Dupa articolul de ieri, in comentariile caruia cristi-j a pomenit de leurda, vreau sa va povestesc putin despre experienta mea, din aceeasi zi, legata de aceasta planta.


Ieri ma aflam la Slanic – Prahova, la niste prieteni, pasionati si ei de mancare si de gatit. Impreuna am facut o iesire intr-o padurice din apropiere (pentru cei care cunosc zona aceasta se afla pe langa Piatra Verde) la cules de leurda. Eu sunt baiat de asfalt, nascut si crescut in Bucuresti, asa ca orice experienta de acest gen mi se pare deosebita si o intampin cu entuziasm.

Zona cu leurda – in general plante tinere, cu frunze mai mici si mai fragede decat ceea ce se gaseste prin piata – avea o culoare foarte placuta, verde vibranta, iar de la cativa metri distanta se simtea un miros discret de usturoi. Am adunat cam o sacosa, cu care am facut o salata: foi de laptuca, de diferite culori, rupte bucatele si amestecate cu (multe) frunze de leurda, presarate cu miez de nuca tocata si drese cu o vinegreta simpla – ulei de masline extra virgin, suc de lamaie, sare si piper – a fost exceptionala. Nu doar foarte simpla si rapida, dar gustul acela de proaspat, aroma de iarba usturoiata si contrastul de texturi au facut ca aceasta salata sa ne mearga la suflet.

Am ajuns la varsta, si la intelepciunea, la care imi dau seama ca bucuriile simple sunt cele care imi fac viata mai frumoasa. Daca gasiti leurda in piata incercati aceasta salata, nu veti regreta.