Fructe de mare – ce trebuie sa stii despre ele
Fructe de mare – Ce sunt? Cum se pastreaza? Cum se gatesc?
Vorbim aici despre:
- Cum alegem fructele de mare
- Tipuri de fructe de mare
- Calmari (calamari)
- Caracatite (ce sunt caracatitele si cum se prepara)
- Crabi
- Creveti (ce sunt, denumiri comerciale)
- Homari
- Langustine
- Midii
- Scoici
- Scoici St. Jacques
- Sepii
- Stridii (scoicile de lux)
Cineva mi-a spus odata ca am blogul cu cele mai multe retete cu creveti. Nu stiu daca lucrurile stau chiar asa, dar este cert faptul ca imi plac foarte mult crevetii.
Mult mai putin imi plac scoicile, de orice fel, calmarii, caracatitele si sepiile; din pacate stridii, scoici Saint-Jacques, langustine si homari nu prea am ocazia sa mananc. Sau, cel putin, nu proaspete, asa cum se mananca „la mama lor”.
Este o imensa diferenta intre fructele de mare care se gasesc la noi in supermarketuri sau la distribuitorii specializati si cele care se pot gasi la Mediterana sau Atlantic, proaspete.
Chiar daca experienta mea culinara in fructe de mare este oarecum limitata de acest handicap, m-am gandit ca ar fi utila inca o mica discutie despre ele, ca sa subliniem caracteristicile lor si modul in care se gatesc, discutie in care voi completa propriile-mi lipsuri cu materiale adunate din diverse surse.
Fructele de mare sunt excelente proaspete, dar noua ne sunt la indemana congelate, ori proaspat decongelate si puse in galantare pe pat de gheata. Dupa parerea mea cel mai bine este sa fie cumparate congelate. Se pot pastra in congelator perioade destul de lungi, saptamani sau chiar luni.
Decongelarea lor trebuie sa se faca lent, in frigider, timp de 12-24 de ore, iar inainte de a fi gatite cel mai bine este sa fie temperate 1 ora la temperatura camerei.
Cum alegi fructele de mare?
Daca totusi cumparati fructe de mare „proaspete”, fiti atenti la cateva detalii:
- mirosul lor nu trebuie sa fie puternic, cu iz de peste sau de amoniac, ci proaspat, usor sarat, ca apa marii
- corpul lor nu trebuie sa fie mucilaginos, patat, mat, moale, rupt, spart
- scoicile trebuie sa fie inchise (cele deschise sunt deja moarte)
- ochii crustaceelor trebuie sa fie proeminenti si luciosi
O caracteristica aproape generala a fructelor de mare este timpul scurt de gatit. De obicei acesta nu trebuie sa depaseasca 3-4 minute, uneori ceva mai mult daca dimeniunea lor este mai mare. Supra-tratarea termica le face carnea tare si cauciucoasa. Calmarii, sepiile si caracatitele sunt, intr-un fel, o exceptie de la aceasta regula, cazurile lor fiind tratate mai jos.
In general, cand calculati cantitatea de fructe de mare necesara unei mese, socotiti ca o portie medie (carne fara cochilie) este de circa 150g in crud (veti obtine, dupa gatire, circa 100g). Caracatita scade la gatit mai mult, asa ca in cazul ei socotiti minim 200g.
Calmari (calamari)
Termenul corect este „calmar”, dar comercial se intalneste si denumirea „calamar”, mai ales la plural.
Calmarii sunt cefalopode, moluste a caror „cochilie” s-a dezvoltat in interiorul corpului. Sunt inruditi cu sepiile, avand in jurul gurii 10 tentacule. Se curata cu atentie de stomac si maruntaie.
Cel mai adesea se comercializeaza congelati, caci au tendinta de a se strica repede odata ce au fost capturati.
Vanduti intregi, sau sub forma de inele ori tuburi, calmarii au nevoie de timpi de gatit fie foarte scurti, fie foarte lungi, la temperaturi mici – orice durata intre cele doua limite facandu-i tari si cauciucosi.
Cum se gatesc calmarii
Se gatesc de obicei fripti, sau prajiti la foc iute timp de 3-4 minute, ori inabusiti sau fierti in lichid, timp de peste 20-30 de minute, functie de dimensiunea bucatilor.
Cu cat bucatile sunt mai mici (inele sau tentacule tocate), cu atat timpii de gatit sunt mai scurti. Sunt foarte gustosi oricum si au gust diferit dupa felul in care sunt gatiti: gatiti rapid sunt fraged-crocanti-elastici, cu gust pregnant natural, gatiti indelung in sos sunt foarte fragezi (dar este o altfel de fragezeala, cu o altfel de textura) si au un gust ceva mai complex, caci se adauga si cel al sosului in care sunt gatiti.
Sunt o excelenta sursa de vitamina B12.
Caracatite, printre cele mai populare fructe de mare – ce sunt, cum se prepara
Caracatitele sunt moluste cefalopode cu corp rotund si 8 tentacule puternice, prevazute cu ventuze. Cea mai populara varietate mediteraneana este moscardino, care are dimensiunea de 30-40 cm.
Sunt un ingredient popular in multe culturi culinare, uneori fiind consumate chiar…vii.
Carnea lor este tare si elastica, asa ca trebuie fragezita ca sa devina comestibila.
Fragezirea caracatitei se face in doua feluri, fie prin lovirea repetata a caracatitei de o stanca plana, fie prin fierbere la foc mic de tot (circa 60 de minute) ori, metoda mult mai rar folosita, prin coacere in cuptor, cu temperatura la minim (cca. 90 minute).
Temperaturile acestea pot fi insa mai mici daca folositi caracatite de dimensiuni mici. Puii de caracatita se pot gati si rapid, in doar cateva minute.
Sunt fragede daca la inteparea cu varful unui cutit ascutit aveti aceeasi senzatie ca atunci cand incercati un… cartof.
Trebuie, de asemenea, bine curatate de stomac si maruntaie, ca si de sacul cu cerneala.
Ca si calmarii, caracatitele se strica repede, deci se comercializeaza mai ales congelate. Unii bucatari sunt de parere ca, in cazul caracatitelor, congelarea, are un efect benefic, caci nu strica gustul si face carnea mai frageda.
Caracatitele de mici dimensiuni sunt mai scumpe si mai bune la gust, iar carnea lor este mai frageda.
Carnea caracatitelor contine vitamine B3 si B12 si minerale ca potasiu, fosfor si seleniu.
Crabi
Este un nume generic dat crustaceelor cu abdomen scurt si indoit sub cefalo-toracele mare si turtit.
Tipuri de crabi
Exista multe feluri de crabi comestibili, de toate formele si dimensiunile, de la micii crabi verzi, pana la crabii uriasi cu pisioare lungi, care arata ca niste paianjeni uriasi.
Cele mai populare varietati sunt crabul-cu-buzunare, crabul-de-tarm si paianjenul-de-mare.
Crabul comun, cel mai popular, are carne bruna in cochilie si alba in clesti. Carnea alba este dulce si suculenta, cu o textura frageda, in timp ce carnea bruna este satioasa si cremoasa.
Cele doua se pot consuma impreuna, sau separat – carnea bruna este amestecata cu alte ingrediente, pentru a prepara sosuri, supe si tocane. Crabii sunt o sursa buna de fosfor. Stick-urile de crabi sunt preparate din carne alba si condimente. Sunt mai ieftine decat carnea proaspata de crab, dar nici nu au acelasi gust.
Creveti – ce sunt, denumiri comerciale
Sunt crustacee decapode si se mai numesc si raci de mare. Exista nenumarate specii de creveti, atat de apa dulce cat si marine, de diferite dimensiuni.
De obicei corpul lor este semi-transparent, cu nuante gri-albastrui sau chiar rosiatice.
Diferitele denumiri comerciale alocate acestor crustacee sunt doar o indicatie asupra marimii lor – din punct de vedere comercial, orice crevete mai mic de 5 cm fiind numit „shrimp”. Ceilalti, sunt „prawn”.
Cel putin asa sustin unele surse.
Cu toate acestea, in SUA „shrimp” este folosit ca termen general pentru toti crevetii, iar in Marea Britanie „prawn” este folosit in acelasi mod. De multe ori cei doi termeni se folosesc in mod intersanjabil, ceea ce da nastere la confuzii.
Alte surse sustin ca exista, totusi, o diferenta intre „prawn” si „shrimp” in ce priveste constructia branhiilor si in modul in care isi depun ouale. De asemenea, „prawns” sunt creditati cu doua perechi micute de clestisori, fiind mai apropiati de homari ca structura, dar, din cauza asemanarii dimensionale cu „shrimp”, au fost asimilati acestora.
Tipuri (specii) de creveti
In lume exista diferite specii de creveti, cei care traiesc in ape reci avand, se pare, gustul cel mai bun. Am avut ocazia sa mananc creveti de dimensiunea unor muste, gatiti bineinteles fara a fi decorticati (celebrii creveti de Symi, o insula greceasca in apropiere de Rhodos), sau mari cat un copan de pui; i-am mancat in tarile din jurul Mediteranei, i-am gustat in tarile cu iesire la Atlantic si m-am regalat cu ei in Asia de sud-est.
Mi-au placut in toate ipostazele si i-am gatit de nenumarate ori. Crevetii sunt o sursa excelenta de vitamina B12 si de calciu; desi au colesterol, acesta nu este de tipul nesanatos, care se depune in sange.
Homari
Este un crustaceu decapod, asemanator cu racii, dar are o lungime de 30-50 cm.
Este considerat un rege al crustaceelor, caci este cel mai mare si cu carnea cea mai fina, alba si ferma, cu un gust dulce, foarte deosebit.
Preparatele cu homari sunt scumpe, rafinate si fac fala bucatariilor din intreaga lume.
Cele mai cunoscute preparate sunt homar a la bordelaise, gatit cu sos de vin alb, homar cardinal, servit cu trufe si sos cardinal, homar Newburg, cu sos de smantana si homar Thermidor, gratinat cu sos de smantana, mustar si branza rasa.
Am mancat foarte rar homari, caci sunt extrem de scumpi si se gasesc mult mai greu.
Este exceptional vara si toamna si are nevoie de timpi scurti de gatit. Homarii contin cantitati mari de seleniu si mai mici de iod si zinc.
Langustine
Sunt crustace cu clesti, de talie mica. Numite si scampi, homari norvegieni, kaisergranat, sau creveti Dublin Bay, langustinele arata ca un homar in miniatura, de culoare roz-pala.
Desi seamana cu homarii, langustinele se gatesc precum crevetii, acesta fiind si motivul pentru care sunt denumite creveti Dublin Bay.
Se comercializeaza atat proaspete cat si, mai ales, congelate. Odata capturate carnea lor se deterioreaza rapid, asa ca, cel mai adesea se gatesc si se congeleaza direct pe mare, dupa care sunt vandute congelate.
Am reusit sa gasesc langustine doar in Spania, in celebrele paellas cu fructe de mare.
Ce pot sa spun? Bune, dar au mai putina carne decat crevetii iar gustul nu este mai bun ca al acestora. Personal, prefer oricand crevetii langustinelor.
Langustinele sunt o sursa bogata de vitamina E.
Midii – cele mai cunoscute scoici
Sunt, probabil, cele mai comune si mai cunoscute dintre scoici, caci se gasesc in toate zonele de coasta ale tuturor marilor si oceanelor lumii.
Cochiliile lor, frumos colorate, ascund bucatele de carne dulce si suculenta, de culoare portocalie. Cea mai simpla cale de a prepara midii este sa fie gatie in aburi.
Pastrati-le sucul delicios, aflat in cochilii, pentru supe si sosuri.
Am mancat extrem de multe midii in Belgia, unde localnicii par a fi obsedati de ele, mai ales in combinatie cu cartofi prajiti si sos aioli. Le gatesc si eu cateodata, mai rar singure, mai des in combinatie cu alte fructe de mare.
Midiile sunt bogate in minerale, continand cantitati bune de iod, fier (mai mult fier decat in cantitatea echivalenta de carne rosie), calciu, fosfor si zinc.
Scoici
Este un nume generic dat molustelor cu corpul adapostit intr-o cochilie bivalva.
Exista si scoici de apa dulce comestibile, in rauri si lacuri, dar in meniurile restaurantelor si in cartile de retete se regasesc preponderent scoicile marine.
Aceste moluste se gasesc in mii de forme si dimensiuni, de la minusculele scoici Venus pana la specimene gigantice. Carnea celor mai multe scoici are o textura ferma si un gust dulce.
Scoicile se pot consuma crude, dar numai daca sunt cumparate din sursa sigura (ceea ce la noi in tara nu este cazul).
Contin mari cantitati de fosfor, important pentru sanatatea oaselor si dintilor, si cantitati importante de fier.
Din categoria scoicilor fac parte si midiile, scoicile Saint-Jacques si stridiile, dar am preferat sa le tratez separat, ca sa le pun mai bine in evidenta.
Scoici St. Jacques – Fructe de mare cu istoric si eleganta
Se mai numesc si scoici-pelerine (scoici-peregrin), iar varietatea Saint-Jacques este cea mai cunoscuta, fiind pescuita in Marea Mediterana si Oceanul Atlantic.
Cu cochiliile lor elegante, aceste scoici sunt extrem de frumoase.
In interior discul gros de carne alba si dulce este atasat de „icrele” de culoare vie, portocalie, in forma de secera, la fel de delicate si de delicioase.
Scoicile mari (king) se comercializeaza atat in cochilie, cat si decorticate.
Scoicile mai mici (queen) se vand aproape intotdeauna decorticate. Stridiile de orice fel sunt foarte bune la gust, cu o textura deosebita; merita „atacate” atunci cand aveti ocazia.
Sunt o excelenta sursa de seleniu si vitamina B12, fosfor si potasiu.
Sepii
Sunt moluste cefalopode, cu corp oval, in general de dimensiuni intre 15-20 cm. Au 10 brate, dintre care 8 acoperite total cu ventuze, iar doua mai lungi, prevazute cu ventuze doar la capatul liber.
Se curata cu mare atentie de sacul stomacal, maruntaie si sacul cu cerneala.
Se prepara aproximativ in aceeasi maniera in care se gatesc calmarii: fie timpi foarte scurti, la foc iute, pe gratar ori in tigaie, fie timpi lungi (in cazul sepiilor ajungand aproape la 2 ore), la foc foarte mic, in lichid.
Motivul acestui comportament culinar sunt muschii lor care, ca si cei ai calmarilor si caracatitelor, sunt foarte densi, cu multe tesuturi conective.
Gustul lor este undeva intre caracatita si calmar: mai puternic decat al calmarilor, dar mai slab decat al caracatitelor.
Stridii – Fructe de mare de „lux”
Exista peste 100 de specii de stridii, indeobste cultivate. Denumirile lor comerciale arata cel mai adesea si locul de provenienta (exista stridii americane, portugheze, europene, australiene, japoneze etc.)
Privite ca un aliment de lux, stridiile se mananca, de obicei, crude, asezonate doar cu cateva picaturi de lamaie, sau sos Tabasco, pentru a li se potenta gustul.
Mai pot fi fripte putin pe gratar, posate sau gatite in aburi, dar nu trebuie supratratate termic caci se fac cauciucoase.
tridiile sunt una dintre sursele cele mai bogate de zinc, un mineral necesar pentru reproducere, acesta fiind motivul pentru care stridiile au reputatia de a fi afrodisiace. Mai contin si cantitati mari de fier si potasiu.
Cam atat despre fructele de mare.
Ştiu ca este putin, dar acestea sunt lucruri strict de baza si sper sa fie de folos celor mai putin familiarizati cu aceste ingrediente.
Sunt mai scumpe decat carnea de pui sau porc, nu doar la noi, ci peste tot in lume, dar merita din cand in cand atentia noastra.
traiesc langa mare si din cate stiu langostinele sunt asemanatori crevetilor( fara clesti ) , cele cu clesti aici se numesc cigalas.. poate in romania se numesc diferit , dar ma indoiesc . numai de bine ! 🙂
@BidStoper: Asa este, langustinele seamana la prima privire cu crevetii. In ce priveste cigalas, amanunte despre ei gasiti aici: http://en.wikipedia.org/wiki/Nephrops_norvegicus
De acord, cu cel putin o exceptie sau chiar doua, dar evident foarte scumpa, mai ales prima 🙂 (cel putin pentru mine).
Daca puteti luati numai creveti întregi nedecorticati si nu pre-fierti sau decorticati. Se fac atat de repede, cum spune si Radu încat nu merita altfel. Iar gustul este incomparabil. Trebuie doar convinsi comesenii sa munceasca un pic, dar este chiar fain asa, langa un pahar de vin.
Avem restaurante cu specific pescaresc – nu fac reclama in consecinta dau doar adresa – str.Povernei nr.22 – a fost o experienta constanteana doar ca , la mine „acasa” 🙂
@Ale: Asa este, avem… dar 99% din ce servesc este decongelat.
buna ziua, am vazut un articol despre rapane, daca sinteti interesati eu ma ocup cu culesul lor, asa ca daca va intereseaza contactati-ma. le pot oferi vii sau curatate si spalate: 0752.144.544 manu
si inca ceva , sunt foarte sigur ca am vazut la noi in magazin dar nu-mi aduc aminte in care si nici cit costau . am vazut si congelate , la pachet , in congelator si „proaspete” pe pat de gheata . nu poate fi decit carrefour , selgros sau metro .
asta as fi spus si eu . desi e de departe cea mai raspindita „reteta” stridiile nu se maninca doar crude . de exemplu sunt stridii la cuptor cu diverse garnituri/toppings . in singapore e foarte populara o reteta de inspiratie chinezeasca din provincia fujian , omleta cu stridii .
nu ma alatur celor entuziasmati de gustul stridiilor crude si nici n-as baga mina-n foc pentru calitatile afrodisiace (cred ca e mai mult o conventie) dar poate pentru ca nu am gustat adevarata calitate . unde am mincat eu , un restaurant in singapore , costau aproximativ 4 euro pentru 6 , nu era in piata , era restaurant , dar nici nu erau proaspete , fusesera congelate .
Am mancat prima oara stridii (care se papa doar crude) in decembrie 2007 la un restaurant din Dublin, cand ne aflam in concediul care avea sa umble apoi la creierasele noastre si sa ne faca sa ne mutam peste 3 luni :).
Excelente, fiindca erau pescuite in ziua respectiva, din Marea Irlandei, insa aici sunt scumpisoare.
Totusi, cui va ajunge in Dublin, ii recomand o gramada de locuri in care se consuma zilnic, in centru, stridii proaspete, sunt un fel de specialitate locala, si se beau mereu cu un pint de Guinness. In localurile din centru cred ca se dau 6 stridii la €12.
Insa extrem de proaspete. Le bagi pe gat direct :).
@Cristi: O mica mentiune la ce ai spus tu. Stridiile se consuma mai mult crude, este adevarat, dar se si gatesc si exista foarte multe astfel de retete.
am mancat si eu rapane cu sos de usturoi sau maioneza, la alegere, intr-un restaurant in Constanta, erau gumilastice, pe urma am aflat ca daca depasesti si cu cateva secunde timpul de gatire, adio rezultate. Era prin martie-aprilie, anul trecut si pescarii aveau de vanzare proaspete, erau chiar ieftine din cate imi amintesc dar nu m-am incumetat, eram sigura ca nu am cum sa nimeresc secundele alea 🙂 excelent articolul tau, asa cum ne-ai obisnuit, de altfel.
@Ada: Ehei, tot crevetii saracii… Si accesibili, si disponibili (chiar daca sunt congelati) si mai usor de gatit. Manca-i-ar tata! 🙂
🙂 da, crude, in pretul asta, era inclusa si feliuta (feliutele) de lamaie, sosul tabasco si piper… 🙂
m-am tot uitat si pe la noi insa n-am vazut si n-am nici habar cat ar costa!
@andrei tanasoiu: Pe la noi nu am vazut nici eu. In Occident am vazut, dar la scoruri mult mai mari.
Radu, multumesc de sfat, da m-am gandit si eu sa ii curat inainte, de fapt n-am spus tot: folosesc creveti decorticati mai multi iar pe cei in cochilie ii pun deasupra de decor 2-3 bucati in farfuria fiecaruia, la fel procedez si cu midiile. Da, voi fierbe caracatita data viitoare, dupa instructiunile tale.
@cristi-j – foarte buna si ideea cu taiatul pe din doua, am mai citit undeva de metoda asta; pentru caracatita o sa incerc si cu fierbere inainte, se pare ca numai calitul in ulei si vin nu ajuta la fragezire deloc. Cu crevetii nedecorticati – am zis eu mai sus de ce apar ei in pastele mele, pentru decor carevasazica 🙂
Salut!
Eu am prins gust de stridii, sunt extraordinare, insa am mancat doar la Londra si la Odessa, la Londra mi s-au parut si f ieftine si f proaspete, vandute de un asiatic intr-o piata cam la o lira si ceva bucata, sfatuiesc pe toata lumea sa incerce!:)
@andrei tanasoiu: Salut! Promit sa incerc si eu din nou, mai ales daca le gasesc la pretul asta! 🙂 Presupun ca le-ai mancat crude.
mi-a placut articolul . exact ce trebuie , aranjat , prezentat , clar , detalii atit cit trebuie .
as sublinia doua aspecte : fructele de mare pot cauza toxi-infectii alimentare grave asa ca e bine sa fim atenti la cum , de unde , in ce stare cumparam , pastram , dezghetam . (am vazut in carrefour creveti la oferta 19 lei/kg care erau clar stricati , vechi , miroseau groaznic) . pentru calamari , caracatite , sepii e de preferat sa cautam exemplare tinere , de dimensiuni mici si sa nu ne lasam atrasi de portii mari , groase , cu multa carne . sunt mai gustoase , mai fragede , se gatesc mai usor .
@denisa . am si eu citeva idei . personal nu vad de ce s-ar gati crevetii in cochilie . eu i-as curata , mai ales pentru paste . daca motivul e ca arata mai spectaculos asa , exista si solutia pregatirii in modul fluture . se taie pe spate la jumatate , 3/4 din grosime pe portiunea dintre cap si coada , se curata de „vina”neagra si de desface . la prajit se incepe cu carnea in jos pentru 1,5-2 min si se intoarce pentru 1-1,5 min (pina se observa suficient roz) .caracatita pui nu ar trebui sa fie tare dar se poate taia in doua si se gateste aproximativ 3 min pina culoarea e un alb mat si uniform . daca nu , se poate fierbe pentru aproximativ o ora . exista si o pulbere alba pentru fragezit carnea sau pulbere de papaia (posibil in magazinele naturiste) sau marinada din suc de papaia (nu schimba gustul) sau suc de ananas proaspat (schimba putin gustul)
@Rox: Eu am acces doar la oferta de supermarket, caci ajung greu in alte parti. Greu ajung si cititorii mei, asa ca prefer sa gatesc cu ce este disponibil mai usor, ca retetele sa poate fi reproduse. Ma infranez foarte mult la paste de condimente, sosuri, uleiuri etc. Ce gatesc cu ele nici macar nu postez… 🙁
nu, nu.. sunt cauciucate, asa, ca si calamarii… sau ca pipotelele de pui. Au gust de midii. Paguri înca nu am mancat. Nu am avut placerea. În schimb cam o data pe saptamana mancam calcan. E foarte bun. Am avut chiar placerea sa mananc de curand si vreo doi sturioni. Sunt foarte buni si aceia, mai ales ca nu au oase. Printre specialitati am mai gustat pisica de mare… tot din marea noastra, dar e cam grasa pentru gustul meu. În rest.. cel mai des scrumbii si calcan.
Foarte misto articol, Radu! Scurt, concis si folositor pentru multa lume.
Citind schimbul de comentarii cu Rox am ramas perplex. Paguri?! Rapane?! Nici macar nu am auzit de chestiile astea. Am dat o cautare pe net si am vazut ca exista intr-adevar. Ce chestie! Se gasesc doar pe litoral, a vazut cineva asa ceva in Bucuresti, de pilda? Ne plangem ca nu avem fructe de mare in Romania si iaca doua de care nici macar nu am auzit. 🙁
:)) pana la urma le-am gatit cu maioneza si usturoiu pisat. Au iesit foarte bune. La consistenta seamana foarte bine cu pipotelele de pui si la gust cu midiile. E nebunie ca trebuiesc taiate marunt-marunt. Le-am facut asa, pentru ca de obicei mai fac midii cu maioneza si usturoi, si am zis ca nu strica:)
E chin si la curatarea lor. Trebuie taiata pielita de pe talpa ca sa scape de mirosul de mlastina si de nisip. Cred ca ar fi mers foarte bine si pane, ca si calamarul, dar încerc sa evit prajelile de obicei.
@Rox: He, he, vezi, eu mi-am facut blog ca sa invat de la cititori! 🙂 Sa inteleg ca aduc cel mai mult, la textura, cu scoicile? Sau cu calmarii? Faci bine ca ii mananci, caci au distrus, se pare, multe specii de scoici din Marea Neagra; macar sa te razbuni tu pe ei. 🙂 De paguri ce ne poti spune? Te-ai delectat si cu ei?
De la pescari amatori. Eu stau în Constanta. Le-am luat proaspete.
@Rox: Norocoaso! Eu nici macar nu am vazut vreodata rapane, in consecinta nici nu am gatit. Dar daca mi-ai spune ce gust si ce consistenta au, as putea avea niste idei. Desi, mai curand, poate tu mi-ai putea da mie idei despre gatitul lor. 🙂
🙂 eu doar ce am fiert niste rapane… m-ar fi interesat ce optiuni de gatit as avea pentru ele
@Rox: De unde le-ai luat?
nimic despre rapane? 🙁
@Rox: Imi cer scuze daca te-am dezamagit… nu am mai abordat melcii-de-mare si nici aricii-de-mare, castravetii-de-mare etc. caci am socotit ca nu sunt atat de importanti si ca nici nu sunt prea disponibili pe piata noastra.
Radu,
Multumim pentru acest material, este chiar foarte util. Eu gatesc de ceva timp pentru prieteni spaghete cu fructe de mare si pot spune ca ies din ce in ce mai bune 🙂 – folosesc o reteta gasita pe un blog culinar din Italia, – singura problema o am insa cu timpul de gatit al caracatitei care chiar si baby fiind se incapataneaza sa ramana cam cauciucata. Ideea e ca, dupa cum spune reteta, fiecare fruct de mare se pregateste separat in tigaie cu putin ulei de masline si vin alb, usturoi, dupa care toate sucurile astfel obtinute se unesc si pastele vor absorbi ce e mai bun din ele. La caracatita (baby caracatita iau de obicei) nu stiu deloc cat ar trebui sa o tin pe foc. Oricum la ceva intre 4-6 minute este tare. Iar daca as tine-o mai mult mi-e teama ca ar fi la fel de rau. La fel si la crevetii nedecorticati, uneori se intampla sa nu se desprinda bine carapacea de pe ei, probabil ca nu sunt bine facuti. Mentionez ca si una si alta sunt proaspete nu congelate. Daca experimentezi vreodata acest fel de mancare – sau alt fel care se gateste similar te rog mult spune-ne si noua mai mult despre timpul de gatire ideal in functie de metoda, intensitatea flacarii etc. multumesc 🙂
@Denisa: Crevetii in cochilie se gatesc doar 4-5 minute. Cochilia se desprinde ceva mai greu daca crevetele este deja gatit, asta am observat si eu. Pe de alta parte, ca sa simplifici munca mesenilor, poti decortica crevetii inainte de a-i gati; le lasi eventual doar capatul coditei, ca sa poate fi apucati mai usor.
In ce priveste caracatitele, din cate imi pot dau seama cred ca ar trebui sa incerci sa le fierbi vreo 30-60 de minute, la foc foarte mic, cu ceva condimente (dafin, boabe de piper etc.). Dupa ce fierbe incet vreo 30 de minute, o incerci infigand varful unui cutit, sau o furculita, ca la cartofi. Cand este frageda o clatesti cu apa rece si o speli bine (am inteles ca se formeaza ceva mucilaginos pe tentacule).
Acesta este un material foarte util, cel putin pentru cineva ca mine, care abia incepe sa se aventureze sa gateasca aceste ingrediente.
Spui ca experienta ta este limitata, dar chiar si asa eu am invatat de la tine tot ceea ce stiu despre fructe de mare. Chiar daca cunosti doar o particica dintr-un domeniu, o poti impastasi cuiva care stie si mai putin. Am inceput sa gatesc creveti datorita retetelor postate de tine; am vazut ca se gatesc usor si nici curatarea lor nu mi s-a mai parut complicata dupa ce am facut-o de 2-3 ori. Am incercat recent si calmari si a fost OK. Data viitoare am in vedere midiile. 🙂 Pot sa spun cu toata sinceritatea ca daca nu ar fi fost blogul tau nu m-as fi incumetat sa cumpar fructe de mare. Am in vedere sa gatesc ceva cu creveti chiar de Pasti, ca o surpriza pentru parintii mei. Nu au mancat niciodata asa ceva si sper sa le placa. 🙂
@simina: Ma bucur ca te-am „convertit” la creveti, dar s-ar putea sa ai tu o surpriza daca gatesti creveti de Pasti. Parintii pot fi tare conservatori si sa nu aprecieze astfel de initiative, mai ales in ocazii ca Paste si Craciun. Oricum, iti tin pumnii! 🙂