Fotografia de astazi reprezinta celebra hartie de orez comestibila, întinda la uscat pe cadre împletite din bambus. Aceasta este un ingredient care se gaseste sporadic pe piata, cam ca toate alimentele asiatice care se mai aduc si pe la noi, în unele super si hipermarketuri.
Este folosita mai ales ca ambalaj pentru pachetele si rulouri cu diverse umpluturi. Are o oarecare transparenta, ceea ce permite „vizionarea” unor ingrediente frumos colorate (creveti, carne, legume) din compozitia umpluturii; de aceea aceste ingrediente se pun în pachetele astfel ca, la prezentarea pe farfurie, sa fie în partea superioara a pachetelelor, cat mai vizibile cu putinta.
Este destul de dificil de lucrat cu aceasta hartie, sau cel putin eu am dificultati. Modul de lucru si cateva detalii despre ea puteti gasi aici.
O folosesc rar si lipsa de antrenament îmi da de furca. Mi se pare destul de fragila si relativ neprietenoasa atunci cand vine vorba de ambalat în ea diversele umpluturi. Se rupe usor si, daca este prea umeda ori prea uscata, nu adera si nu închide bine pachetelele.
Spre surprinderea mea am o singura reteta pe blog în care am folosit hartie de orez si am ambalat eu singur pachetelele. Ar trebui s-o folosesc mai des (am un pachet nedesfacut în camara), mai ales ca diversitatea rulorurilor si pachetelelor din bucatariile sud si sud-est asiatice este uluitoare.
Rabdarea, migala si tenacitatea asiaticilor sunt proverbiale.
“Cu rabdarea treci marea” spune o vorba romaneasca…Nu trebuie sa te supere aceste foi; reusesti foarte bine in alte locuri.
@Mirela Stanescu: Nu-mi plac chestiile migaloase; acesta este principalul motiv pentru care fac extrem de rar dulciuri.
se gaseste permanent in auchan la coloniale, eu folosesc frecvent si iti marturisesc ca le-am nimerit din prima; mai mult, nu gasesc nici o dificultate in a le folosi, functioneaza de minune, trebuiesc doar aduse in contact cu apa (eu folosesc o cratita cu apa) si lasate cateva secunde sa se inmoaie.. poate mi se trage de la sarmale ca si la alea am dexteritate 🙂
poate am nimerit eu un soi care se lucreaza mai usor, cine stie?
astea pe care le iau eu sunt ambalate intr-o cutie circulara din plastic, groasa doar de vreun centimetru, poate 20 cm in diametru. in interior sunt 100 de foi.
poate ne faci vreo surpriza zilele astea cu ceva yummi de la rf – pachetele cu carne de crab sau pe-acolo 😉
@nea’Mielu: In principiu ar trebui sa se comporte la fel, nu cred ca este vorba despre foi de calitati diferite. Cred ca eu sunt mai neindemanatic; nu exista sedinta de lucru la care sa nu rup cateva foi. Este extrem de enervant.