Unul dintre motivele pentru care îmi place mult Asia, este, bineînteles, mancarea. Cand spun „mancare” nu ma refer doar la bucatele gatite, la ingrediente si la modurile de a le gati, ci si la atitudinea fata de mancare.
Mai mult ca oriunde mancarea este un element emblematic al identitatii nationale, iar mancarea gatita si oferita pe strada este nu doar o activitate din care traiesc milioane de oameni, ci si una dintre caracteristicile Asiei de sud si de sud-est.
Ceea ce vedeti în imagine este unul, de fapt doua, sau poate chiar trei, daca este sa judec dupa coltul din de jos din stanga fotografiei, restaurante. Locul unde a fost luata fotografia este orasul Ho Şi Min (fost Saigon) din sudul Vietnamului. Cele doua „restaurante” vizibile au, unul, scaune albastre, celalalt, scaune rosii. Sau poate este vorba despre un singur restaurant, dar cu doua „bucatarii”?
Dupa modul identic în care sunt asezate scaunele, se vede ca întreprinzatorii au stabilit deja modul cel mai eficient în care se poate folosi micul spatiu din jurul celor cateva mese pe care sunt pregatite gratarul si frugaruile. În mod neasteptat, gratarele par sa fie asezate pe cate un scaun de plastic (lucrurile se vad mai bine în varianta mea de poza, caci este mai mare decat cea pe care o folosesc în blog) si, zau, nu-mi dau seama cum de nu se topesc; poate este un plastic rezistent termin?
Indiferent de asta, meniul este astfel ales încat gratarele sa poata oferi maxim de productivitate. Cred ca încap pe ele 20-30 de frigarui odata. Pe gratar, pregatite pe prelungirile laterale ale acestuia, se pot vedea oua, stiuleti de porumb, ceva ce ar putea fi bambus si înca ceva ce nu pot identifica. Alaturi, pe mese, sunt pregatite frigarui marinate, de pui sau de porc, mango, bambusi si o salata cu rosii si laptuci. Pe jos, la piciorul umbrelei, rosii si lemongrass.
În spate se vede un fel de „vitrina” cu sucuri si apa, pe raftul superior, si multe borcane si cutii cu diferite sosuri si marinade, mirodenii, sare si cine mai stie ce.
Scaunele par incomode. Daca ai peste 1,80 m, ca mine si ca multi alti occidentali, trebuie sa stai ghemuit, cu genunchii la gura, ceea ce este incomod, mai ales pentru ideea mea despre cum trebuie sa stai la masa. Probabil ca farfuriile se tin în mana, sau pe genunchi, asa ca ar fi mai prudent sa nu mananci îmbracat în cele mai bune haine ale tale.
Locul nu arata prea grozav si nici prea îmbietor. Am vazut în Asia turisti occidentali care privesc acest gen de restaurant cu uimire si putina teama, dar si cu un fel de fascinatie. Imensa lor majoritate nu încearca, totusi, sa manance pe strada.
Ştiu ca în Occident avem o legislatie stufoasa care reglementeaza modul în care trebuie preparata si servita mancarea, dar parerea mea este ca, unele prevederi ale acesteia sunt aberante. Am avut ocazia sa mananc de multe ori pe strada, cel mai adesea în locuri unde eram singurii occidentali. Este adevarat, mesele erau de plastic si departe de prima lor tinerete, se manca uneori din farfurii de unica folosinta, dar mancarea era excelent gatita, iar ingredientele erau toate proaspete si pline de gust si aroma. Probabil cea mai buna astfel de masa, din punctul meu de vedere, a fost cea luata în Bangkok, undeva în sau langa Chinatown, în 2008. Din fericire am si filmat atunci cateva zeci de cadre asa ca voi putea, probabil, sa aranjez sa fie montate într-un scurt film. Ar fi interesant de vazut si de comentat.
Revenind la mancatul pe strada, va spuneam ca am facut-o de multe ori si de fiecare data mancarea a fost excelenta; nu am avut nicio problema, si nu fiindca as avea un stomac de fier. Ba chiar pot sa va spun ca sunt la fel de sensibil ca mai toata lumea: de pilda, era sa mor anul trecut dupa ce am mancat intr-un restaurant din Slanic Prahova, local avizat de HACCP, de altfel; am stat la pat o saptamana întreaga, cu febra si dureri, asta dupa ce vreo doua zile am aruncat din mine toate fluidele si mai-putin-fluidele.
În final, daca alegem sau nu sa mancam pe strada în Asia este un lucru care tine de dispozitia si modul de a gandi al fiecaruia. Ce ar fi de retinut aici, dincolo de orice consideratii, este faptul ca mancarea stradala face parte din cultura culinara a Asiei si ca poate oferi extrem de multe surprize placute, asa cum am avut eu parte, sau poate mai putin placute, caci nu exista padure fara uscaturi. Oricum, mancarea stradala asiatica este pitoreasca si interesanta, iar mie, zau, mi-ar placea ca si pe strazile oraselor noastre sa poti manca, la fel de ieftin si de bine gatite, gustari proaspat preparate, delicioase si pline de aroma.
Sursa foto: dreamstime.com
In general cultura occidentala considera neigienic si de prost gust mancatul pe strada. La noi, poate, ar fi salutara existenta unor mici zone pietonale, nu prea departe de arterele principale, pentru astfel de mici localuri stradale. Detinatorii unor astfel de “restaurante” ar trebui sa aiba produse bune la gust, proaspete si cu pastrarea unei minime igiene, iar pretul sa fie si el de bun simt. Bineinteles ca si controalele ar trebui sa fie corecte….Destul de multe conditionale pentru modul romanesc de a face comert…
@Mirela: Asa este, din pacate. Parca suntem blestemati sa nu putem face nimic simplu si eficient. Daca am instaura “institutia” gatitului stradal, pun pariu ca ar face-o doar persoane dubioase, iar strazile s-ar umple de gunoaie si miros.
Locul nu arata prea imbietor si nici prea curat. Sunt convinsa insa ca exista destule restaurante unde este si mai mare mizerie in bucatarie.
Sint de acord cu ce spui despre mincarea de strada. Ar trebui sa existe si la noi altceva decit covrigi si saorma. Mititeii, chiftelele, frigaruile sint in traditia noastra si s-ar putea gati usor pe gratar, in aer liber. In plus sunt atitea salate care se mananca reci, clatite si multe altele.
@simina: Cred ca mancarea stradala ar putea fi un mod de a ne promova cultura culinara. Nu printre straini, in primul rand printre romani. Desi cand ma gandesc cam ce “chioscari” vor capata autorizatii, imi vine sa ma lipsesc de tot. Am vazut sute de astfel de chioscuri si standuri prin parcuri, targuri expozitionale etc. Unele erau de 10 ori mai mizerabile decat ce se vede in poza si nici macar nu ofereau ceva gustos.
pentru mine urmeaza vreo 10 zile de pauza fara internet. sper sa incepi serialul despre india ca sa am de citit cand ma intorc … hehehe
@cristi-j: Daca pleci in concediu, iti urez sa te intorci odihnit si cu chef de vorba. 🙂
vai de mine, acum vad data.. pai de ziua frantei – papamond? nu era potrivit sa sarbatorim cu oarece frantuzisme? 😛
@nea’Mielu: Nu. 🙂
mie mi se par scurte … hahaha
sunt montate doar in sensul ca sunt puse impreuna diferite filmari si sunt putin curatate trecerile in rest sunt pastrate ne-montate. nu m-am obosit pentru ca e prea slaba calitatea.
data viitoare am de gand sa fac ceva mai serios … hehehe
ideea e ca atmosfera nu prea poate fi redata pentru cine n-a trait-o dar odata ce ai fost acolo te face sa ti-o aduci aminte usor si repede … hehehe
si eu zic la fel …
sa stii ca se intampla si pe acolo sa fie probleme si multi se imbolnavesc dar lucrurile sunt privite un pic altfel la nivel general si tinand cont de numarul urias de locuri unde se poate manca, procentul neplacerilor este mic. si mai e vorba si de obisnuinta.
in singapore mancarea de strada s-a redus foarte mult, mai exista locuri dar in general aceste mici restaurante s-au grupat in locuri mai mici (precum traditionalele kopitiams) sau mai mari (precum mai recent traditionalele hawker centres) sau inca si mai moderne (precum food courts din centrele comerciale) . in rest mai exista vreo cateva strazi unde se gasesc standuri pe strada sau in bazarurile cu ocazia diferitelor sarbatori (avand 3 etnii principale sunt si multe si diverse sarbatori).
am si eu cateva filmulete, din pacate calitatea e slaba si sunt filmate mereu in graba incercand sa arate mai mult senzatia coplesitoare data de agitatie, inghesuiala si multitudinea de stimuli decat mancarea in sine.
https://www.youtube.com/watch?v=iAyPSQgbftk&feature=g-upl
https://www.youtube.com/watch?v=Ss8M6jJ4QIM&feature=g-upl
https://www.youtube.com/watch?v=H76zLuZ4lZE&feature=relmfu
@cristi-j: Normal ca se intampla sa mai fie si probleme, ziceam si eu ca nu exista padure fara uscaturi…. Filmuletele date de tine au o calitate OK pentru youtube, sunt insa cam lungi si montate ne-dinamic. Au surprins insa bine atmosfera si mi-au readus in minte amintiri placute.
Si eu sunt mare fan al acestor “restaurante”. De fiecare data cand am vizitat China am cautat astfel de locuri, unde mananca oamenii simplii. Calitatea, prospetimea si savoarea produselor este de multe ori peste a unor restaurante clasice.
@sorin: Ai mare dreptate. In UE existenta unor astfel de “restaurante” ar fi de neconceput, din pacate. Ca si existanta multor dintre tavernele grecesti, spaniole, portugheze, turcesti si chiar italienesti pe care le-am vazut de-a lungul anilor. La noi legislatia se aplica aberant, iar functionarii care controleaza restaurantele noastre, merg de multe ori, nu sa execute control corect, ci intr-o expeditie de prada: mananca si beau moca, si mai si pleaca spaguiti.
asteptam cu interes filmul, sa il comentam! 🙂
@nea’Mielu: va mai dura ceva. Este pe lista cu lucruri “de facut” de 4 ani deja… 🙁