Fotografia de astazi imi place mult si cred ca va dati seama de ce. Acest tumult al betisoarelor, manuite parca frenetic, reprezinta pentru mine un simbol al viguroasei si mereu interesantei bucatarii asiatice.
Desi, in mod clar fotografia nu pare a fi facuta pe strada, caci totul arata cam prea impecabil pentru mancarea stradala asiatica, pe mine acolo ma duce cu gandul. Privind-o parca aud strigatele vanzatorilor, gratarele care sfaraie, ciocnitul vaselor, fosnetul bancnotelor care trec dintr-o mana in alta. Imi aduce aminte de strazile pline de culoare, de agitatie, de mirosuri apetisante. Pentru mine erau locuri misterioase care asteptau sa fie descoperite, “gustate” si indragite.
Poza aceasta ma face sa-mi fie dor de Asia. Au trecut deja mai mult de trei ani de la ultima mea vizita acolo.
Din cauza unor astfel de imagini nu va voi mai vizita în fiecare zi. Eu, în loc sa învat pt examene, stau si salivez în fata calculatorului (sunt foarte pofticioasa, de felul meu:D). De fapt ma hipnotizati cu astfel de poze! Va doresc mult succes în continuare, ca eu ma retrag în lumea cartilor!
PS. Cu siguranta o sa va cer sfatul atunci cand se va apropia calatoria mea spre Asia.
@sufletel: Atunci, succes la examene! Asia reala este si mai hipnotizanta. 🙂
pentru mine, in primul rand, amintirile legate de mancarea de strada nu tin de zgomote sau de imagini ci de mirosuri. multe, diferite, noi, puternice, invaluitoare, atragatoare. si apoi agitatia de la orele de varf si linistea punctata de zgomotele pregatirilor de la orele “ciudate” . agitatia din fotografie. si apoi culorile firmelor, reclamelor, a mancarurilor si ingredientelor expuse . si desi primele care te intampina, zgomotele raman ca un fundal, ca un bazait tresaltat, rupt si spart de stridente si apoi refacut din nou.
daca ma opresc sa ma gandesc prea mult la asta e posibil ca diseara sa ma apuc sa caut bilet de avion … hahaha
Cata culoare care transmite savoare !!!
Apropo de betisoare , ar trebui sa incep sa servesc masa cu ele . Poate as reusi sa nu am o silueta atat de …..neinvidiat .
@mihaela63: Adevarul este ca betisoarele te silesc sa mananci mai lent si in dumicati mai mici, ceea ce este bine pentru digestie. 🙂
Foarte expresiva si colorata! Frumos, frumos de tot!
@Corina: Da, este deosebita. Foarte… asiatica. 🙂
ah, ca veni vorba, stiu ca a fost un articol mai acum vreo 2 ani despre cutite, si ma tot tin sa intreb pe cineva priceput: de cutitele alea din ikea ce parere ai? par a fi lucrate bine, modelul e “profi”.. preturile accesibile..
@nea’Mielu: Pentru o bucatarie casnica sunt, probabil, ok. Daca vrei insa ceva bun sau foarte bun, nu merita cumparate. Ikea are in general marfa de calitate cel mult medie. Si un Trabant te duce la destinatie, dar poate vrei sa mergi cu un VW. Ideea este ca sculele pe care ti le cumperi sa fie pe masura bugetului tau: sa simti cheltuiala – asta inseamna ca ai luat ce iti poti permite mai bun – dar sa nu te dea peste cap.
as vrea sa-mi recomanzi si mie un set de cutite bune profesionale.
@christy: Arunca o privire pe cutitele de pe http://www.ft-shop.ro.
Foarte reusita fotografia! Îti transmite forfota, zgomotele, pofta de a manca. 🙂
@Alex: Da, un fotograf meserias si creativ. 🙂
Frumoasa fotografie, intr-adevar. Nu am fost niciodata in Asia dar string bani sa ajung acolo. Tinta mea este Bangkok. poate imi dai niste sfaturi cind va veni momentul.
@toni: Sigur, cu mare placere. Tine cont insa ca ultima data am fost acolo in 2008; lucrurile s-au mai schimbat, probabil, pe ici pe colo. Iti tin pumnii!
chestie de exercitiu. daca iti impui sa nu mai manaci decat cu ele, o sa te obisnuiesti de nici nu o sa iti dai seama cand s-a intamplat 🙂
@nea’Mielu: Normal ca asa se intampla, doar ca nu vad rostul unei asemenea sfortari. 🙂
ehei.. eram puradel si am vazut un film coreean la tv, niste oameni mancau orez cu niste bete?! ia sa vedem despre ce e vorba.. am incercat niste creioane, erau cam groase.. apoi am gasit la librarie bagheta de modelism din lemn de tei, 3 lei bucata.. am luat una si mi-am facut o pereche de bete slefuite si lacuite de mai mare dragul. asa am invatat, comunist mic de la altii mai mari, sa folosesc betele.
nu am mai mancat aproape niciodata, de atunci incoace, orez fara bete 🙂 acum am juma’ de sertar plin cu felurilte modele 😛
*fotografia – cam apetisanta.
@nea’Mielu: Astazi ai fost matinal. 😀 Desi gatesc destul de des bucatarie asiatica, betisoarele sunt un chin pentru mine. Abia ma descurc. Prefer sa exersez cu cutitul si wok-ul decat cu ele. 🙂