Fotografii de pe papamond (25)

Unul dintre motivele pentru care îmi place mult Asia, este, bineînţeles, mâncarea. Când spun „mâncare” nu mă refer doar la bucatele gătite, la ingrediente şi la modurile de a le găti, ci şi la atitudinea faţă de mâncare.


Mai mult ca oriunde mâncarea este un element emblematic al identităţii naţionale, iar mâncarea gătită şi oferită pe stradă este nu doar o activitate din care trăiesc milioane de oameni, ci şi una dintre caracteristicile Asiei de sud şi de sud-est.
Ceea ce vedeţi în imagine este unul, de fapt două, sau poate chiar trei, daca este sa judec după colţul din de jos din stânga fotografiei, restaurante. Locul unde a fost luată fotografia este oraşul Ho Şi Min (fost Saigon) din sudul Vietnamului. Cele două „restaurante” vizibile au, unul, scaune albastre, celălalt, scaune roşii. Sau poate este vorba despre un singur restaurant, dar cu două „bucătării”?
După modul identic în care sunt aşezate scaunele, se vede că întreprinzătorii au stabilit deja modul cel mai eficient în care se poate folosi micul spaţiu din jurul celor câteva mese pe care sunt pregătite grătarul şi frugăruile. În mod neaşteptat, grătarele par să fie aşezate pe câte un scaun de plastic (lucrurile se văd mai bine în varianta mea de poză, căci este mai mare decât cea pe care o folosesc în blog) şi, zău, nu-mi dau seama cum de nu se topesc; poate este un plastic rezistent termin?
Indiferent de asta, meniul este astfel ales încât grătarele să poată oferi maxim de productivitate. Cred că încap pe ele 20-30 de frigărui odată. Pe grătar, pregătite pe prelungirile laterale ale acestuia, se pot vedea oua, ştiuleţi de porumb, ceva ce ar putea fi bambus şi încă ceva ce nu pot identifica. Alături, pe mese, sunt pregătite frigărui marinate, de pui sau de porc, mango, bambusi şi o salată cu roşii şi lăptuci. Pe jos, la piciorul umbrelei, roşii şi lemongrass.
În spate se vede un fel de „vitrină” cu sucuri şi apă, pe raftul superior, şi multe borcane şi cutii cu diferite sosuri şi marinade, mirodenii, sare şi cine mai ştie ce.
Scaunele par incomode. Dacă ai peste 1,80 m, ca mine şi ca mulţi alţi occidentali, trebuie să stai ghemuit, cu genunchii la gură, ceea ce este incomod, mai ales pentru ideea mea despre cum trebuie să stai la masă. Probabil că farfuriile se ţin în mână, sau pe genunchi, aşa că ar fi mai prudent să nu mănânci îmbrăcat în cele mai bune haine ale tale.
Locul nu arată prea grozav şi nici prea îmbietor. Am văzut în Asia turişti occidentali care privesc acest gen de restaurant cu uimire şi puţină teamă, dar şi cu un fel de fascinaţie. Imensa lor majoritate nu încearcă, totuşi, să mănânce pe stradă.
Ştiu că în Occident avem o legislaţie stufoasă care reglementează modul în care trebuie preparată şi servită mâncarea, dar părerea mea este că, unele prevederi ale acesteia sunt aberante. Am avut ocazia să mănânc de multe ori pe stradă, cel mai adesea în locuri unde eram singurii occidentali. Este adevărat, mesele erau de plastic şi departe de prima lor tinereţe, se mânca uneori din farfurii de unică folosinţă, dar mâncarea era excelent gătită, iar ingredientele erau toate proaspete şi pline de gust şi aromă. Probabil cea mai bună astfel de masă, din punctul meu de vedere, a fost cea luată în Bangkok, undeva în sau lângă Chinatown, în 2008. Din fericire am şi filmat atunci câteva zeci de cadre aşa că voi putea, probabil, să aranjez să fie montate într-un scurt film. Ar fi interesant de văzut şi de comentat.
Revenind la mâncatul pe stradă, vă spuneam că am facut-o de multe ori şi de fiecare dată mâncarea a fost excelentă; nu am avut nicio problemă, şi nu fiindcă aş avea un stomac de fier. Ba chiar pot sa va spun ca sunt la fel de sensibil ca mai toata lumea: de pildă, era sa mor anul trecut dupa ce am mancat intr-un restaurant din Slănic Prahova, local avizat de HACCP, de altfel; am stat la pat o săptămână întreagă, cu febră şi dureri, asta după ce vreo două zile am aruncat din mine toate fluidele şi mai-puţin-fluidele.
În final, dacă alegem sau nu să mâncăm pe stradă în Asia este un lucru care ţine de dispoziţia şi modul de a gândi al fiecăruia. Ce ar fi de reţinut aici, dincolo de orice consideraţii, este faptul că mâncarea stradală face parte din cultura culinară a Asiei şi că poate oferi extrem de multe surprize plăcute, aşa cum am avut eu parte, sau poate mai puţin plăcute, căci nu există pădure fără uscături. Oricum, mâncarea stradală asiatică este pitorească şi interesantă, iar mie, zău, mi-ar plăcea ca şi pe străzile oraşelor noastre să poţi mânca, la fel de ieftin şi de bine gătite, gustări proaspăt preparate, delicioase şi pline de aromă.
Sursa foto: dreamstime.com


15 comentarii pe “Fotografii de pe papamond (25)

  1. Mirela Stanescu spune:

    In general cultura occidentala considera neigienic si de prost gust mancatul pe strada. La noi, poate, ar fi salutara existenta unor mici zone pietonale, nu prea departe de arterele principale, pentru astfel de mici localuri stradale. Detinatorii unor astfel de „restaurante” ar trebui sa aiba produse bune la gust, proaspete si cu pastrarea unei minime igiene, iar pretul sa fie si el de bun simt. Bineinteles ca si controalele ar trebui sa fie corecte….Destul de multe conditionale pentru modul romanesc de a face comert…

    • Radu Popovici spune:

      @Mirela: Asa este, din pacate. Parca suntem blestemati sa nu putem face nimic simplu si eficient. Daca am instaura „institutia” gatitului stradal, pun pariu ca ar face-o doar persoane dubioase, iar strazile s-ar umple de gunoaie si miros.

  2. simina spune:

    Locul nu arata prea imbietor si nici prea curat. Sunt convinsa insa ca exista destule restaurante unde este si mai mare mizerie in bucatarie.
    Sint de acord cu ce spui despre mincarea de strada. Ar trebui sa existe si la noi altceva decit covrigi si saorma. Mititeii, chiftelele, frigaruile sint in traditia noastra si s-ar putea gati usor pe gratar, in aer liber. In plus sunt atitea salate care se mananca reci, clatite si multe altele.

    • Radu Popovici spune:

      @simina: Cred ca mancarea stradala ar putea fi un mod de a ne promova cultura culinara. Nu printre straini, in primul rand printre romani. Desi cand ma gandesc cam ce „chioscari” vor capata autorizatii, imi vine sa ma lipsesc de tot. Am vazut sute de astfel de chioscuri si standuri prin parcuri, targuri expozitionale etc. Unele erau de 10 ori mai mizerabile decat ce se vede in poza si nici macar nu ofereau ceva gustos.

  3. cristi-j spune:

    pentru mine urmeaza vreo 10 zile de pauza fara internet. sper sa incepi serialul despre india ca sa am de citit cand ma intorc … hehehe

  4. cristi-j spune:

    mie mi se par scurte … hahaha
    sunt montate doar in sensul ca sunt puse impreuna diferite filmari si sunt putin curatate trecerile in rest sunt pastrate ne-montate. nu m-am obosit pentru ca e prea slaba calitatea.
    data viitoare am de gand sa fac ceva mai serios … hehehe

    ideea e ca atmosfera nu prea poate fi redata pentru cine n-a trait-o dar odata ce ai fost acolo te face sa ti-o aduci aminte usor si repede … hehehe

  5. cristi-j spune:

    si eu zic la fel …

    sa stii ca se intampla si pe acolo sa fie probleme si multi se imbolnavesc dar lucrurile sunt privite un pic altfel la nivel general si tinand cont de numarul urias de locuri unde se poate manca, procentul neplacerilor este mic. si mai e vorba si de obisnuinta.

    in singapore mancarea de strada s-a redus foarte mult, mai exista locuri dar in general aceste mici restaurante s-au grupat in locuri mai mici (precum traditionalele kopitiams) sau mai mari (precum mai recent traditionalele hawker centres) sau inca si mai moderne (precum food courts din centrele comerciale) . in rest mai exista vreo cateva strazi unde se gasesc standuri pe strada sau in bazarurile cu ocazia diferitelor sarbatori (avand 3 etnii principale sunt si multe si diverse sarbatori).

    am si eu cateva filmulete, din pacate calitatea e slaba si sunt filmate mereu in graba incercand sa arate mai mult senzatia coplesitoare data de agitatie, inghesuiala si multitudinea de stimuli decat mancarea in sine.
    https://www.youtube.com/watch?v=iAyPSQgbftk&feature=g-upl
    https://www.youtube.com/watch?v=Ss8M6jJ4QIM&feature=g-upl
    https://www.youtube.com/watch?v=H76zLuZ4lZE&feature=relmfu

    • Radu Popovici spune:

      @cristi-j: Normal ca se intampla sa mai fie si probleme, ziceam si eu ca nu exista padure fara uscaturi…. Filmuletele date de tine au o calitate OK pentru youtube, sunt insa cam lungi si montate ne-dinamic. Au surprins insa bine atmosfera si mi-au readus in minte amintiri placute.

  6. sorin spune:

    Si eu sunt mare fan al acestor „restaurante”. De fiecare data cand am vizitat China am cautat astfel de locuri, unde mananca oamenii simplii. Calitatea, prospetimea si savoarea produselor este de multe ori peste a unor restaurante clasice.

    • Radu Popovici spune:

      @sorin: Ai mare dreptate. In UE existenta unor astfel de „restaurante” ar fi de neconceput, din pacate. Ca si existanta multor dintre tavernele grecesti, spaniole, portugheze, turcesti si chiar italienesti pe care le-am vazut de-a lungul anilor. La noi legislatia se aplica aberant, iar functionarii care controleaza restaurantele noastre, merg de multe ori, nu sa execute control corect, ci intr-o expeditie de prada: mananca si beau moca, si mai si pleaca spaguiti.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.