Forografia de astazi ma pune pe ganduri. Sunt, cum se spunea candva, un „copil de asfalt”; m-am nascut, am crescut si, mai nou, îmbatranesc frumos în Bucuresti. Nu am avut bunici la tara, nu am trait, cu exceptia armatei, în alt oras decat aceasta capitala urat-frumoasa, la care tin în felul meu.
Poate tocmai de aceea în ultimii ani ma emotioneaza traditiile simple, în care oamenii traiesc mai aproape de natura si comunica mai usor cu universul. Îmi plac tot mai mult lucrurile necomplicate, ma fascineaza din ce în ce mai tare modul rustic de a gati, ingredientele proaspete, abia culese, traiul simplu, înconjurat de pomi si iarba. Ma uimeste necontenit miracolul fructelor si legumelor care apar ca din nimic, cresc si se maturizeaza ca sa ne bucure cu o savoare delicioasa. Ma emotioneaza aceasta vointa de a se reînnoi a întregii naturi si sper din tot sufletul sa ne supravietuiasca, caci, sinceri sa fim, asa cum ne purtam cu ea, nu o meritam.
Fotografia de mai sus reprezinta o paine indiana nedospita, numita „chapati”, gatita pe o tava de fier, de fapt o placa metalica rotunda, la un foc de lemne, cuibarit între cateva pietre. O mana zbarcita, probabil apartinand unei bunici, fixeaza painea cu o spatula veche, de lemn, lustruita prin folosire îndelungata. Deasupra acestui foc este, aproape sigur, doar cerul plin de stele, iar în jurul sau sta familia, cu fetele luminate de jocul flacarilor, îmbatandu-se cu mirosul proaspat de paine.
Langa foc, într-un ceaun acoperit cu o alta tava metalica, asteapta, poate, un curry, sau un orez gatit cu mirodenii. Ce poate fi mai simplu de atat? Ce poate fi mai placut decat sa ai familia langa tine, în jurul unei mese gatite cu drag?
De fapt nu stiu daca as putea trai astfel, dar unei parti din mine, în mod inexplicabil, îi este dor de o astfel de masa. Am tot mai des senzatia ca lucrurile cu care ne înconjoara „civilizatia” si care ne-au devenit absolut necesare, ne usureaza viata doar aparent. Ba, as îndrazni sa zic ca, înlesnind aparent comunicarea, ne înstraineaza de fapt unii de altii.
Exista oameni despre care se spune ca traiesc în saracie, ca acum 50-100 de ani. Asa este, i-am întalnit în Thailanda si Cambodgia si sunt convins ca exista multe alte zeci sau sute de milioane asemenea lor, traind în India, Myanmar sau aiurea. Cu toate acestea, cei pe care i-am vazut eu erau veseli, sanatosi si fericiti. Poate ca nu stiau cat de multe le lipsesc? Sau poate chiar stiu ca nu le lipseste nimic important?
Imi aminteste de bunica si de painea nedospita pe care mi-o facea langa foc, pentru ca nu mai aveam rabdare sa creasca aluatul. 🙂
Trebuie sa imi fac timp sa ajung la tara.
Asa e, traim bine si nu ne lipseste nimic.
@Roxana: Nimic important. 🙂
“Simplitatea este în sine o complexitate – si trebuie sa te hranesti cu esenta, ca sa poti sa îi întelegi valoarea.
“În sufletul meu nu a fost niciodata loc pentru invidie – nici pentru ura, ci numai pentru acea bucurie, pe care o poti culege de oriunde si oricand. Consider ca ceea ce ne face sa traim cu adevarat, este sentimentul permanentei noastre copilarii în viata.”
“Cine nu iese din Eu, n-atinge Absolutul si nu descifreaza nici viata.”
Constantin Brancusi
Poate doar ca stiu sa aprecieze mai adanc relatia lor cu natura.Cu viul, nu cu poza.
Ce senzatie este cand cumperi o rosie din piata, inerta, fara personalitate, o rosie ca milioane de alte rosii. Dar senzatia se schimba dramatic cand culegi tu rosia pe care ai vazut-o de floare, pe care ai vazut-o verde si apoi cum creste, ai hranit-o , ai udat-o si apoi ai pus-o pe farfurie. Nimic nu mai este impersonal totul devine legat de tine, capata semnificatie.
Cum e cand pui patrunjel din ghiveciul de la tine din fereastra?
@Corina: Corect, satisfactia ste mult mai mare. Iar pretul mult mai mic. 🙂
De multe ori mancarurile simple cu putine ingrediente sunt mai savuroase decat altele ,, muncite si bibilite ” indelung . Conditia de baza sa fie preparate cu ingrediente proaspete de buna calitate si cu mult suflet . Luna iunie imi par toate mai gustoase datorita legumelor noastre autohtone . Eu spun ca iarna e a condimentelor – sa ne incalzeasca interiorul si sa ne puna sangele in circulatie iar vara a legumelor – mancarica mai light si multae salate . Poate gresesc , dar eu asa vad lucrurile !!!
@mihaelar63: In principiu sunt de acord. As remarca faptul ca oa mancarica poate fi light si daca este condimentata, cu mentiunea ca a fi condimentat nu inseamna neaparat a fi iute. Fara condimentare (asezonare) poti sa ai orice ingrediente, ca tot nu au gust. Cu sare, piper, ierburi aromate si altele, indiferent cat de proaspata este rosia, tot este mai buna. Parerea mea.
dintr-o data parca am sentimentul ca cea ce avem noi este luxul extrem…si, in mod paradoxal, suntem damnati sa ne cautam fericirea la nesfarsit!
@adnia: Foarte bine observat. Conform statisticilor romanii sunt printre cei 25% din populatia lumii care traiesc cel mai bine. Si eu m-am mirat cand am aflat, dar mirarea a durat doar 1 secunda cand m-am gandit la sutele de milioane de chienzi, indieni, indonezieni etc. care traiesc in conditii care noua ni s-ar parea inumane.