Iubesc orezul. Cred ca blogul meu contine, de departe, cele mai multe retete cu orez dintre toate blogurile romanesti si nu m-as mira sa ocup un loc fruntas printre blogurile din lume, bineanteles printre blogurile apartinand occidentalilor, caci nu cred ca as putea concura cu blogurile asiaticilor. Aceasta preferinta a mea mi-a oferit si sansa de a lucra cu Riso Scotti, unul dintre marii producatori si distribuitori europeni de orez.
Plantatiile de orez terasate din Asia de Sud-Est arata uluitor si ma fascineaza. Terasele sunt lucrate cu migala, în sezonul potrivit culorile sunt uluitoare, mai ales acel verde ireal al firelor de orez, iar peisajele îti taie adesea rasuflarea.
Iata o imagine cu o astfel de plantatie din apropierea celebrei vai Sapa (uneori scrisa si Sa Pa), din nordul Vietnamului, aproape de locul în care se întalnesc granitele cu China si Laos, locuita de minoritati ca hmong, dao, giay si pho lu.
Uluitoare imagine atenacitatii si harniciei !!!
@mihaela63: Asa este, arata ca un peisaj din basme.
m-ai nimerit din nou . tot o coincidenta , desigur … hahaha
nu m-as satura de imagini cu acest subiect ! de mult timp wallpaper-ul meu e ceva de genul asta si am adunat de pe net zeci de poze cu plantatii de orez terasate , fara nici un scop , pur si simplu pentru ca imi plac . din pacate nu am vazut nimic de genul asta pe viu , de obicei sunt in zone mai putin accesibile , singurul loc unde am vazut o plantatie de orez a fost in bali dar nici pe departe atat de spectaculoasa .
si eu am vrut sa punctez , ca si andra , ca una e sa vezi poze , din elicopter sau de pe marginea soselei de pe dealul de vizavi si altceva e sa traiesti acolo , munca si viata pe o plantatie de orez e foarte grea . nu stiu cat de des realizeaza cei care traiesc acolo ca peisajele le taie respiratia vizitatorilor in trecere .
in ceea ce priveste situatia de la noi , din punct de vedere al pozelor nu cred ca stam chiar prost , agricultura de subzistenta exista , majoritatea au , mai mult sau mai putin , pe langa casa tot felul de culturi pentru uzul propriu si sunt destule peisaje agricole spectaculoase si la noi . sunt de acord insa ca s-ar putea si ar trebui sa fie mult mai bine din punct de vedere al calitatii , diversitatii si cantitatii . tot ce se poate ca la noi lucrurile se petrec invers dar e posibil ca in scurt timp sa fim nevoiti sa schimbam directia , asta daca nu vom fi complet spalati pe creier intre timp si transformati in simpli consumatori de chimicale importate . inca nu ne dam seama dar nu sunt departe cateva crize care vor modifica mult viata obisnuita , criza schimbarilor extreme ale vremii , criza apei , criza hranei . cine va putea sa-si produca singur hrana macar va supravietui intr-un mod decent . poate totusi nu voi apuca aceele zile frumoase … hehehe
@Cristi-j: De acord cu tine, mai ales in ce priveste crizele. Si eu anticipez o mare criza de apa si de hrana. Sper, ca si tine (si am mult mai multe sanse) sa nu apuc acele timpuri…
Fotografia este foarte frumoasa. Cu toate astea sunt sigura ca acele case sunt foarte saracacioase si fara pic de confort si ca viata fermierilor nu este deloc usoara. Pitorescul imaginii ne face sa uitam ca nu este vorba despre un colt de rai.
@andra: Ai dreptate, fara indoiala. In sate se traieste adesea greu, si la ei si la noi. Macar in Sapa se cultiva ceva si stiu ca in ultimii 20 de ani Vietnamul a devenit dintr-o tara de muritori de foame, unul dintre exportatorii de orez. La noi lucrurile se petrec invers.
Intr-adevar, nu este un colt de rai, ci doar o bucatica de pamant cultivata ingrijit de oameni harnici. La noi terenurile agricole sunt in mare parte parasite sau lucrate prost. Din punctul asta de vedere, metaforic vorbind, fotografia reprezinta totusi un fel de colt de rai. 🙂
Imi este greu sa ma decid. Cred ca risotto. 🙂
@Laura: Eu chiar nu am pot decide… dar daca as fi silit sa fac o alegere, poate as inclina spre pilaf, dar nu cel romanesc. 🙂
Acele cateva pete de verde crud si vibrant contrasteaza cu terasele inundate. Frumos peisaj! Si mie imi place orezul in parte datorita tie caci de la tine am invatat despre risotto, paella si pilaf. Pana atunci credeam ca este totuna. 🙂
@Laura: Ma bucur ca ti-am fost de folos. Daca tot iti place orezul, care anume preparat este preferatul tau? Risotto, paella sau pilaf?
Arata intr-adevar foarte pitoresc. Imi doresc mult sa ajung si eu in Asia dar nu-mi permit deocamdata.
@doru: Da, este cam scump avionul. Au aparut insa si curse mai ieftine, pe la 500-600 euro. Iti tin pumnii sa ajungi acolo cat mai curand.