Frumoşii noştri ani…

Pur şi simplu nu pot să nu vă povestesc ce a păţit de curând, cu ocazia mesei de Revelion, un prieten al meu, de profesie bucătar şi de ocupaţie patron de restaurant. Această intâmplare este, consider eu, emblematică pentru atitudinea publicului român faţă de fenomenul gastronomic în general şi al restauraţiei în special.

Bun… cum ştim cu toţii, masa de Revelion se doreşte a fi un eveniment, ceva memorabil care să puncteze trecerea într-un nou an. Dacă este eveniment, în mod normal n-am dori să mâncăm ceva de zi cu zi, ceva ce putem găti singuri oricând, ceva ce am mâncat deja de sute de ori. Ca atare, bucătarii dotaţi măcar cu un strop de imaginaţie încearcă să ofere ceva mai acătării, ceva care să stârnească admiraţia şi curiozitatea mesenilor şi care să le rămână, eventual, în memorie, măcar pentru o perioadă scurtă (ideal ar fi până la următorul Revelion, când s-ar dori să fie surprinşi cu nişte preparate şi mai grozave!). Prietenul meu, fiind şi unul dintre foarte bunii bucătari pe care îi cunosc, nu a făcut excepţie. Şi-a dat osteneala şi a pus pe hârtie un meniu variat, conceput cu imaginaţie, delicios şi abordabil din punct de vedere financiar.

Vă voi reproduce parţial dialogul dintre el şi client, purtătorul de cuvânt al unui grup de vreo 20 de persoane. Nu am pretenţia că reproduc dialogul cuvânt cu cuvânt, dar ceea ce urmează este foarte aproape de dialogul original, aşa cum mi-a fost povestit.

Client (cercetând meniul): Ce-i chestia asta, muşchiuleţ în sos de Calvados?

Patron restaurant: Este muşchiuleţ de porc marinat şi preparat cu un sos pe bază de Calvados, care este un rachiu de mere, foarte aromat.

Client: Hmm… nu ne puteţi face mai bine ceafă de porc la grătar? Cu nişte cartofi prăjiţi?

Citeste si articolul →   A fost "Sunday Grilling" - 24 martie 2013

Patron restaurant: Pot face orice, dar reţeta aceasta cu sos de Calvados….

Client: Lăsaţi Calvadosul… Nişte murături nu aveţi?

Patron restaurant (îngrijorat): Ba am…

Client: Păi atunci asta e: cu cartofi prăjiţi şi murături. Şi, chestia asta, terina de somon… ce e asta?

Patron restaurant: Somon tocat mărunt, cu condimente şi….

Client: Somon?! Tocat!? Ăsta e peştele ăla rozaliu? N-ar fi mai bun un şalăuaş? Aveţi?

Patron restaurant (uimit): Pot să cumpăr…

Client: Păi, atunci asta e… Şalău la grătar. Sau mai bine o tochitură? Las’ că mai vedem noi ce facem cu peştele ăsta… Văd că aveţi aici trecute nişte icre de crap.

Patron restaurant: Da…

Client: N-ar fi mai bune icre tarama?

Patron restaurant (uimit): Cum să fie mai bune? Păi sub denumirea aceasta de vând nişte scursuri de icre, deşi, în mod normal, ar trebui să fie de cod sau crap… dar nu sunt. Eu măcar vă ofer icre de crap veritabil. Dar poate doriţi icre de stiucă, de păstrăv, de somon…

Client: Atunci ştiţi ce? Puneţi nişte caşcaval!

Patron restaurant (şocat): Cum să pun caşcaval?

Client: Păi da, în loc de icre. Nişte caşcaval… Asta ce e: Cocktail din fructe de mare cu andive si grapefruit?

Patron restaurant (descumpănit): Un amestec de creveţi, scoici, calmari cu andive crocante şi grapefruit. Noi le preparăm cu…

Client: Lăsaţi-lăsaţi… Creveţi, puah! Nu mâncăm noi prostii din astea. N-am pus gura în viaţa mea pe ei!

Patron restaurant (plin de speranţă): Atunci de unde ştiţi că sunt prostii? Încercaţi, poate vă plac.

Client: Nu, nu… lasă… mai bine ne daţi un platouaş cu salam de Sibiu, tobă, slăninuţă, piftie. Nu-i mai bine aşa? Ba sigur că este… Dar chestia asta de aici: Oua umplute cu crema de avocado si cozi de creveti? Cum adică avocado?

Citeste si articolul →   Răsfățul de week-end

Patron restaurant (încercând să salveze ce se mai putea salva): Este un fruct deosebit, exotic şi delicios iar noi îl prep…

Client: Lăsaţi… cum adică, să mâncăm fructe de Revelion?! N-am mai auzit de asta. Nu aveţi nişte cârnaţi pleşcoi?

Patron restaurant (deja blazat): …

Client: Bun aşa! Ce e cu tarta asta cu fructe? Iar fructe!? Un tort din ăla, cu cremă multă, puteţi face?

Şi tot aşa, până când din meniul gândit cu mare grijă, echilibrat şi divers a rămas… praful de pe tobă. Ştiţi ce este mai rău? Faptul că restaurantele se închid pe capete, iar cine vrea să supravieţuiască trebuie să accepte astfel de clienţi. Problema lor este nu neapărat faptul că nu prea au de unde şi de la cine învăţa, ci faptul că nici nu vor s-o facă. Culmea este că tocmai cei mai ignoranţi semeni ai noştri au impresia că le ştiu pe toate, şi că ce nu ştiu ei nici nu merită să fie ştiut.

Problema în sine nu este acest meniu de Revelion. Adevărata problemă sunt alegerile culinare pe care le facem pe tot parcursul vieţii. Uite aşa se explică faptul că avem, ca naţiune, una dintre cele mai nesănătoase diete, că adolescenţii noştri sunt tot mai obezi, că bolile digestive de inimă şi diabetul fac ravagii. Alimentaţia noastră, cea grasă şi grea, cea plină de prăjeli şi de cărnuri, cea fără fructe, legume, orez, paste şi peşte este unul dintre motivele pentru care trăim, în medie, cu vreo 6 ani mai puţin decât media europeană.
Care ai nişte ani cu care n-ai ce face? Ofer la schimb un platou plin cu cărnuri grele şi grase, cu prăjeli nesănătoase şi, mă jur, fără pic de fructe sau legume!


  1. ana pod spune:

    am citit citeva pareri din cei care comenteaza despre mincarea servita la unitatile comerciale, nu stiu ce sa fac sa rid or sa pling. dragi mei, in primul rind ”comercial” uitati-va in dictionarul l. romane. ei fac comert cu mincarea, ei nu sint ”mama” voastra sa gateasca cu rabdare si placere. mama voastra nu se uita dupa bune comentarii, ea respecta traditia si zona de unde locuieste. cine este cel mai bun bucatar? MAMA! mama rominca gateste doar de vreo citeva mii de ani, poate stie si dinsa ceva him…dragilor invatati prima data sa gatiti bine romineste, sa intelegeti ingriedientele, respectati produsele, este munca voastra. si apoi n-o sa mai doriti sa mancati la restaurant. iar restaurantele bune ca la mama acasa vor supravetui iar cei ce gatesc numai pt. bani ce credeti voi ca se va intampla cu ei? vor invata sa gateasca ca ”MAMA” dragii mei.

    • Radu Popovici spune:

      @ana pod: Poate ati citit comentariile, dar in mod clar nu ati citit articolul cu prea mare atentie. In articol se vorbeste nu despre o „unitate comerciala”, ci despre un restaurant care este demn de acest nume, iar personajul negativ nu este bucatarul, ci clientul.
      In rest, da, MAMA (si nu doar cea romanca) gateste cu mai multa dragoste, dar in opinia mea nu o face mai bine ca un bucatar profesionist, cu conditia ca si acesta sa puna un pic de dragoste si pasiune in ceea ce gateste.

  2. Anne spune:

    Radule, in primul rand, bine te-am gasit ! Ma foarte bucur ca ti-ai facut blog si vad ca ramai in continuare cel mai tanar om de pe fata pamantului, urmandu-ti visele si pasiunile 🙂

    in al doilea rand, am ras la articolul tau, dar aide sa fiu putin avocatul diavolului: eu merg des in oras, si merg fix ca sa mananc, nu ca sa ma prostesc si sa ma doara burta dup-aia. Asta cu prosteala e preferabila acasa.

    Si la restaurante exista urmatoarele situatii:

    1. nici macar reteta pt. lucruri banale, precum cordon bleu sau pomana porcului, nu e aceeasi la mai multe restaurante si nici la acelasi restaurant (difera in functie de bucatar si de mood cred), si atunci daca nu pot nici macar sa am incredere ca ceea ce stiu EU pe post de X este chiar X, si ca bucatarul nu face un experiment/o greseala culinar(a) pe banii, timpul si gusturile mele, cum sa am incredere sa merg un pas mai departe si sa-i dau mana libera in a face „specialitati”?

    De unde sa stiu ca nu mananc, de exemplu, un experiment culinar esuat? In fond, eu nu stiu gustul ratzei cu portocale si el poate oricand sa vina sa spuna aaa pai stati, ii zice cu portocale, dar de fapt e doar cu trei stafide acolo sub aripa si portocalele sunt feliuta asta mica de aici de pe marginea farfuriei.

    2. cand am treaba, comand des la domiciliu de la un restaurant de cartier: in functie de bucatar, cartofii taranesti sunt cu condimente diferite, preparatele simpliste de genul „muschi de porc impanat” au alte ingrediente, arata CU TOTUL ALTFEL, au alt gust etc. Si iar intreb: daca la astea nu pot avea incredere ca nimereste ceva ce eu sa pot manca, apai cum sa am incredere ca nimereste cine stie ce sos smecher? :)) la restaurantul meu de cartier, martea e bucatarul care face un muschi impanat oribil, tavalit printr-un fel de praf de usturoi cu un gust chimic oribil, insa miercurea am observat ca e ala care-l face fara atatea prafuri…

    3. Stii ce sunt sushi rolls, da? Se fac in vreo jumatate de ora, cel putin 6-8 dintr-o foaie de alge, cu un fir de castravete, o bucatica mica de somon, niste orez. Stii cat costa un sushi roll pe la restaurante, da? Deci produsele astea mai deosebite, adica non-ceafaporcului, mai sunt, pe langa altele, si exorbitant de scumpe, asa ca pe langa neincredere, se adauga si faptul ca ei incearca sa le promoveze la superpret, presupunand probabil ca am sa platesc oricat ca sa experimentez si sa ma dau in figuri.

    Am comandat acum vreo luna o treaba foaaarte speciala, ca sa descopar ca era o banala salata de vinete, doar ca fara ceapa. Lol? de ce sa aleg produse deosebite?

    Si in concluzie: dupa astfel de experiente, si eu as refuza specialitatile la masa de revelion: e un moment in care vreau sa ma relaxez, nu sa ma enervez ca cine stie ce tampenie cu gust indoielnic si pret baban mi-a pus ala in farfurie.

    Icre? stiu eu ce prostie imi pune ala acolo si-mi spune ca sunt super-icrele pestisorului de aur, care costa 1 milion suta de grame?

    (PANA SI LA TAMPENIA DE CEAFA, in multe restaurante, imi aduce o felie de portocala in loc de lamaie, in ideea probabil ca e doar decorativa, acu sincer, eu cand vad felia de portocala, instant imi dau seama ca bucatarul e un bou care nu intelege ce are a face lamaia cu ceafa porcului si pune portocala pt. ca e doar decoratie, da-o-ncolo)

    Ce vreau sa spun: Inteleg punctul tau de vedere, e posibil ca uneori sa fim noi clientii cefisti prea exagerati, dar atitudinea asta refractara poate fi si o manifestare a neincrederii (ca americanii care merg la MacDo in orice tara ar calatori, dintr-o teama similara). Neincrederea mea este la cote maxime. Si ceafa aia e singura la care nu prea au ce sa puna aiurea, la care nu prea au cum sa experimenteze. Pentru ca, repet: daca lui ii iese experimentul prost, si treaba are un gust de rahat, eu nu voi avea cum sa stiu, daca nu am mai mancat, si ma va putea pacali/convinge ca da domle, asa e gustul, cu delikat si aroma de sapun, va zic io c-asa-i reteta.

    De experimentat, eu am experimentat la dulciuri. Si pot sa-ti spun asa:

    – ceea ce se numeste crema de joffre este o crema oribila adesea foarte grasa (crema de unt? experiment esuat? n-am idee, oricum ciocolata nu are, amaruie e un cuvant probabil interzis, consistenta e de crema normala etc.), nu am mancat crema de joffre de peste 20 de ani in comertul romanesc. Da, e greu de facut, dar nici macar prajiturile exorbitant de scumpe nu au crema de joffre. Ii urasc pe bucatarii astia… DAR, DESIGUR, denumirea „crema de joffre” este vanduta in atatea cofetarii, de nu-ti vine sa crezi. Pe post de prajitura deosebita, desigur, o mare delicatesa.

    – denumirile selecte si pretentioase ascund foarte adesea niste tampenii cu blatul neinsiropat sau tare de nu poti sa infigi lingurita-n el, sau invers, chestii cu siropuri si sosuri minunat colorate, dar fara gust, ori chestii cu un gust atat de artificial, incat nu sunt mancabile.

    Cat despre bucatarii exotice… am vazut ce se comercializeaza pe post de sushi rolls si m-am lamurit cata incredere pot sa am (nu vorbim de preturi, patru bucatele care in total sunt cat degetul meu mare costa 200.000, iar eu de suma asta fac acasa, in 20 de minute, din aceleasi produse ca ale lor, vreo 30).

    Pe produsele astea speciale, adica altele decat ceafa de porc, scrie cu litere mari: PRODUS DE FITZE CU GUST ORIBIL, HABAR N-AVEM CE GATIM SI NICI NU STIM DACA NE-A IESIT RETETA.

    Si dac-or fi bucatari care chiar gatesc bine specialitatile alea, daca restaurantul lor nu ma convinge sa merg acolo suficient de des incat sa capat incredere si sa imi permit sa risc, pe stomacul meu, recunosc ca e pacat de ei. Dar ma indoiesc ca sunt asa de multi bucatari buni.

    Probabil exista niste reguli in domeniu (adica reglementari legale plus „reguli de fitze, pe care le stie toata lumea”), dar foarte sincer pe mine nu ma intereseaza daca exista sau nu reglementari care sa le permita sa faca reteta X in cinspe feluri, in functie de restaurant, bucatar si ora din zi, sau care sa le permita sa-mi vanda experimentele lor esuate in bucatarie: pe mine ma intereseaza sa nu am SURPRIZE NEPLACUTE. Ca banii ii dau oricum, nu am cum sa mi-i iau inapoi, si nervi prefer sa-mi fac cat mai putini.

    • Radu Popovici spune:

      @Anne: Buna, nu ne-am mai vazut de vreo, cati ani sa fie? vreo 5? Ma bucur ca m-ai gasit.
      Ti-am urmarit rationamentul si pot spune ca il inteleg. Romania este inca, intr-o mare masura, tara lui „merge si asa” si de aici incolo toti putem povesti experientele noastre culinare neplacute. Tocmai acesta este si rolul blogului meu: incerc sa invat eu insumi, explicand in acelasi timp si altor persoane interesate, cum poti gati acasa corect si eficient, obtinand preparate deosebite. Am calatorit si am mancat in multe sute de restaurante. Mi-am cumparat cateva sute de carti cu retete si mai am la dispozitie si internetul. Si uite asa inarmat, cu experiente personale si cu material documentar, ma descurc, aproape intotdeauna, in hatisul capcanelor gastronomice de la noi, dar si din alte tari. Sa nu crezi ca doar la noi ai parte de rateuri culinare.
      Cred ca esti insa mult prea pesimista si ca nu prea faci alegeri bune in privinta restaurantelor. Daca mergi in 50% din cazuri doar la carciuma din colt, care te tine mereu in alerta din cauza unor posibile tepe, nu vei trece niciodata de neincredere, teama etc. Pe de alta parte, nu pot sa cred ca toate experimentele tale au fost nefericite. Rolul meu este, sau asa imi place mie sa cred, sa trezesc curiozitatea altor persoane deschise la minte.

      A, era sa uit. Mai ai o „arma” la indemana. De fapt doua.
      Daca nu-ti place ce ti-au pus in farfurie si banuiesti ca nu este vorba despre o chestie obiectiva, ci despre o teapa, refuza scurt mancarea dupa primele 1-2 inghitituri. Daca iti fac probleme, suna pe loc la protectia consumatorului.
      Cand organizezi la restaurant o masa mai deosebita, poti cere o… nu stiu acum cuvantul exact, o „avanpremiera”, o „proba”, un „test”. Ti se gateste una bucata meniu, cel mai adesea fara costuri suplimentare, mai ales daca masa pe care o organizezi este cu multe persoane, pe care il poti gusta pe indelete, poti discuta eventuale ajustari in ce priveste prezentarea, ingredientele etc.

      Iti spun aici ceea ce am mai scris pe undeva, prin vreun articol de pe blog. Mancam, sa zicem, de 3 ori pe zi, adica de circa 1000 de ori pe an, ceea ce duce la un total aproximativ de 70.000 de ori in toata viata. Chiar vrei sa mananci de 25.000 de ori ceafa de porc la gratar? Cei mai multi romani se limiteaza la 100 de preparate, mari si late. E ca si cum ai citi doar 10 carti, fiindca cele cu numerele 11, 12, 13 nu ti-au placut.

    • Radu Popovici spune:

      @dn: Este unul numit Siam, pe strada Amiral Ursescu, in spatele Observatorului, in zona Piata Romana. Nu am fost inca acolo, mi l-a semnalat un prieten.

  3. dn spune:

    @elena toma: stiu eu un restaurant „tailandez” in zona casin, daca e la fel ca acu’ vreo 2 ani e de evitat; mancarea e un fel de tocanitza moldoveneasca cu bucati de ananas prin ea, groaznic.

    • Radu Popovici spune:

      @dn: Daca este in zona Casin, nu poate fi decat Thai Moods. Acum 3-4 ani erau destul de OK ca mancare, dar scumpi rau. Daca s-a prostit si mancarea, chiar ca sunt de evitat.

  4. Strati spune:

    E acceptabila.
    Sunt mai degraba „restaurante”/pub-uri facute de romani care au muncit in Italia si s-au intors. Desi sunt multi italieni in zona cred ca doar un restaurant e condus de un italian.
    Pastele sunt insa de slaba calitate.

    E curios cum pizza totusi a prins mai peste tot (inclusiv orasele mici), lucru care nu se poate afirma despre mancarea chinezeasca.

    • Radu Popovici spune:

      @Strati: Din cat am observat eu, mancarea italieneasca a prins cel mai bine, urmata de cea arabo-turceasca si cea chinezeasca. Surprinzator de putin place bucataria franceza…

  5. Cristi spune:

    @Strati – bine ca macar in Tulcea pizza e de calitate. Cred ca e unul dintre putinele orase din Romania cu pizza aproape ca la carte. Am inteles ca-s multi italieni pe acolo. Am mincat de vreo 3-4 ori pina acum acolo – sotia mea e nascuta in Tulcea – si am fost impresionat de calitate. Macar atit 🙂 .

  6. Jacktel spune:

    Päcat. Si eu cunsoc aicia Oameni care au un Imbiss numai si fac asa pregätiri.
    I-am dat citeva Tips la un Turk tinär si el face Fond singur si pentru Currysos (pentru Curry Cirnat).. Si la Bäiat ii merge Afacera de trbuie sä lucreze si Dumineca pe cind restul au inchis , cä n u le vine nimeni…
    Cum väd eu ( si am väzut ieri si niste Videos cu prezentäri de Restaurante care se numesc De Luxe) Problema mare este cä Bucätarii ( imi pare räu dacä atac pe cineva , da este adevärul ) sint Bucätari numai cu Nume.
    Banii , mä repet , nu sint Problema principalä. Si cu bani putini se face Mincare deosebitä cu Nivel mare…
    Zic eu asta si nu sint Bucätar. OK am lucrat in Restaurante si cunosc Afacerea ( nui de loc usoroarä )

    • Radu Popovici spune:

      @Jacktel: Ce sa-i faci, bucatarii sunt si ei ca toti oamenii… unii bine pregatiti, altii incompetenti, multi sunt mediocri, ca in fiecare meserie din lumea asta.

  7. memphis spune:

    Tu ai dreptate Radu, restaurantele fac fata din ce in ce nai greu. Nu este mai putin adevarat ca multi patroni nici nu mai vor sa-si bata capul, pe criteriul „clientul oricum e bou si nu se pricepe”. Pana la urma, partial aceasta atitudine este obiectiva, fortata de imprejurari si de lipsa clientilor, partial este subiectiva si tine de modul de a face afaceri al fiecarui patron.

  8. Jacktel spune:

    Hallo Radu,

    nu inteleg Logik. Un Fond ili faci din Oase care se aruncä si niste Cepe , Morcovi si Telinä.
    Un Fond dacä nu il folosesti asa des , il reduci la Demi-Glace si il bagi in Congelator in Portii mici. Asa se foloseste numai cind trebuie si ai Luni de Zile Resrevä. Muncä te costä Zero.Nu poti sä-mi spui mie cä o Mincare cu o Fixsauce mai are Calitate…
    Vezi , asta este ce vreau eu sä zic da nu mä pot exprima.
    Posibilitäti sint o Grämadä , da nimeni nu face nimic din ele.
    Eu am lucrat inainte de Problemele mele in Essigbrätlein ( cel mai tare Restaurant in Germania in Moment un Menü care incepe la 160 Euro ) unde este Chef Andree Köthe . Ce crezi cä se folosesc acolo ca Ingrediente de Basä ??
    Ce se gäseste la orice Orä si in Rominia.

    Rämin la Pärerea mea, lipseste Bunävointä

    Salutäri Jacob

    • Radu Popovici spune:

      @Jacktel: Da, tu ai dreptate, asa se gateste corect si asa arati ca iti respecti clientul. Dar daca am lua cazul unui restaurant care ar avea, ca multe restaurante din Romania, doar 3 clienti luni, 8 marti, niciunul miercuri, 12 joi, 6 vineri, 50 sambata si 9 duminica, iar saptamana viitoare aceste cifre ar fi cu totul altele, dar la fel de mici, nu ai mai putea face un management al resurselor si nici macar o aprovizionare constanta. Din cauza crizei multe restaurante sunt fortate sa se descurce la minima rezistenta, cat sa supravietuiasca.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.