Fotografii de pe papamond (29)

Prin anii ’60, când eram şi eu mititel şi mergeam la mare cu părinţii, îmi aduc aminte de cei care vindeau pe plajă guvizi şi hamsii prăjite, halviţă, bragă, gogoşi şi multe alte dulciuri şi gustări, printre care şi un fel de crustacee asemănătoare unor creveţi, dar foarte mici, cred ca nu aveau mai mult de 2 cm. Priveam pe atunci totul cu entuziasmul şi curiozitatea nestăpânită a unui copil şi, ori de câte ori aveam ocazia să degust acele minunăţii, mi se păreau delicioase. Ţin minte că guvizii, crocanţi şi săraţi, erau preferaţii mei.


Eram în vremurile comunismului sinistru, care înăbuşea în faşă orice iniţiativă particulară, dar această practică a vânzării darurilor mării şi a deserturilor turco-tătaro-greceşti pe plajă a continuat, deşi la scară mult mai mică, şi în anii ’90. Pe atunci preferam deja să cumpărăm direct de la pescari (eram într-un grup de prieteni) şi să prăjim noi înşine peştele.
Prin 1997 am rupt-o cu litoralul românesc până în 2006. Am avut proasta inspiraţie să merg la Costineşti şi am trăit, din toate punctele de vedere, cu excepţia cazării şi a companiei, o experienţă oribilă. Nici vorbă de micile delicatese de pe plajă; mâncarea a fost îngrozitoare, oriunde am încercat. Mă mir şi astăzi că nu m-am îmbolnăvit. De atunci am preferat să merg să fac plajă şi baie în Grecia, mâncarea fiind unul dintre multele motive ale alegerii mele.
În fine, să revin la fotografia de astăzi, pe care am postat-o fiindcă mi-a trezit amintirile de mai sus. Ceea ce vedeţi este un vânzător din Sihanoukville, Cambodgia. În fundalul fotografiei se observă nisipul fin al plăjii. Vânzătorul oferă turiştilor nişte crustacee imense, gata gătite şi desfăcute pe măsură ce sunt vândute, ca să poată fi mâncate mai comod; se pot observa în fotografie creveţi, crabi şi langustine. În borcan presupun că este un sos picant, iar totul se serveşte stropit cu suc proaspăt de limetă.
Cunosc gustul excelent, picant-dulce-acrişor al acestei combinaţii şi vă pot spune că este minunat. În plus, pentru mulţi dintre noi funcţionează încă acea satisfacţie a mâncatului din mână; nu este comod şi reprezintă, cu siguranţă, o ameninţare la curăţenia hainelor noastre, dar ne aduce aminte de vremurile copilăriei când nu aveam nicio grijă şi nicio reţinere de a ne mozoli cu tot ceea ce mâncam. Vremurile fericirii depline, nealterate de nimic, pentru mulţi dintre noi.
Nu mai ştiu cum stau acum treburile pe litoralul nostru, dar din ceea ce aud, citesc şi văd nu am impresia că stau prea bine. Oricum, mi-ar plăcea, chiar şi la nivel contemplativ, ca pe plajele noastre să reapară vânzătorii cu coşuri cu mâncare, la preţuri accesibile, gătite simplu şi gustos. Aş simţi, cumva, că reintrăm în normal.


8 comentarii pe “Fotografii de pe papamond (29)

  1. maria elena spune:

    Ooooooo, fratilor, ce sa mai zic eu, nu am fost la mare de prin ’83, pe vremea aceea se vindea doar porumb fiert si inghetata pe bat. Tot la Costinesti am fost si eu, vreo 3 ani la rand, de atunci nu am mai vazut marea. Cred totusi ca acum gasesti de toate.

  2. cristi-j spune:

    Eu nu am mai fost pe litoralul romanesc din 1994 deci tot ce stiu e din discutii cu cei care au fost, din auzite, si din citite, vazute in media si internet dar nu am fost si nici nu sunt atras sa merg.
    Pe unde am fost eu nu am vazut mancare pe plaja, erau vanzatori care se plimbau cu tot felul de maruntisuri sau suveniruri dar mancare nu tin minte sa fi vazut. Daca as fi intrebat as spune ca prefer, daca am nevoie, sa ma duc eu la vanzator nu sa vina ei la mine, nu vreau sa-i aud tot timpul asa cum nu vreau sa aud muzica pe plaja. Cel mult ar putea fi cei care vand bauturi (apa, suc, bere) si servicii de genul masaj. Dar pe marginea plajei si/sau pe aleile, strazile din apropiere sa fie tot felul de standuri, tonete, rulote, terase si alte forme de mancatorii.

    Sunt multe programe tv care prezinta mancarea de strada, in diferitele ei forme din diferite tari, de la mancarea de strada asiatica pana la moda recenta foarte populara in America de nord a rulotelor (food trucks). E un program pe cooking channel care face o treaba excelenta prezentand cele mai interesante rulote si sunt lucruri la care nici nu te-ai fi gandit ca pot fi gatite pe strada, tot felul de adaptari, inovatii, fuziuni, mancare de restaurant gatita si vanduta in strada. Foarte interesant si plin de inspiratie. La noi binenteles ca nu se poate (de fapt si la ei a fost – si in unele locuri inca mai e – destul de greu, americanii au o multime de reguli privind mancarea, multe exagerate … ceva de genul : se pot pune o multime de porcarii nesanatoase in mancare dar sa fie intr-un mediu steril)

  3. nea'Mielu spune:

    la istanbul erau niste scoici preparate pe strada, cand am fost eu.. asta daca esti dispus sa consideri turcia ca tara europeana si nu orientala 😛

    • Radu Popovici spune:

      @mea’Mielu: Inca nu am luat o decizie definitiva in privinta Turciei. 🙂 Bazarul din Istanul a fost locul primului meu contact cu mancarea stradala, candva prin 1990.

  4. Yoyo spune:

    Eu am mincat pe strada in Maroc. Frigarui de miel cu un sos de iaurt.tin minte ca aveau si peste facut pe gratar si legume si tot felul de piini si felii de pepene rece.
    Pe linga pitoresc mincarea stradala este si o traditie care merita pastrata. Sigur depinde si cum functioneaza acest fenomen si cum este legiferat.

    • Radu Popovici spune:

      @Yoyo: Ai dreptate. Imi aduc aminte chioscurile si tarabele de acum 10 ani de pe strazi… erau oribile si faceau o mizerie de nedescris. Nu stiu cum naiba in Asia se poate pastra curatenia.
      Ma intreb uneori daca mancarea noastra traditionala are preparate cu adevarat potrivite pentru gatit si servit pe strada. Imi vin in minte cateva, dar foarte departe de ceea ce am vazut in alte tari. Adevarata problema, cred ca ai remaract bine, ramane insa legislatia si modul sau de aplicare.
      Deocamdata ma bucur ca, pe langa saorma, pui Shanghai si pizza, pe strazile Bucurestiului au aparut covrigii. Ar mai avea loc clatitele, frigaruile, salatele de cruditati si altele.

  5. nea'Mielu spune:

    nici eu n-am mai trecut de cativa ani prin statiunile litoralului autohton, dar din cate stiu, pe plaje circula frecvent vanzatori cu porumb fiert, gogosi, langosi, banane, ba chiar si suberek.. asta mai in sud: eforie, costinesti, 2 mai, vama.. la mamaia nu stiu, nu e genul meu.
    si eu tot in grecia imi cam fac veacul (thassosul e mai aproape decat baia mare, vorba aia..), si in afara de asiatici cu masaj si africani cu maruntisuri (care am impresia ca doresc sa restituie albilor podoabele cu care acestia le-au cumparat bogatiile acum cateva sute de ani – nu as putea sa bag mana in foc, totusi, ca n-am intrebat..), acolo nu am observat sa se vanda alimente pe plaja. e drept ca plajele sunt strajuite, cu mici exceptii, de taverne sau macar baruri. probabil unde grecii or fi mai lenesi. dar, sa fiu sincer, in romania nu cred ca am cumparat vreodata ceva de pe plaja, parca sa zic un porumb fiert piciului, cand era de vreo 3 ani si nu m-am inteles cu el.. din fericire s-a lasat fara urmari. fetele comerciantilor nu inspira nici cea mai mica incredere…
    in asia as manca insa de pe strada, cu cea mai mare placere.

    • Radu Popovici spune:

      @nea’Mielu: Imi pare bine ca se mai vinde ceva pe plaja, dar vad ca nu pomenesti nimic de pesti, braga si altele, cum erau acum 45-50 de ani. Probabil ca la ce ai listat tu, trebuie neaparat adaugate nelipsitele seminte. Poate si ceva alune sau chipsuri? 🙂
      Cand am spus ca prefer Grecia si ca mancare, nu ma refeream la cea de pe plaja, care, cel putin pe unde am fost eu, este inexistenta. La 2 m de plaja au insa zeci de taverne.
      In Asia, de pilda, caci fotografia este de acolo – iar eu am ajuns la plajele romanesti doar printr-o asociatie de idei, o reflexie provocata de trezirea unor amintiri – mancarea stradala este dusa, indraznesc sa spun, la nivel de arta culinara. Este greu de crezut pentru cineva care nu a fost acolo; unde in Europa, de pilda, ati fi putut manca pe plaja sau pe strada un curry cu orez sau aceste crustacee cu sos picant si limeta?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.