Cred ca am pe blog cele mai multe retete cu orez din internetul romanesc. Nu le-am numarat, dar cred ca sunt peste 350 la numar. Pentru unele am fost platit, dar nu as fi putut sa gatesc atatea daca nu mi-ar fi placut mult orezul.
Cand eram mic nu-l puteam suferi, probabil din cauza calitatii foarte proaste a ceea ce se gasea pe piata. In ultimii 7-8 ani am invatat sa-l apreciez cu adevarat si astazi nu as putea concepe sa traiesc fara orez.
Asia, cu bucataria ei fabuloasa, socoteste orezul ca fiind cel mai important aliment si exista sute de milioane de oameni a caror viata depinde realmente de un pumn de orez.
Fotografia de mai sus va prezinta o scena din India, unde, in unele parti, orezul inca se separa de spice, tarate si pleava manual, prin aruncare in aer. Putin in spatele celor doua femei se vede o stiva de spice. Resturile, probabil pleava,, fiind mai usoare, sunt luate de vant. Dincolo de munca enorma investita in acel pumn de orez, fotografia este pitoreasca si reprezinta un mod de viata traditional, neschimbat poate de sute sau mii de ani.
M-ai innebunit cu orezul asta, Radu… in sensul bun, normal. Ai reusit ca in decurs de cateva luni sa ma atragi de partea ‘luminata’ a Fortei orezului 🙂
Ieri am preparat orez cu pui, ciuperci si tarhon, dupa o reteta de-a ta. A trebuit sa si invat cuvantul ‘estragon’ pentru a avea reteta completata in magazinele de pe aici, asa incat iti multumesc si pentru posibilitatea oferita de a-mi imbunatati vocabularul 🙂
PS. A iesit divin, chiar daca n-am avut smantana (evit totusi asta).
@Nelu_A: Forta sa fie in continuare cu tine! 🙂 Ma bucur ca i-ai prins gustul. Este atat de versatil incat chiar nu vad cum ar fi putut sa nu-ti placa, bineinteles daca este gatit corect. Bafta acolo unde esti!
Poza este pitoreasca. Totusi atat de multa munca si productivitate atit de scazuta. Nu tot ce este traditional este neaparat bun. Nu mi-as dori viata acestor femei.
@simina: Fara indoiala, nu tot ce este traditional este bun, dar nici tot ceea ce este modern. Ambele variante au atat parti bune cat si rele. Nu poti sa stii daca nu ti-ar conveni un alt mod de viata, pana nu-l incerci. Ai putea descoperi ca cei pe care ii compatimesti se considera, de fapt, fericiti.
hmm.. tehnic vorbind, cred ca fatucile astea bronzate din poza vantura orezul de pleava, taratele as zice ca sunt resturile care raman de la decojirea mecanica (polizarea) a boabelor. adica ce ramane dupa ce transformam orezul salbatic/brun in orez alb.
spre deosebire de pleava, taratele de orez sunt foarte utile si hranitoare, din ele extragandu-se si uleiul din orez, cica.
@nea’Mielu: Nu ma pricep la treierare si la alte operatiuni legate de recoltarea cerealelor, asa ca probabil ai dreptate, desi mi-e greu sa cred ca orezul ala a fost decojit mecanic. Nu este alb la culoare, asa ca aproape as baga mana in foc ca este nedecorticat. Oricum, si pleava consta tot din ramasite de tarate si spice.
Pana la urma, este vorba despre pitorescul unei asemenea fotografii. Am unele imagini luate la recoltarea porumbului din Japonia. Este extrem de mecanizat totul si mai putin interesant decat fetele astea doua care vantura orezul.