dar din surse de mare incredere, nenumarate cazuri de aberatie legislativa in domeniul restauratiei si a alimentatiei publice in Romania. In timp ce in multe alte parti este incurajata initiativa particulara si apar mii de locuri de munca datorita acesteia, la noi asistam la o continua lupta a statului cu proprii cetateni. Mare pacat…
In fine, asta este o discutie foarte ampla… poate ar merita un material separat.
Ii poti tine si pentru mine? :))
Eu ma intreb daca la noi ar fi permisa uscarea crevetilor in acest mod… si-mi raspund singura: IN NICUN CAZ !
@Ina: Sigur ca iti tin pumnii si tie. Sa stii ca si la noi se usuca asa destule alimente care nu ajung in supermarket, ci sunt destinate consumului propriu… asa cum este cazul si cu crevetii astia.
Foarte buna ideea aceasta. Imi place mult si titlul. Ai calatorit in multe locuri in care eu nu voi ajunge, macar sa vad fotografii. Daca zici ca ai cateva mii inseamna ca o sa am cu ce sa ma delectez. 🙂
@simina: Nu fi pesimista. Nu se stie niciodata ce surprize ne rezerva viata. Eu iti tin pumnii sa ajungi sa vezi tot ceea ce iti doresti. 🙂