Va povesteam cu alta ocazie despre vizita facuta acum 4 ani în Cambodgia, într-un sat de pescari de pe lacul Ton Le Sap. Era unul din acele sate catarate pe papainoage, ale carui case si acareturi se ridica sau se coboarta functie de nivelul apei. Este un loc fascinant, dar deloc singular în Asia de Sud-Est. Oamenii care îl locuiesc, de asemenea, sunt extrem de interesanti.
fotografia de mai sus reprezinta un pescar aruncand navodul. Din pacate, cu exceptia tarii (Cambodgia), autorul fotografiei nu a crezut necesar sa noteze locul de unde provine imaginea. Nu reusesc sa-mi dau seama daca apa este statatoare sau curgatoare; nu ma pricep deloc la pescuit, dar dupa modul în care manuieste navodul, as înclina spre o apa curgatoare.
Îmi place mult miscarea avantata, concentrarea barbatului, dar si zambetul sau, ca si cum ar fi fost constient ca este fotografiat si ar fi intentionat sa „dea bine” în poza. De remarcat supletea sa si corpul musculos, antrenat; se vede ca îsi face meseria în aer liber si ca depune zilnic un însemnat efort fizic. M-as avanta sa spun ca se si hraneste sanatps, cu multe legume si peste, fara excese de niciun fel. Cum glumeste un prieten dintre ai mei: „si saracia este buna la ceva; te fereste de excesele alimentare.”
Lasand gluma deoparte, fotografia îmi place fiindca expune un mod de viata traditional, vechi de mii de ani si, din pacate, pe cale de disparitie. Ştim bine ca astazi avem computere, masini, televizoare, frigidere si aer conditionat. Ştim bine ce castigam datorita lor, dar nu realizam întotdeauna ce pierdem din cauza lor.
Frumoasa imagine! Mi-a trezit amintiri din copilarie. Bunicul meu, fochist in tinerete, pe elevator (acest tip de vas a disparut), a impletit un prostovol cu care mergeam impreuna la pescuit, la balta. Era fascinant- se strange ca un glob pe sub apa, arata ca o fusta cu plumb pe margine cand e deschis. Bunicul il manevra usor- am incercat si eu dar era prea greu-trebuie tehnica. Mi-e dor de povestirile lui de pe vas, din timpul razboiului-cand ascundeau elevatorul cu crengi si frunze, printre salcii. Din pacate, nu mai este printre noi, dar amintirile ne inspira sa mai facem cate o scordalea din cand in cand, un bors de cap de peste si o salata ruseasca.
@oq: Ma bucur ca imaginea aceasta spune cate ceva multora dintre noi. Inseamna ca am ales-o bine.
Nu este navod. Se numeste prostovol pe la noi unde se mai si foloseste din ce in ce mai rar. De obicei se prin pesti mai mici care stau in apa mica.
@Bogdan: Prostovol sa fie. eu credeam ca orice plasa cu care prinzi peste este un navod. Am invatat ceva nou. Cum spuneam, habar nu am de pescuit. 🙂
Din cand in cand iau o pauza de calculator si mereu visez ca ma pot retrage intr-un loc mai ferit de lume,exotic si cald,fara modernitati. Important e sa fie un loc simplu si linistit. Cred ca fotografia ta m-a facut sa-mi aduc aminte de planurile de viitor:) Weekend placut.
@mitinita: Si mie. 🙂