Pur şi simplu nu pot să nu vă povestesc ce a păţit de curând, cu ocazia mesei de Revelion, un prieten al meu, de profesie bucătar şi de ocupaţie patron de restaurant. Această intâmplare este, consider eu, emblematică pentru atitudinea publicului român faţă de fenomenul gastronomic în general şi al restauraţiei în special.

Bun… cum ştim cu toţii, masa de Revelion se doreşte a fi un eveniment, ceva memorabil care să puncteze trecerea într-un nou an. Dacă este eveniment, în mod normal n-am dori să mâncăm ceva de zi cu zi, ceva ce putem găti singuri oricând, ceva ce am mâncat deja de sute de ori. Ca atare, bucătarii dotaţi măcar cu un strop de imaginaţie încearcă să ofere ceva mai acătării, ceva care să stârnească admiraţia şi curiozitatea mesenilor şi care să le rămână, eventual, în memorie, măcar pentru o perioadă scurtă (ideal ar fi până la următorul Revelion, când s-ar dori să fie surprinşi cu nişte preparate şi mai grozave!). Prietenul meu, fiind şi unul dintre foarte bunii bucătari pe care îi cunosc, nu a făcut excepţie. Şi-a dat osteneala şi a pus pe hârtie un meniu variat, conceput cu imaginaţie, delicios şi abordabil din punct de vedere financiar.

Vă voi reproduce parţial dialogul dintre el şi client, purtătorul de cuvânt al unui grup de vreo 20 de persoane. Nu am pretenţia că reproduc dialogul cuvânt cu cuvânt, dar ceea ce urmează este foarte aproape de dialogul original, aşa cum mi-a fost povestit.

Client (cercetând meniul): Ce-i chestia asta, muşchiuleţ în sos de Calvados?

Patron restaurant: Este muşchiuleţ de porc marinat şi preparat cu un sos pe bază de Calvados, care este un rachiu de mere, foarte aromat.

Client: Hmm… nu ne puteţi face mai bine ceafă de porc la grătar? Cu nişte cartofi prăjiţi?

Patron restaurant: Pot face orice, dar reţeta aceasta cu sos de Calvados….

Client: Lăsaţi Calvadosul… Nişte murături nu aveţi?

Patron restaurant (îngrijorat): Ba am…

Client: Păi atunci asta e: cu cartofi prăjiţi şi murături. Şi, chestia asta, terina de somon… ce e asta?

Patron restaurant: Somon tocat mărunt, cu condimente şi….

Client: Somon?! Tocat!? Ăsta e peştele ăla rozaliu? N-ar fi mai bun un şalăuaş? Aveţi?

Patron restaurant (uimit): Pot să cumpăr…

Client: Păi, atunci asta e… Şalău la grătar. Sau mai bine o tochitură? Las’ că mai vedem noi ce facem cu peştele ăsta… Văd că aveţi aici trecute nişte icre de crap.

Patron restaurant: Da…

Client: N-ar fi mai bune icre tarama?

Patron restaurant (uimit): Cum să fie mai bune? Păi sub denumirea aceasta de vând nişte scursuri de icre, deşi, în mod normal, ar trebui să fie de cod sau crap… dar nu sunt. Eu măcar vă ofer icre de crap veritabil. Dar poate doriţi icre de stiucă, de păstrăv, de somon…

Client: Atunci ştiţi ce? Puneţi nişte caşcaval!

Patron restaurant (şocat): Cum să pun caşcaval?

Client: Păi da, în loc de icre. Nişte caşcaval… Asta ce e: Cocktail din fructe de mare cu andive si grapefruit?

Patron restaurant (descumpănit): Un amestec de creveţi, scoici, calmari cu andive crocante şi grapefruit. Noi le preparăm cu…

Client: Lăsaţi-lăsaţi… Creveţi, puah! Nu mâncăm noi prostii din astea. N-am pus gura în viaţa mea pe ei!

Patron restaurant (plin de speranţă): Atunci de unde ştiţi că sunt prostii? Încercaţi, poate vă plac.

Client: Nu, nu… lasă… mai bine ne daţi un platouaş cu salam de Sibiu, tobă, slăninuţă, piftie. Nu-i mai bine aşa? Ba sigur că este… Dar chestia asta de aici: Oua umplute cu crema de avocado si cozi de creveti? Cum adică avocado?

Patron restaurant (încercând să salveze ce se mai putea salva): Este un fruct deosebit, exotic şi delicios iar noi îl prep…

Client: Lăsaţi… cum adică, să mâncăm fructe de Revelion?! N-am mai auzit de asta. Nu aveţi nişte cârnaţi pleşcoi?

Patron restaurant (deja blazat): …

Client: Bun aşa! Ce e cu tarta asta cu fructe? Iar fructe!? Un tort din ăla, cu cremă multă, puteţi face?

Şi tot aşa, până când din meniul gândit cu mare grijă, echilibrat şi divers a rămas… praful de pe tobă. Ştiţi ce este mai rău? Faptul că restaurantele se închid pe capete, iar cine vrea să supravieţuiască trebuie să accepte astfel de clienţi. Problema lor este nu neapărat faptul că nu prea au de unde şi de la cine învăţa, ci faptul că nici nu vor s-o facă. Culmea este că tocmai cei mai ignoranţi semeni ai noştri au impresia că le ştiu pe toate, şi că ce nu ştiu ei nici nu merită să fie ştiut.

Problema în sine nu este acest meniu de Revelion. Adevărata problemă sunt alegerile culinare pe care le facem pe tot parcursul vieţii. Uite aşa se explică faptul că avem, ca naţiune, una dintre cele mai nesănătoase diete, că adolescenţii noştri sunt tot mai obezi, că bolile digestive de inimă şi diabetul fac ravagii. Alimentaţia noastră, cea grasă şi grea, cea plină de prăjeli şi de cărnuri, cea fără fructe, legume, orez, paste şi peşte este unul dintre motivele pentru care trăim, în medie, cu vreo 6 ani mai puţin decât media europeană.
Care ai nişte ani cu care n-ai ce face? Ofer la schimb un platou plin cu cărnuri grele şi grase, cu prăjeli nesănătoase şi, mă jur, fără pic de fructe sau legume!