Pur si simplu nu pot sa nu va povestesc ce a patit de curand, cu ocazia mesei de Revelion, un prieten al meu, de profesie bucatar si de ocupatie patron de restaurant. Aceasta intamplare este, consider eu, emblematica pentru atitudinea publicului roman fata de fenomenul gastronomic în general si al restauratiei în special.
Bun… cum stim cu totii, masa de Revelion se doreste a fi un eveniment, ceva memorabil care sa puncteze trecerea într-un nou an. Daca este eveniment, în mod normal n-am dori sa mancam ceva de zi cu zi, ceva ce putem gati singuri oricand, ceva ce am mancat deja de sute de ori. Ca atare, bucatarii dotati macar cu un strop de imaginatie încearca sa ofere ceva mai acatarii, ceva care sa starneasca admiratia si curiozitatea mesenilor si care sa le ramana, eventual, în memorie, macar pentru o perioada scurta (ideal ar fi pana la urmatorul Revelion, cand s-ar dori sa fie surprinsi cu niste preparate si mai grozave!). Prietenul meu, fiind si unul dintre foarte bunii bucatari pe care îi cunosc, nu a facut exceptie. Şi-a dat osteneala si a pus pe hartie un meniu variat, conceput cu imaginatie, delicios si abordabil din punct de vedere financiar.
Va voi reproduce partial dialogul dintre el si client, purtatorul de cuvant al unui grup de vreo 20 de persoane. Nu am pretentia ca reproduc dialogul cuvant cu cuvant, dar ceea ce urmeaza este foarte aproape de dialogul original, asa cum mi-a fost povestit.
Client (cercetand meniul): Ce-i chestia asta, muschiulet în sos de Calvados?
Patron restaurant: Este muschiulet de porc marinat si preparat cu un sos pe baza de Calvados, care este un rachiu de mere, foarte aromat.
Client: Hmm… nu ne puteti face mai bine ceafa de porc la gratar? Cu niste cartofi prajiti?
Patron restaurant: Pot face orice, dar reteta aceasta cu sos de Calvados….
Client: Lasati Calvadosul… Niste muraturi nu aveti?
Patron restaurant (îngrijorat): Ba am…
Client: Pai atunci asta e: cu cartofi prajiti si muraturi. Şi, chestia asta, terina de somon… ce e asta?
Patron restaurant: Somon tocat marunt, cu condimente si….
Client: Somon?! Tocat!? Ăsta e pestele ala rozaliu? N-ar fi mai bun un salauas? Aveti?
Patron restaurant (uimit): Pot sa cumpar…
Client: Pai, atunci asta e… Şalau la gratar. Sau mai bine o tochitura? Las’ ca mai vedem noi ce facem cu pestele asta… Vad ca aveti aici trecute niste icre de crap.
Patron restaurant: Da…
Client: N-ar fi mai bune icre tarama?
Patron restaurant (uimit): Cum sa fie mai bune? Pai sub denumirea aceasta de vand niste scursuri de icre, desi, în mod normal, ar trebui sa fie de cod sau crap… dar nu sunt. Eu macar va ofer icre de crap veritabil. Dar poate doriti icre de stiuca, de pastrav, de somon…
Client: Atunci stiti ce? Puneti niste cascaval!
Patron restaurant (socat): Cum sa pun cascaval?
Client: Pai da, în loc de icre. Niste cascaval… Asta ce e: Cocktail din fructe de mare cu andive si grapefruit?
Patron restaurant (descumpanit): Un amestec de creveti, scoici, calmari cu andive crocante si grapefruit. Noi le preparam cu…
Client: Lasati-lasati… Creveti, puah! Nu mancam noi prostii din astea. N-am pus gura în viata mea pe ei!
Patron restaurant (plin de speranta): Atunci de unde stiti ca sunt prostii? Încercati, poate va plac.
Client: Nu, nu… lasa… mai bine ne dati un platouas cu salam de Sibiu, toba, slaninuta, piftie. Nu-i mai bine asa? Ba sigur ca este… Dar chestia asta de aici: Oua umplute cu crema de avocado si cozi de creveti? Cum adica avocado?
Patron restaurant (încercand sa salveze ce se mai putea salva): Este un fruct deosebit, exotic si delicios iar noi îl prep…
Client: Lasati… cum adica, sa mancam fructe de Revelion?! N-am mai auzit de asta. Nu aveti niste carnati plescoi?
Patron restaurant (deja blazat): …
Client: Bun asa! Ce e cu tarta asta cu fructe? Iar fructe!? Un tort din ala, cu crema multa, puteti face?
Şi tot asa, pana cand din meniul gandit cu mare grija, echilibrat si divers a ramas… praful de pe toba. Ştiti ce este mai rau? Faptul ca restaurantele se închid pe capete, iar cine vrea sa supravietuiasca trebuie sa accepte astfel de clienti. Problema lor este nu neaparat faptul ca nu prea au de unde si de la cine învata, ci faptul ca nici nu vor s-o faca. Culmea este ca tocmai cei mai ignoranti semeni ai nostri au impresia ca le stiu pe toate, si ca ce nu stiu ei nici nu merita sa fie stiut.
Problema în sine nu este acest meniu de Revelion. Adevarata problema sunt alegerile culinare pe care le facem pe tot parcursul vietii. Uite asa se explica faptul ca avem, ca natiune, una dintre cele mai nesanatoase diete, ca adolescentii nostri sunt tot mai obezi, ca bolile digestive de inima si diabetul fac ravagii. Alimentatia noastra, cea grasa si grea, cea plina de prajeli si de carnuri, cea fara fructe, legume, orez, paste si peste este unul dintre motivele pentru care traim, în medie, cu vreo 6 ani mai putin decat media europeana.
Care ai niste ani cu care n-ai ce face? Ofer la schimb un platou plin cu carnuri grele si grase, cu prajeli nesanatoase si, ma jur, fara pic de fructe sau legume!
am citit citeva pareri din cei care comenteaza despre mincarea servita la unitatile comerciale, nu stiu ce sa fac sa rid or sa pling. dragi mei, in primul rind ”comercial” uitati-va in dictionarul l. romane. ei fac comert cu mincarea, ei nu sint ”mama” voastra sa gateasca cu rabdare si placere. mama voastra nu se uita dupa bune comentarii, ea respecta traditia si zona de unde locuieste. cine este cel mai bun bucatar? MAMA! mama rominca gateste doar de vreo citeva mii de ani, poate stie si dinsa ceva him…dragilor invatati prima data sa gatiti bine romineste, sa intelegeti ingriedientele, respectati produsele, este munca voastra. si apoi n-o sa mai doriti sa mancati la restaurant. iar restaurantele bune ca la mama acasa vor supravetui iar cei ce gatesc numai pt. bani ce credeti voi ca se va intampla cu ei? vor invata sa gateasca ca ”MAMA” dragii mei.
@ana pod: Poate ati citit comentariile, dar in mod clar nu ati citit articolul cu prea mare atentie. In articol se vorbeste nu despre o “unitate comerciala”, ci despre un restaurant care este demn de acest nume, iar personajul negativ nu este bucatarul, ci clientul.
In rest, da, MAMA (si nu doar cea romanca) gateste cu mai multa dragoste, dar in opinia mea nu o face mai bine ca un bucatar profesionist, cu conditia ca si acesta sa puna un pic de dragoste si pasiune in ceea ce gateste.
Radule, in primul rand, bine te-am gasit ! Ma foarte bucur ca ti-ai facut blog si vad ca ramai in continuare cel mai tanar om de pe fata pamantului, urmandu-ti visele si pasiunile 🙂
in al doilea rand, am ras la articolul tau, dar aide sa fiu putin avocatul diavolului: eu merg des in oras, si merg fix ca sa mananc, nu ca sa ma prostesc si sa ma doara burta dup-aia. Asta cu prosteala e preferabila acasa.
Si la restaurante exista urmatoarele situatii:
1. nici macar reteta pt. lucruri banale, precum cordon bleu sau pomana porcului, nu e aceeasi la mai multe restaurante si nici la acelasi restaurant (difera in functie de bucatar si de mood cred), si atunci daca nu pot nici macar sa am incredere ca ceea ce stiu EU pe post de X este chiar X, si ca bucatarul nu face un experiment/o greseala culinar(a) pe banii, timpul si gusturile mele, cum sa am incredere sa merg un pas mai departe si sa-i dau mana libera in a face “specialitati”?
De unde sa stiu ca nu mananc, de exemplu, un experiment culinar esuat? In fond, eu nu stiu gustul ratzei cu portocale si el poate oricand sa vina sa spuna aaa pai stati, ii zice cu portocale, dar de fapt e doar cu trei stafide acolo sub aripa si portocalele sunt feliuta asta mica de aici de pe marginea farfuriei.
2. cand am treaba, comand des la domiciliu de la un restaurant de cartier: in functie de bucatar, cartofii taranesti sunt cu condimente diferite, preparatele simpliste de genul “muschi de porc impanat” au alte ingrediente, arata CU TOTUL ALTFEL, au alt gust etc. Si iar intreb: daca la astea nu pot avea incredere ca nimereste ceva ce eu sa pot manca, apai cum sa am incredere ca nimereste cine stie ce sos smecher? :)) la restaurantul meu de cartier, martea e bucatarul care face un muschi impanat oribil, tavalit printr-un fel de praf de usturoi cu un gust chimic oribil, insa miercurea am observat ca e ala care-l face fara atatea prafuri…
3. Stii ce sunt sushi rolls, da? Se fac in vreo jumatate de ora, cel putin 6-8 dintr-o foaie de alge, cu un fir de castravete, o bucatica mica de somon, niste orez. Stii cat costa un sushi roll pe la restaurante, da? Deci produsele astea mai deosebite, adica non-ceafaporcului, mai sunt, pe langa altele, si exorbitant de scumpe, asa ca pe langa neincredere, se adauga si faptul ca ei incearca sa le promoveze la superpret, presupunand probabil ca am sa platesc oricat ca sa experimentez si sa ma dau in figuri.
Am comandat acum vreo luna o treaba foaaarte speciala, ca sa descopar ca era o banala salata de vinete, doar ca fara ceapa. Lol? de ce sa aleg produse deosebite?
Si in concluzie: dupa astfel de experiente, si eu as refuza specialitatile la masa de revelion: e un moment in care vreau sa ma relaxez, nu sa ma enervez ca cine stie ce tampenie cu gust indoielnic si pret baban mi-a pus ala in farfurie.
Icre? stiu eu ce prostie imi pune ala acolo si-mi spune ca sunt super-icrele pestisorului de aur, care costa 1 milion suta de grame?
(PANA SI LA TAMPENIA DE CEAFA, in multe restaurante, imi aduce o felie de portocala in loc de lamaie, in ideea probabil ca e doar decorativa, acu sincer, eu cand vad felia de portocala, instant imi dau seama ca bucatarul e un bou care nu intelege ce are a face lamaia cu ceafa porcului si pune portocala pt. ca e doar decoratie, da-o-ncolo)
Ce vreau sa spun: Inteleg punctul tau de vedere, e posibil ca uneori sa fim noi clientii cefisti prea exagerati, dar atitudinea asta refractara poate fi si o manifestare a neincrederii (ca americanii care merg la MacDo in orice tara ar calatori, dintr-o teama similara). Neincrederea mea este la cote maxime. Si ceafa aia e singura la care nu prea au ce sa puna aiurea, la care nu prea au cum sa experimenteze. Pentru ca, repet: daca lui ii iese experimentul prost, si treaba are un gust de rahat, eu nu voi avea cum sa stiu, daca nu am mai mancat, si ma va putea pacali/convinge ca da domle, asa e gustul, cu delikat si aroma de sapun, va zic io c-asa-i reteta.
De experimentat, eu am experimentat la dulciuri. Si pot sa-ti spun asa:
– ceea ce se numeste crema de joffre este o crema oribila adesea foarte grasa (crema de unt? experiment esuat? n-am idee, oricum ciocolata nu are, amaruie e un cuvant probabil interzis, consistenta e de crema normala etc.), nu am mancat crema de joffre de peste 20 de ani in comertul romanesc. Da, e greu de facut, dar nici macar prajiturile exorbitant de scumpe nu au crema de joffre. Ii urasc pe bucatarii astia… DAR, DESIGUR, denumirea “crema de joffre” este vanduta in atatea cofetarii, de nu-ti vine sa crezi. Pe post de prajitura deosebita, desigur, o mare delicatesa.
– denumirile selecte si pretentioase ascund foarte adesea niste tampenii cu blatul neinsiropat sau tare de nu poti sa infigi lingurita-n el, sau invers, chestii cu siropuri si sosuri minunat colorate, dar fara gust, ori chestii cu un gust atat de artificial, incat nu sunt mancabile.
Cat despre bucatarii exotice… am vazut ce se comercializeaza pe post de sushi rolls si m-am lamurit cata incredere pot sa am (nu vorbim de preturi, patru bucatele care in total sunt cat degetul meu mare costa 200.000, iar eu de suma asta fac acasa, in 20 de minute, din aceleasi produse ca ale lor, vreo 30).
Pe produsele astea speciale, adica altele decat ceafa de porc, scrie cu litere mari: PRODUS DE FITZE CU GUST ORIBIL, HABAR N-AVEM CE GATIM SI NICI NU STIM DACA NE-A IESIT RETETA.
Si dac-or fi bucatari care chiar gatesc bine specialitatile alea, daca restaurantul lor nu ma convinge sa merg acolo suficient de des incat sa capat incredere si sa imi permit sa risc, pe stomacul meu, recunosc ca e pacat de ei. Dar ma indoiesc ca sunt asa de multi bucatari buni.
Probabil exista niste reguli in domeniu (adica reglementari legale plus “reguli de fitze, pe care le stie toata lumea”), dar foarte sincer pe mine nu ma intereseaza daca exista sau nu reglementari care sa le permita sa faca reteta X in cinspe feluri, in functie de restaurant, bucatar si ora din zi, sau care sa le permita sa-mi vanda experimentele lor esuate in bucatarie: pe mine ma intereseaza sa nu am SURPRIZE NEPLACUTE. Ca banii ii dau oricum, nu am cum sa mi-i iau inapoi, si nervi prefer sa-mi fac cat mai putini.
@Anne: Buna, nu ne-am mai vazut de vreo, cati ani sa fie? vreo 5? Ma bucur ca m-ai gasit.
Ti-am urmarit rationamentul si pot spune ca il inteleg. Romania este inca, intr-o mare masura, tara lui “merge si asa” si de aici incolo toti putem povesti experientele noastre culinare neplacute. Tocmai acesta este si rolul blogului meu: incerc sa invat eu insumi, explicand in acelasi timp si altor persoane interesate, cum poti gati acasa corect si eficient, obtinand preparate deosebite. Am calatorit si am mancat in multe sute de restaurante. Mi-am cumparat cateva sute de carti cu retete si mai am la dispozitie si internetul. Si uite asa inarmat, cu experiente personale si cu material documentar, ma descurc, aproape intotdeauna, in hatisul capcanelor gastronomice de la noi, dar si din alte tari. Sa nu crezi ca doar la noi ai parte de rateuri culinare.
Cred ca esti insa mult prea pesimista si ca nu prea faci alegeri bune in privinta restaurantelor. Daca mergi in 50% din cazuri doar la carciuma din colt, care te tine mereu in alerta din cauza unor posibile tepe, nu vei trece niciodata de neincredere, teama etc. Pe de alta parte, nu pot sa cred ca toate experimentele tale au fost nefericite. Rolul meu este, sau asa imi place mie sa cred, sa trezesc curiozitatea altor persoane deschise la minte.
A, era sa uit. Mai ai o “arma” la indemana. De fapt doua.
Daca nu-ti place ce ti-au pus in farfurie si banuiesti ca nu este vorba despre o chestie obiectiva, ci despre o teapa, refuza scurt mancarea dupa primele 1-2 inghitituri. Daca iti fac probleme, suna pe loc la protectia consumatorului.
Cand organizezi la restaurant o masa mai deosebita, poti cere o… nu stiu acum cuvantul exact, o “avanpremiera”, o “proba”, un “test”. Ti se gateste una bucata meniu, cel mai adesea fara costuri suplimentare, mai ales daca masa pe care o organizezi este cu multe persoane, pe care il poti gusta pe indelete, poti discuta eventuale ajustari in ce priveste prezentarea, ingredientele etc.
Iti spun aici ceea ce am mai scris pe undeva, prin vreun articol de pe blog. Mancam, sa zicem, de 3 ori pe zi, adica de circa 1000 de ori pe an, ceea ce duce la un total aproximativ de 70.000 de ori in toata viata. Chiar vrei sa mananci de 25.000 de ori ceafa de porc la gratar? Cei mai multi romani se limiteaza la 100 de preparate, mari si late. E ca si cum ai citi doar 10 carti, fiindca cele cu numerele 11, 12, 13 nu ti-au placut.
L-am citit si eu. Chiar ca este un articol interesant. Ca sens este aproape frate geaman cu cel de aici.
Uite pe cineva care gandeste ca tine: https://romanialibera.ro/opinii/comentarii/taxa-pe-fast-food-in-tara-lui–mici-cu-bere–174604
@Ducky: Minunat articolul. Parca l-as fi gandit eu 🙂
cred ca astia sint, imi aduc aminte ca erau si foarte scumpi. mai exista vreun tailandez bun in bucuresti la ora asta?
@dn: Este unul numit Siam, pe strada Amiral Ursescu, in spatele Observatorului, in zona Piata Romana. Nu am fost inca acolo, mi l-a semnalat un prieten.
@elena toma: stiu eu un restaurant “tailandez” in zona casin, daca e la fel ca acu’ vreo 2 ani e de evitat; mancarea e un fel de tocanitza moldoveneasca cu bucati de ananas prin ea, groaznic.
@dn: Daca este in zona Casin, nu poate fi decat Thai Moods. Acum 3-4 ani erau destul de OK ca mancare, dar scumpi rau. Daca s-a prostit si mancarea, chiar ca sunt de evitat.
E acceptabila.
Sunt mai degraba “restaurante”/pub-uri facute de romani care au muncit in Italia si s-au intors. Desi sunt multi italieni in zona cred ca doar un restaurant e condus de un italian.
Pastele sunt insa de slaba calitate.
E curios cum pizza totusi a prins mai peste tot (inclusiv orasele mici), lucru care nu se poate afirma despre mancarea chinezeasca.
@Strati: Din cat am observat eu, mancarea italieneasca a prins cel mai bine, urmata de cea arabo-turceasca si cea chinezeasca. Surprinzator de putin place bucataria franceza…
@Strati – bine ca macar in Tulcea pizza e de calitate. Cred ca e unul dintre putinele orase din Romania cu pizza aproape ca la carte. Am inteles ca-s multi italieni pe acolo. Am mincat de vreo 3-4 ori pina acum acolo – sotia mea e nascuta in Tulcea – si am fost impresionat de calitate. Macar atit 🙂 .
Päcat. Si eu cunsoc aicia Oameni care au un Imbiss numai si fac asa pregätiri.
I-am dat citeva Tips la un Turk tinär si el face Fond singur si pentru Currysos (pentru Curry Cirnat).. Si la Bäiat ii merge Afacera de trbuie sä lucreze si Dumineca pe cind restul au inchis , cä n u le vine nimeni…
Cum väd eu ( si am väzut ieri si niste Videos cu prezentäri de Restaurante care se numesc De Luxe) Problema mare este cä Bucätarii ( imi pare räu dacä atac pe cineva , da este adevärul ) sint Bucätari numai cu Nume.
Banii , mä repet , nu sint Problema principalä. Si cu bani putini se face Mincare deosebitä cu Nivel mare…
Zic eu asta si nu sint Bucätar. OK am lucrat in Restaurante si cunosc Afacerea ( nui de loc usoroarä )
@Jacktel: Ce sa-i faci, bucatarii sunt si ei ca toti oamenii… unii bine pregatiti, altii incompetenti, multi sunt mediocri, ca in fiecare meserie din lumea asta.
Tu ai dreptate Radu, restaurantele fac fata din ce in ce nai greu. Nu este mai putin adevarat ca multi patroni nici nu mai vor sa-si bata capul, pe criteriul “clientul oricum e bou si nu se pricepe”. Pana la urma, partial aceasta atitudine este obiectiva, fortata de imprejurari si de lipsa clientilor, partial este subiectiva si tine de modul de a face afaceri al fiecarui patron.
Hallo Radu,
nu inteleg Logik. Un Fond ili faci din Oase care se aruncä si niste Cepe , Morcovi si Telinä.
Un Fond dacä nu il folosesti asa des , il reduci la Demi-Glace si il bagi in Congelator in Portii mici. Asa se foloseste numai cind trebuie si ai Luni de Zile Resrevä. Muncä te costä Zero.Nu poti sä-mi spui mie cä o Mincare cu o Fixsauce mai are Calitate…
Vezi , asta este ce vreau eu sä zic da nu mä pot exprima.
Posibilitäti sint o Grämadä , da nimeni nu face nimic din ele.
Eu am lucrat inainte de Problemele mele in Essigbrätlein ( cel mai tare Restaurant in Germania in Moment un Menü care incepe la 160 Euro ) unde este Chef Andree Köthe . Ce crezi cä se folosesc acolo ca Ingrediente de Basä ??
Ce se gäseste la orice Orä si in Rominia.
Rämin la Pärerea mea, lipseste Bunävointä
Salutäri Jacob
@Jacktel: Da, tu ai dreptate, asa se gateste corect si asa arati ca iti respecti clientul. Dar daca am lua cazul unui restaurant care ar avea, ca multe restaurante din Romania, doar 3 clienti luni, 8 marti, niciunul miercuri, 12 joi, 6 vineri, 50 sambata si 9 duminica, iar saptamana viitoare aceste cifre ar fi cu totul altele, dar la fel de mici, nu ai mai putea face un management al resurselor si nici macar o aprovizionare constanta. Din cauza crizei multe restaurante sunt fortate sa se descurce la minima rezistenta, cat sa supravietuiasca.