Frumoşii noştri ani…

Pur şi simplu nu pot să nu vă povestesc ce a păţit de curând, cu ocazia mesei de Revelion, un prieten al meu, de profesie bucătar şi de ocupaţie patron de restaurant. Această intâmplare este, consider eu, emblematică pentru atitudinea publicului român faţă de fenomenul gastronomic în general şi al restauraţiei în special.

Bun… cum ştim cu toţii, masa de Revelion se doreşte a fi un eveniment, ceva memorabil care să puncteze trecerea într-un nou an. Dacă este eveniment, în mod normal n-am dori să mâncăm ceva de zi cu zi, ceva ce putem găti singuri oricând, ceva ce am mâncat deja de sute de ori. Ca atare, bucătarii dotaţi măcar cu un strop de imaginaţie încearcă să ofere ceva mai acătării, ceva care să stârnească admiraţia şi curiozitatea mesenilor şi care să le rămână, eventual, în memorie, măcar pentru o perioadă scurtă (ideal ar fi până la următorul Revelion, când s-ar dori să fie surprinşi cu nişte preparate şi mai grozave!). Prietenul meu, fiind şi unul dintre foarte bunii bucătari pe care îi cunosc, nu a făcut excepţie. Şi-a dat osteneala şi a pus pe hârtie un meniu variat, conceput cu imaginaţie, delicios şi abordabil din punct de vedere financiar.

Vă voi reproduce parţial dialogul dintre el şi client, purtătorul de cuvânt al unui grup de vreo 20 de persoane. Nu am pretenţia că reproduc dialogul cuvânt cu cuvânt, dar ceea ce urmează este foarte aproape de dialogul original, aşa cum mi-a fost povestit.

Client (cercetând meniul): Ce-i chestia asta, muşchiuleţ în sos de Calvados?

Patron restaurant: Este muşchiuleţ de porc marinat şi preparat cu un sos pe bază de Calvados, care este un rachiu de mere, foarte aromat.

Client: Hmm… nu ne puteţi face mai bine ceafă de porc la grătar? Cu nişte cartofi prăjiţi?

Citeste si articolul →   Câmpul de luptă

Patron restaurant: Pot face orice, dar reţeta aceasta cu sos de Calvados….

Client: Lăsaţi Calvadosul… Nişte murături nu aveţi?

Patron restaurant (îngrijorat): Ba am…

Client: Păi atunci asta e: cu cartofi prăjiţi şi murături. Şi, chestia asta, terina de somon… ce e asta?

Patron restaurant: Somon tocat mărunt, cu condimente şi….

Client: Somon?! Tocat!? Ăsta e peştele ăla rozaliu? N-ar fi mai bun un şalăuaş? Aveţi?

Patron restaurant (uimit): Pot să cumpăr…

Client: Păi, atunci asta e… Şalău la grătar. Sau mai bine o tochitură? Las’ că mai vedem noi ce facem cu peştele ăsta… Văd că aveţi aici trecute nişte icre de crap.

Patron restaurant: Da…

Client: N-ar fi mai bune icre tarama?

Patron restaurant (uimit): Cum să fie mai bune? Păi sub denumirea aceasta de vând nişte scursuri de icre, deşi, în mod normal, ar trebui să fie de cod sau crap… dar nu sunt. Eu măcar vă ofer icre de crap veritabil. Dar poate doriţi icre de stiucă, de păstrăv, de somon…

Client: Atunci ştiţi ce? Puneţi nişte caşcaval!

Patron restaurant (şocat): Cum să pun caşcaval?

Client: Păi da, în loc de icre. Nişte caşcaval… Asta ce e: Cocktail din fructe de mare cu andive si grapefruit?

Patron restaurant (descumpănit): Un amestec de creveţi, scoici, calmari cu andive crocante şi grapefruit. Noi le preparăm cu…

Client: Lăsaţi-lăsaţi… Creveţi, puah! Nu mâncăm noi prostii din astea. N-am pus gura în viaţa mea pe ei!

Patron restaurant (plin de speranţă): Atunci de unde ştiţi că sunt prostii? Încercaţi, poate vă plac.

Client: Nu, nu… lasă… mai bine ne daţi un platouaş cu salam de Sibiu, tobă, slăninuţă, piftie. Nu-i mai bine aşa? Ba sigur că este… Dar chestia asta de aici: Oua umplute cu crema de avocado si cozi de creveti? Cum adică avocado?

Citeste si articolul →   10 chestii care mă calcă pe nervi în restaurante

Patron restaurant (încercând să salveze ce se mai putea salva): Este un fruct deosebit, exotic şi delicios iar noi îl prep…

Client: Lăsaţi… cum adică, să mâncăm fructe de Revelion?! N-am mai auzit de asta. Nu aveţi nişte cârnaţi pleşcoi?

Patron restaurant (deja blazat): …

Client: Bun aşa! Ce e cu tarta asta cu fructe? Iar fructe!? Un tort din ăla, cu cremă multă, puteţi face?

Şi tot aşa, până când din meniul gândit cu mare grijă, echilibrat şi divers a rămas… praful de pe tobă. Ştiţi ce este mai rău? Faptul că restaurantele se închid pe capete, iar cine vrea să supravieţuiască trebuie să accepte astfel de clienţi. Problema lor este nu neapărat faptul că nu prea au de unde şi de la cine învăţa, ci faptul că nici nu vor s-o facă. Culmea este că tocmai cei mai ignoranţi semeni ai noştri au impresia că le ştiu pe toate, şi că ce nu ştiu ei nici nu merită să fie ştiut.

Problema în sine nu este acest meniu de Revelion. Adevărata problemă sunt alegerile culinare pe care le facem pe tot parcursul vieţii. Uite aşa se explică faptul că avem, ca naţiune, una dintre cele mai nesănătoase diete, că adolescenţii noştri sunt tot mai obezi, că bolile digestive de inimă şi diabetul fac ravagii. Alimentaţia noastră, cea grasă şi grea, cea plină de prăjeli şi de cărnuri, cea fără fructe, legume, orez, paste şi peşte este unul dintre motivele pentru care trăim, în medie, cu vreo 6 ani mai puţin decât media europeană.
Care ai nişte ani cu care n-ai ce face? Ofer la schimb un platou plin cu cărnuri grele şi grase, cu prăjeli nesănătoase şi, mă jur, fără pic de fructe sau legume!


  1. Jacktel spune:

    Eu incä o Datä.

    Ce este greu pentru un Bucätar sä facä un Fond / Jus sau Demiglace. Asta este Coroana la orice Mincare de Clasä.
    In Rominia nu cred cä se serveste undeva asa ceva si este o Treabä tot asa de usoarä ca si Cititul la Sportziar….

    Salutäri

    • Radu Popovici spune:

      @Jacktel: Apropo de fond / glace: la majoritatea restaurantelor din Romania, ca sa faca economie de timp, se folosesc fonduri-praf, sau cubulete de supa concentrata, sau, pur si simplu apa cu Delikat. Rare sunt restaurantele in care se mai prepara fonduri albe si brune, sau fumet-uri de peste in fiecare zi, sau macar odata la 2-3 zile. Mai ales restaurantele care nu au flux de clienti regulat, ele nu-si pot permite sa prepare fonduri, caci raman cu ele nefolosite.

  2. Jacktel spune:

    Hallo Radu,

    de Acord, da asa cum ai invätat Tu poate inväta si Bucätarul care face toatä ziua aceiasi Mincare.
    Ce este greu sä facä Bucätarii din Tulcea o Bouillabaisse ??
    Sau nicte Chiftelute feine de Peste cu o Garniturä usoarä de Legume.
    Dacä eu asi fii Bucätar asi incerca in Fiecare Zii cite ceva.
    Ferran Adria a fäcut tot pe lingä Munca lui in Bucätärie experimente si acuma este cel mai tare Bucätar din Lume…
    Educatie incolo, Educatie incoace eu zic Bunävointä , asta este Cuvintul Cheie..

    Salutäri

    • Radu Popovici spune:

      @Jacktel: Aici ai dreptate, ma refer la bunavointa, desi eu i-as zice altfel: pasiune. Cu alte cuvinte, ca sa trag o concluzie, pentru cultura culinara a unui popor este nevoie de educatie, un oarecare confort material (ca sa nu te preocupe doar satisfacerea nevoii primare de hrana) si interes (pasiune, bunavointa, curiozitate).

  3. Jacktel spune:

    Hallo Strati,

    pe undeva inteleg ce accenuezi si Tu si alti Postatori. Este clar , Viata este grea si scumpä. Da o Bucätärie de Calitate nu trebuie sä fie scumpä. Uitäte cä de multe Ori bucuätäria de mare Classä nu se face decit cu Produse locale si de Sezon.Aicia doresc sä remarc ( imi pare räu dacä jignesc niste Gastronomi) cä Gastronomia este släbutä.
    Singur Kartofii väzuti se pot prepara in mii de Variante…
    O Mincare cu Legume de Exemplu fäcutä cu un pic de Stiintä de Bucätärie mai ridicatä se urcä imediat la Nivel Mondial.
    Faci de exemplu un piept de Pui umplut cu un pic de Brinzä si poate niste Suncä afumatä , il invelesti in Alufolie si dai la Cuptor pentru 25 de Minute. Il scoti afarä si il arosieren in Unturä de Porc cu niste Rosmarin si Usturo. ca si garniturä gfaci nicte Chips de Telinä fritatä si condimentatä , si tota asa nicste alte Legume.
    Faci un Sosulet usor de Safran sau dacä nu il condimentezi cu Curry sau cu ce vrei Tu . Si Hocus Pocus ai o Mincare finutä cu ce ai prin Bucätärie….

    Salutäri

    • Radu Popovici spune:

      @Strati & Jacktel: O bucatarie de calitae necesita specialisti bine antrenati si buni profesionisti. Daca bucatarul nu are cultura culinara si experienta, nu-i va fi usor sa prepare chestii inedite, sanatoase si corect gatite. Daca n-a vazut in viata lui sparanghel, de unde sa stie cum se gateste? Trebuie sa se documenteze si sa experimenteze. Mie, de pilda, mi-a luat cateva luni pana am invatat sa gatesc corect carnea de vita.
      In primul si in primul rand, trebuie pornit de la educatie, libertatea informatiei si respectul pentru domeniul culinar si pentru cei care il practica.

  4. Strati spune:

    Excelent postul si comentariile Domniilor Voastre.
    Mai toate ideile ce imi treceau prin minte pe parcursul lecturarii au fost acoperite de cei care au comentat.
    Ce as putea eu sa adaug este faptul ca in orasul in care traisec (Tulcea) restaurante cu specific altul decat cel traditional ar muri cu siguranta (nu mai intru in amanunte de ce…).

    Problema mea este ca nici macar mancare traditionala sau retete de baza restaurantele de pe aici (exceptie face in anumite cazuri restaurantul unui hotel) nu sunt in stare sa faca cum trebuie. Nu prea gasesti sa mananci o friptura de vita cu care sa nu risti sa te plesnesti peste fata, sau niste cartofi copti vai de mama lor, de peste (care ar trebui sa fie specialitatea acestei zone) nu mai vorbesc.
    Si ai parte de toate acestea la preturi similare sau mai mari decat cele din Bucuresti, Constanta etc. De atmosfera nici macar nu poate fi vorba.

    Ca tot il urmaresc in ultima vreme cu tot ce imi pica prin mana pe Marco Pierre White (va recomand sa urmariti pe youtube Great British Feast) spune ca Mama Natura este cat se poate de generoasa cu noi iar un chef trebuie sa pastreze cat mai aproape de natura alimentele pe care le prepara fara a ingreuna retetele in mod deosebit.
    Nu m-ar deranja sa mananc in cazul orasului meu la restaurant retete traditionale dar gatite din materii prime de calitate si proaspete. Din pacate nu este asa.

    Intr-adevar ceea ce merg sunt ceafa, gratarul, ciorba de burta insa gatite foarte prost pentru ca majoritatea clientilor nici nu stiu ca se poate si mai bine.

    De aemenea in perioade de criza cum spunea un comentator se inchid multe restaurante de calitate, o afacere rentabila fiind cea care ofera mancare ieftina si multa la o calitate satisfacatoare (in aceasta perioada Mc’Donalds a crescut la bursa in conditiile in care majoritatea firmelor cotate au scazut).

    Educatia pentru o mancare sanatoasa trebuie (chiar traditionala) sa inceapa din familie si ar fi bine sa fie continuata in scoala. In loc sa faci dracului 8 ani (generala/liceu) de Creanga/Eminescu samd nu ar strica sa existe niste cursuri de preparare a unor retete simple si cunoastere a abc-ului unei alimentatii sanatoase. La acestea as adauga putina cultura financiara.

    Dar pana cand lucrurile vor incepe sa se miste de acolo de sus (slabe sanse intre noi fie vorba) acest lucru este facut cu pasi marunti dar siguri de persoane ca dvs., ca cei care va acceseaza blogul, de patroni de restaurante care se zbat intre faliment si servicii de calitate samd. E ca o noua religie care incet dar sigur strange noi adepti. Spre ca in momentul in care vom fi suficienti de multi sa mai avem totusi ce manca avand in vedere modul in care se deterioreaza planeta noastra.
    Problema acestei educatii o au si englezii, remercabil Ministry of Food a lui Jamie Olivier, si in mod sigur si multe alte natii.

    Cam atat … extraordinar post si superbe comentariile userilor.

  5. Cezar spune:

    Radule,

    Prietenul tau a avut inca putin noroc pentru ca reprezentantul celor 20 putea sa ii ceara nu numai schimbarea meniului, ci si a configuratie restaurantului.
    De ce nu la repezeala o zugraveala in roz bonbon pe tavan? Stii ceva? Poate ca o si facea de dragul clientilor ! Eu nu am vrut sa schimb meniul si cum spui tu, am avut un revelion linistit cu 50 de persoane. Da, dar nu cu 72 cate erau prevazute. Am refuzat sa schimb meniul, desi am avut solicitari. Ceea ce m-a costat, dar nu puteam face un Revelion clasa 1 si unul clasa 2, chiar daca ar fi fost in saloane diferite.
    Am avut noroc ca, inca de la inceputul prezentarii meniului, au fost solicitari si rezervari pe baza carora s-a format o coloana vertebrala ce imi asigura oricum desfasurarea Revelionului.
    Altfel, sa fiu sincer as fi fost si eu dispus la orice schimbari numai ca restaurantul sa nu fie gol.
    In jurul unui restaurant se formeaza intodeauna un public care mai des sau mai rar il viziteaza, dar sunt adeptii meniului acestuia si nu ma refer la cel de Revelion. Este precum galeria unei echipe de fotbal care atata vreme cat joci cel putin corect, nu te paraseste.

    Meniurile cu denumiri sofisticate pot avea probleme, iar noi doi am si discutat pe aceasta tema si m-ai sfatuit ca in loc de sos de tamarinda sa spun sos dulce acrisor. Tu crezi ca sosul de Calvados e mult mai cunoscut decat sosul de Tamarinda?
    Eu nu am renuntat la denumirile din meniu care nu erau deloc extravagante, ci erau pur si simplu denumirile unor condimente mai putin cunoscute, dar am introdus pe langa acestea si niste preparate mai comune care sa mai dilueze neologismele culinare pentru romani.

    Cristi Roman are dreptate. Totul vine prea repede peste romani, bineinteles nu peste toti. Unii si-ar dori si nu gasesc, iar altii daca gasesc nu stiu sa aprecieze. Tin minte Cristi cand discutam acum vreo 3 ani cum sa arate un restaurant ca sa fie pe placul unui segment cat mai mare de public? Credeam la vremea respectiva ca oferta de vinuri a restaurantelor romanesti este foarte sumara. Acum am raspunsul la acest fenomen. Pentru ca atat este mai mult decat suficient.

    Eu, Cristi mi-am dus visul pana la capat si am facut restaurantul exact asa cum iti povesteam ca va fi. Am o pivnita de vinuri cu peste 240 de etichete. Este restaurantul care are cea mai bogata colectie de vinuri din Romania. Stii ca as face foarte usor fata si cu 20 si nu as avea imobilizata in pivnita contravaloarea unei limuzine de lux, careia sa-i mai port si in fiecare zi de grija, sa verific temperatura, umiditatea si alte conditii?
    Adevarul e ca in Romania nu multa lume pune accentul pe gastronomie, iar pe asocierea mancarii cu vinurilor si mai putin.
    Bineninteles ca nu generalizez pentru ca avand cele 240 de feluri de vin si mancare asa cum este ea, am avut ocazia sa cunosc oameni care stiau intr-adevar sa le asocieze.

    Este o perioada proasta pentru restaurante. Multe au inchis. Unele care chiar nu meritau sa pateasca asa ceva. Merg foarte bine fast-foodurile si spelucile obscene unde preferi sa bei berea direct din sticla, decat s-o murdaresti in pahar.
    Unii spun ca resturantele sunt cele care trebuie sa educe oaspetele. Este o parte de adevar. Daca cineva face insa foarte putin in instruirea si orientarea publicului, atunci este mass media si ma refer aici si la presa online unde citesti cele mai ciudate articole si comentarii facute de persoane care nu au nici in clin si nici in maneca cu restauratia. Asa ca apar tot felul de aberatii care pana de curand ma faceau sa izbucnesc in ras, ei bine acum ma fac sa izbucnesc in plans. Cred ca stiti de ce!
    La noi se vehicluleaza ideea: clientul nostru, stapanul nostru sau fa-i pe plac si totul este bine. Daca un oaspete se uita in meniu si iti modifica total o reteta de muschiulet de porc marinat si preparat cu un sos pe baza de Calvados cerandu-ti in schimb muschiuletul bine prajit cu mujdei de usturoi, cartofi prajiti si eventual varza acra, trebuie sa ii faci pe plac.
    Un prieten de al meu pe care-l cheama tot Radu este de ani de zile bucatar pe vase de croaziera, adevarate hoteluri plutitoare de sase stele. Cand vine in concediu in Romania, ma intalnesc cu el si imi povesteste cum sunt organizate bucatariile acestora si mai ales cum se respecta normele de igiena (in paranteza fie spus, vasele de croaziera au cele mai stricte normele de igiena).
    Ultima data cand m-am intalnit cu el, mi-a povestit cum, ancorand in portul Halifax, a vrut sa manance intr-un restaurant o langusta. S-a uitat in meniu si a dorit o mica schimbare a retetei, in sensul ca dorea langusta la gratar si nu fiarta. I s-a raspuns o singura data clar si raspicat ca nu se poate. A parasit suparat restaurantul. Eu l-am intrebat cum este pe vapor, daca cineva isi exprima o dorinta in afara meniului. Daca este anuntata cu cateva ore inaintea mesei, aproape orice este posibil. Dar daca aceasta intervine scurt sau in timpul servirii mesei, este aproape imposibil. Gandeste-te, mi-a spus Radu, ca daca din 1500 de pasageri, 2-300 doresc doresc nu stiu ce schimbare, colapseaza bucataria. Pai vezi, Radule! (cel de pe vapor).

    • Radu Popovici spune:

      @Cezar: Ai spus atat de multe, incat nu mai am nimic de comentat… poate in afara de faptul ca da, cred ca termenul Calvados este mai cunoscut decat tamarind (sau tamarin, cum este trecut in DEX). 🙂

    • Radu Popovici spune:

      @Corina: In cazul persoanelor pe care le descrii, o mare realizare ar fi sa invete sa respecte bunul altuia. Se vede ca tot de la familie si de la scoala porneste totul. Sistemul nostru educational este la pamant. Se schimba de la an la an, profesorii sunt prost platiti si, ca urmare, mai raman in invatamant doar cei mai slab pregatiti. Este incredibil cate greseli de ortografie, de logica si de cultura generala se fac in spatiul public: presa, internet, televizor… chiar si carti. Firma unde lucrez are printre clienti agentii de publicitate si manageri de firme, nu va vine sa credeti ca nu stiu sa scrie, nu au un minim de cunostinte capatate in scoala si, ce este cel mai grav, sunt plini de ifose, suficienti si se cred cei mai grozavi. Majoritatea politicienilor ofera aceleasi exemple de semi-doctism, lichelism si impostura. Daca cei care ne conduc sunt astfel, te miri de cei care fura cratiti?

    • Radu Popovici spune:

      @Corina: Si blogul tau este foarte frumos si, dupa mine, pune bine umarul la educarea societatii noastre. Bunul gust, imaginatia, perseverenta, creativitatea, adica ceea ce transmite blogul tau, sunt lucruri care ne fac viata mai buna si ne intretin speranta ca poate-poate, lumea are sanse sa devina mai intelegatoare, mai loiala, mai deschisa, mai altruista, mai educata.

      • Radu Popovici spune:

        Fac o revenire la articol, dupa ce am avut o discutie suplimentara cu patronul de restaurant in chestiune. Acesta mi-a declarat ca, din punctul de vedere al restaurantului, schimbarile facute de client au fost convenabile, caci financiar s-a iesit mai bine si cu mai putina munca. Mi-a mai zis ca, desi nu a gatit ce si-ar fi dorit, ca afacere si-ar dori zilnic o astfel de masa.
        Iata ca, in anumite situatii, nici patronii nu sunt interesati sa fie prea imaginativi si sa „educe” masele (din ce in ce mai reduse in 2009) de consumatori. Saracia si criza vor intarzia emanciparea culinara a multora dintre noi.

  6. Corina spune:

    Ma gandeam sa nu scriu aici, ca stiu ca toata lumea arde de nervi sa scrie despre acest subiect, probabil ca va avea cele mai multe comentarii.
    Dar nu ma pot abtine.
    Nimeni nu-i educa pe oamenii din ziua de azi, aproape nimeni. Acest blog e o gura de oxigen, dar cate sunt, o mana, restul niste porcarii de nu-ti vine sa crezi.
    Televizorul, un canal, nimic, dar nimic care sa faca o minima schimbare.
    Vorbiti de clienti care vor gratar si carnati, pai uitati-va cum arata cei care isi pot permite asa ceva.
    Eu am trei pensiuni la Slanic Prahova unde nu servesc masa, dar au fiecare sala de mese si bucatarie complet utilata. Vin clienti mai ales din bucuresti, e la o ora jumatate, nu am locuri cati sunt, doar pentru gratar. E prima intrebare, daca am gratar in curte. Fac tone de carnati si de mici, beau ca porcii, dar lasa o mizerie de nedescris.
    Au bani sa mearga la salina, la lacurile sarate toata vara, dar MI-AU FURAT CABLUL DE LA BOILER SI CRATITELE! Da, exact asa, nu stiam de ce nu merge boilerul, am chemat electricianul, domne n-are boilerul curent, cand colo furasera cablul. Asa ca, ce cultura,ce vreti sa manace mancare asiatica? Asta care se bucura sa fure o cratita doar pentru ca-i mai deosebita? Care lasa zona gratarului plina de seminte cand are vase pentru gunoi peste tot, de muncim doua zile sa curatam semintele dintre dalele de piatra? Care lasa bucataria ca o cocina, gunoiul pe langa si vomeaza in pat pe saltea si pune apoi plapua si face patul, ca se se umple si aia!
    Visati, ca e frumos.
    Ceea ce se poate face sunt bloguri ca asta, fine, detaliate, informate perfect,care aduna unul cate unul pescuiesc, din marea de prostime.Apoi aceia fac mai departe, dar incet, cu viteza melcului.
    Jacktel are dreptate, ii schimbi opinia incet, fara sa simta, fara sa stie ca nu el a gandit meniul. Sa vina de la el nu de la bucatar, pe care il desconsidera, ca doar el plateste.

  7. Cristi spune:

    Cred sincer ca a crescut mult de tot in ultimii 5 ani consumul de fructe de mare.
    Pacat ca sintem, ca tara, departe de aceasta resursa si, pacat, fiindca legislatia din domeniul restauranteor legate de fructele de mare, este foarte restrictiva – cunosc bine legea aici.
    Insa, cu toatea astea, am observat sincer cum in ultimii ani a crescut interesul ptr. fructe de mare. Am vazut in jurul meu acest lucru.
    Preturile sint inca prohibitive pentru majoritatea oamenilor – nu vreau sa ma gindesc la preturile de la Mesogios, Isoletta, sau ce alte restaurante mai sint/erau prin Bucuresti.
    Eu am schimbat in ultimii 3 ani cel putin 3 amici din jurul meu – intii le-am gatit eu creveti si caracatite si sepii in stil mediteraneean – apoi au devenit fani, in prezent isi procura si-si fac constant.
    Dar sa lasam fructele de mare……aici cred ca s-au facut pasi inainte, daca si statul va fi mai deschis cu legislatia si daca si restaurantele, totusi, totusi, vor cauta solutii de scadere a preturilor…mai vedem.
    Legat de gusturi – sint PERFECT de acord cu ce spune Jakob aici – „Da Domnule avem Cirnäcioari foarte Buni si ia-m fäcut in douä Variante. Aia nouä vä däm o Bucäticä de Probä pe lingä aia classicä “.
    Da, despre asta e vorba- ofera-i omului alternative, spune-i pe romaneste ce ii prepari si ce e acolo.
    Fiindca, in dorinta noastra de a educa, de multe ori ii spunem lui Gigel, care maninca doar ceafa de porc cu cartofi prajiti, ca ii putem oferi la schimb, si acum inventez numele felului, dar mesajul va fi inteles – „steak flamboyante cu cartofi bizhsconfauer”.
    Pai l-ai crucit, te si injura in gind. Nu, spune-i omului – „dom’le, uite iti ofer o carne de porc marinata in 4 mirodenii din Asia, Egipt si Insulele Fidji, ti-o fac la cuptor cu un sos de bere si alaturi iti fac ceva asemenator cu cartofii prajiti, au aceeasi forma, au insa ceva verdeata clasica, au usturoi, dar ti-i prajesc insa prin alte metoda, prin coacere, la cuptor. O sa vezi ca o sa-ti placa”.
    Si poate omul va zice da, ca a inteles despre ce e vorba.
    Flexibilitate de ambele parti.
    Sint de acord si cu ce ati spus majoritatea dintre voi, insa cred ca ati sarit la gitul categoriei de clienti care mereu vor spune NU, si cind fructele de mare vor fi pe gratis – sa zicem.
    E inca greu, eu sincer cred ca din cauza trecerii a doar 20 de ani de viata libera si cu economie de piata.

    • Radu Popovici spune:

      @Cristi: Cristi, esti optimist, ceea ce nu este rau… pacat ca nu am inregistrat ce imi spun cei cativa patroni de restaurant cu care am stat de vorba. Cand auzi ce povestesc (intamplari cu clienti) iti cam pierzi sperantele; lipsa de etalon moral si saracia i-a inrait pe cei mai multi. Nu-i vorba, pe unii i-au stricat si banii. Multi prefera sa injure si sa faca misto decat sa invete ceva. Inainte de toate trebuie inceput cu educatia de acasa, apoi cea de la scoala, apoi este necesar un mic confort material. Abia apoi, poate, o parte dintre noi vom deveni mai deschisi si in domeniul acesta. Totusi, atat timp cat avem parteneri de discutie si cat exista prieteni si rude care apreciaza ce gatim, viata este frumoasa!

  8. Jacktel spune:

    Hallo,

    Cristi are numai partial Dreptate in cea ce scrie pentru cä El nu lasä nici o altä Optiune.Asta inseamnä asa cumva cä Tu esti eliberat de Obligatia ta sä educi Clientela.
    Nu este altceva decit Phenomenul car il träim in Industrial Täri. Se face tot ce vrea Clientul( cel mai bun Exemplu Media) si Calitatea rämine inapoi.
    Radule Tu ai Dreaptate este Datoria Gastronomului sä educe.
    Finut , da sä incerce tot Timpul sä educe. ” Da Domnule avem Cirnäcioari foarte Buni si ia-m fäcut in douä Variante. Aia nouä vä däm o Bucäticä de Probä pe lingä aia classicä „”

    Numai bine Jacob

  9. toni spune:

    @Cristi: Ai multa dreptate in ce spui, dar… Daca tu, ca patron de restaurant si bucatar, te lasi „educat” de client, in loc sa fie invers, restauratia va involua calitativ. Clientii sunt in general ignoranti, acest lucru se vede si din ce comanda la restaurant, dar si din ce cumpara din magazine. Este ca si in cazul televizorului: este usor sa dai doar filme tampite si emisiuni de scandal, pe premiza ca asta cere publicul. Nici nu i se ofera o alternativa. In cazul de fata, alternativa i s-a oferit, dar clientul a refuzat-o. Probabil ca in grupul acela ar fi fost cativa care s-ar fi acomodat cu meniul, dar s-a mers pe gustul majoritatii. Asta este necazul democratiei.

    • Radu Popovici spune:

      @toni: Si eu sunt de parere ca educatia, avand doua parti implicate, trebuie sa fie rezultatul unei cooperari. Cum te poti descurca insa cu ignoranta agresiva, care refuza orice contact cu „educatorul”? Am intalnit foarte multe persoane de acest gen. Daca te duci la ei cu o idee noua, nu numai ca o refuza din start, dar au impresia ca sunt luati de prosti si pot reactiona chiar agresiv. Este extrem de greu sa induci obiceiurile si rutinele unei alimentatii sanatoase.
      Pana la urma eu nu-mi doresc neaparat ca restaurantele sa prospere oricum, imi doresc ca semenii nostri sa manance variat, sanatos si hranitor si sa aiba alta viziune asupra gastronomiei. Mai cred si ca saracia merge mana in mana cu ignoranta. Cum sa-i vorbesti despre creveti unuia care abia are ce manca? Ar fi de-a dreptul indecent.
      Din fericire, sunt insa si cativa care au deschiderea si confortul financiar necesar. Cand va exista o adevarata clasa de mijloc la noi, atunci vom putea sa speram ca putem dezvolta o noua gastronomie romaneasca. Cred, vorba lui Cristi, ca mai avem nevoie de vreo 20 de ani. Sper sa apuc vremurile alea…

  10. Cristi spune:

    Am asteptat special sa apara comentarii, ca altfel navaleam primul, ca in multe alte cazuri.
    Insa am vrut sa vad mai multe opinii.
    Eu as fi mai moderat – desi si eu sint adeptul, din ce in ce mai mult, diversitatii, al iesirii din era „mancaricii ca la mamaia”, sau al mancarii sanatoase.
    Insa – orice restaurant e o firma comerciala, care merge pe profit (ideal) sau pe pierdere (din ce in ce mai multe cazuri). Fara clienti, restaurantul moare.
    Aici, in Irlanda, sau in UK, nu-si permite nimeni sa se ia de gusturile clientilor. Clientul e SFINT. NU conteaza gusturile lui.
    Pina la urma, e bine ca amicul tau (si am o banuiala vaga despre cine e vorba) s-a conformat si, astfel, a avut o masa de 20 de oameni, in loc de una cu 0 oameni. Sint ABSOLUT convins ca a fost mai fericit asa, decit sa ramina cu masa goala. Mai ales in perioada asta.
    Cred ca INCA unii restauratorii romani persista in cateva greseli de baza: OK – refuzam sa-i mai dam romanului porc /slanina / ciorba burta / coaste de porc / snitel cu cartofi prajiti – insa ii dam in schimb chestii de care nu a auzit in viata lui.
    Nu, e gresit – clientul roman trebuie luat mai usor, e inca si va fi mult timp de acum, cu limite destul de inguste – insa trebuie sa se adapteze, usor-usor, restauratorii functie de acest client. Asta e – cistiga-l, nu-l indeparta!
    Asculta ce vrea clientul, NU te supara ca nu vrea ce II PROPUI TU, vezi ce VREA EL, gindeste-te apoi la solutii de mijloc, chiar cu balanta inclinata catre el. Lasa aerele sau meniul sofisticat – tb. sa se inteleaga ca INCA nu e timpul in Romania, cind omul e inca in perioada satisfacerii nevoilor primare. Si acest lucru va mai dura 15-25 ani sigur.
    Insa raspunde-i clientului POZITIV, da-i impresia ca ii vei asculta dorintele, si chiar asculta-i-le, altfel………..lacatul pe usa 🙁 .
    Noi vrem sa facem educatie, insa prin asta intelegem CE VREM NOI si ce vedem noi prin asta. Gresit. Asculta, asculta, asculta, asculta, asculta clientul. Mereu. El e seful tau.
    Voi fi mereu pe pozitie de mijloc intre client si restaurant. Consider ca e cel mai bine si doar asa industria de la noi va creste – prin pareri obiective, nu doar laudative spre client, nu doar laudative spre patroni.
    Insa si industria de la noi….cam ca orice…….e in plina formare, e marcata de orgolii, e marcata de interese.
    Si TOATA lumea pierde, pe termen scurt/mediu sau lung……..sint oameni care nu au inca variante de restaurante in care sa mearga in acest moment, Bucurestiul e limitat. lipsesc doua trei idei simple, dar care vor avea mare succes in Romania.
    Eu n-am bani, fiindca as incerca sa deschid cel putin doua localuri, despre care sint convins ca ar avea succes.
    Consider ca si clientul, dar si patronul de restaurant mai au de invatat. Cu totii avem.
    Insa – si gata, inchei – trebuie sa se infiga bine lucrul asta: clientul e stapin, si multi bagatelizeaza acest lucru.

    • Radu Popovici spune:

      @Cristi: Asa este, clientul este stapan, dovada ca si patronul de restaurant s-a inclinat (nu este vorba de cine crezi tu, acela a avut un Revelion linistit, cu 50 de persoane care n-au comentat meniul). Totusi, gusturile se educa si este extrem de greu sa educi pe cineva gastronomic daca el nu are un minim de edicatie dat de parinti si de scoala. Cat de incet sa-l iei, cand somon si creveti sunt pe piata de cel putin 10 ani? Eu cred ca exista oameni needucabili, incapatanati si incapabili sa accepte alte puncte de vedere. Sigur ca patronul de restaurant si clientul trebuie sa se intalneasca undeva la mijloc. De fapt, ce vroiam sa spun, este ca, din pacate, cea mai mare parte a populatiei care nu mai este in stadiul de satisfacere a nevoilor primare, adica cei care au ceva bani, nu sunt deloc deschisi, nici curiosi, si nici educabili nu prea sunt, fiindca nu se lasa.

  11. elena spune:

    E incredibila adictia romanului pentru porc!!Nimic nu-i sta in cale:produsele din supermarketuri(care nu sunt suficient de variate dar totusi sunt),meniurile din restaurante,revistele,cartile,site urile de nutritie,poate unii mai calatoresc,etc. Dar ce am observat e ca si romanii cu bani(multi chiar),care mananca in restaurante de 4,5 stele tot ceafa poftesc(par ei rafinati dar daca dau de porc,nimic nu mai ramane..tare le mai sclipesc ochisorii!!).Chiar si de Revelion!de multe ori m am gandit:daca ti e greu sa te mobilizezi sa ti prepari,macar bucura te la rastaurant ca altul o face pentru tine!of of….spun asta fiinca am vazut si auzit muulte(sotul meu e somelier la un restaurant din cj,asa ca avem parte de povesti de groaza).
    Felicitari Radu pentru blog,e minunat(chiar daca eu sunt in mare parte vegetariana,ce e calitate e calitate:).Mult succes si sa prinda!

  12. mihai2206 spune:

    @Radu: Desi stiu ca e de plans, recunosc ca am ras cu lacrimi. Din pacate, ai dreptate… oamenii educati nu prea mai au cu ce incerca si aprecia un restaurant care incearca sa ii mai scoata din sarmalele cotidiene… Ca si tie, probabil, asta mi se intampla si mie cu matusile invitate la mine la masa. Diferenta e ca eu sunt ceva mai dictator si le e frica sa faca prea multe nazuri 🙂

    • Radu Popovici spune:

      @mihai 2206: Nici la mine nu fac, cel putin aparent, dar le vad mirarea si neincrederea pe fata. Macar generatia tanara, cei doi fii ai mei si nora mea, apreciaza mancarea de calitate si sunt mereu dornici sa incerce ceva nou. Am si eu o parte din vina aici 😉

  13. Elena Toma spune:

    In alta ordine de idei, am o intrebare: Stii ceva de un restaurant thailandez, „undeva pe langa Manastirea Casin”? Asa scria o „jurnalista” in suplimentul de la „Jurnalul National” de ieri. Era un interviu cu Lidia Iancu, unul din proprietari. Mi-au placut cuvintele ei si cele doua retete prezentate si ma gandeam sa aflu mai multe de la cineva care stie aprecia bucataria thai. Scuza-ma ca apelez, dar mi se pare ca esti foarte informat in acest domeniu, facand din cand in cand si recenzii ale restaurantelor asiatice. Multumesc mult.

    • Radu Popovici spune:

      @Elena Toma: cred ca este vorba despre Thai Moods. Am fost acolo acum vreo 3 ani si era foarte scump. Mancarea era buna, dar nu ca la Siam. Siam s-a inchis o perioada, apoi s-a redeschis, din cate am auzit, pe undeva pe langa Piata Romana, in spatele Observatorului. Inca nu am ajuns acolo, dar ma voi duce neaparat. Acum 1-2 ani erau preferatii mei, mai buni si mai ieftini ca Thai Moods.

  14. Elena Toma spune:

    Normal ca savurarea mancarii este un act de cultura si de educatie, dar frustrarea tot ramane. Pe mine cel mai rau ma supara ca nici nu vor sa incerce ceva nou, o tin pe-a lor, intr-o dunga si sunt si fuduli de proasta lor crestere. Dac ar fi modesti si ar spune ca nu au mancat asa ceva si ca nici nu se pot schimba in acest sens, treaca-mearga. Dar se dau si in stamba, etalandu-si proasta crestere, golanismul…
    Dar, cum frustrarea nu este constructiva, ramane ca macar noi sa transmitem mai departe altor persoane diferenta dintre a manca („a umple matul”) si a savura un preparat. De a face diferenta dintre bun si mai putin bun sau rau, si ceva nou, mai sanatos. Grea sarcina in ziua de azi!
    Si, DA, despre lantul acela este vorba… din pacate!

  15. Jacktel spune:

    Hallo Radule,

    pe Tine si pe toti Gourmets din Rominia nu am nici un Motiv sä vä invidiez in Privinta asta. Imi pare räu…
    Dar Situatia asta o sä dureze mult, pentru cä aici la noi unde Nouvelle Cuisine si Avantgarde au de foarte multi Ani o Pozitie stabileä, gäsesti incä o grämade de primitivi culinari.
    Eu am o Vorbä: Mincarea este o Necesitate, dar Celebrarea si Savurarea ei este o Artä.

    Numai bine din Nürnberg, Jacob

    • Radu Popovici spune:

      @Jacktel: Mi-a placut vorba ta. Intr-adevar, savurarea mancarii este un act de cultura si de educatie, lucru pe care il gandesc si eu.

  16. Ada spune:

    Sunt convinsa ca multi bucatari se lovesc de ignoranta clientilor, mai rau e ca e o ignoranta agresiva de multe ori, daca respectivii nu ar face pe atoate stiutorii si nu ar fi asa de retrograzi si refractari la nou (cazul multor indivizi cu buzunarele doldora dar lipsiti de cea mai elementara educatie), problema ar fi pe jumatate rezolvata. Normal ar fi sa se lase pe mana profesionistului ca si in cazul in care te duci la medic, la silist etc. Si mie imi pare tare rau ca multe restaurante nu rezista si se inchid dar cauza principala cred ca este nivelul scazut de trai, foarte multi oameni cu bun simt si educatie au venituri extrem de reduse si nu-si permit sa ia masa la un restaurant. Am impresia ca rezista doar cele de top care au clienti mai multi straini si bombele de cartier, alea cu meniu OJT Carpati: ceafa, cascaval pane, salau si cartofi prajiti, toate inecate intr-o tona de ulei bine ars.

    • Radu Popovici spune:

      @MazdaRX8 & Ada: Asa este, restaurantele de bun simt nu rezista, stau bine doar cele pentru mitocani si cele de fite. Totul pleaca de la educatie, Oamenii educati traiesc in general prost si nu-si permit escapade la restaurant, cei cu bani nu prea au educatie. Tineretului i se impun modele de viata gresite: badarani, interlopi, borfet. Cand ai 15 ani si vezi interlopul cu Mercedes, iar profesorul cu pantofii stropiti de noroi, ce poti sa alegi daca nimeni nu-ti prezinta si ceea ce este dincolo de aceste aparente? Vina principala este a scolii si a parintilor. Am mai zis eu o data ca ar trebui eliberate permise de a face copii; uneori am senzatia ca in ultimul timp s-a inmultit doar cine nu trebuie…

  17. MazdaRX8 spune:

    Hmm… Mai tii minte ce ti-am povestit eu despre restaurantul meu? Chestia este ca tocmai acele tipuri de restaurante de cartier supravietuiesc! Daca mai au si carnati cu fasole sau ciolan sau….. Dar ce pretentii sa ai de la clientii care daca am mostenit sau li s-a retrocedat ceva (pamant, case….) s-au trezit in bani si fac pe desteptii! Si la mine veneau, ca doar era restaurant de lux, prietenii trebuiau „uimiti” dar serviti cu ciorba de burta si fasole cu carnati! Isi scoteau sticla de tuica din buzunar, si gata ospatul!
    Nu mai scriu ca ma enervez mai tare decat d.na Elena!

  18. Elena Toma spune:

    Oh, Radu, tu esti conciliant! Eu sunt mai revoltata decat tine, pentru ca pornind de la acest aspect se poate extrapola discutia spre lipsa de gust si educatie mult mai profunda din societatea romaneasca… Parca aceasta „libertate”, capatata se pare prematur de noi, romanii in general, ar fi scos la suprafata toata spoiala care gesta acolo in fiecare. In loc sa iasa la suprafata sedimentele concentrate de bun simt, educatie aleasa, traditie elevata, care indraznesc sa sper ca au existat mai demult in proportie mult mai mare, au iesit din sipet toate ororile si angoasele si prasta crestere. Dupa o perioada in care cele doua tendinte au coexistat, au rabufnit de ceva vreme si au devenit de „bon ton” manierele golanesti… Hai sa ma calmez ca altfel mai pierd pe aratura! Mai exista insa si reversul dramei prietenului tau: un lant (cum se spune acum) de restaurante cu oarece popularitate, in care unii chiar prefera sa-si duca amicii de pe alte meleaguri – ca sa le arate ceva traditional romanesc (oribil si nepotrivit gest!) – practica cel mai groaznic stil de a distruge si putinele calitati dietetice ale preparatelor traditionale. Am fost in cel putin 3 locatii diferite, in momente diferite ale zilei si anului si am ramas complet dezamagita: mancarea prost preparata, prost prezentata, de igiena nu mai pomenesc ca nu vreau sa te ingretosez… Si, cel mai rau, nu trateaza fiecare client ca si cum ar fi „cineva”, adica special, asa cum se presupune ca facem noi romanii acasa, atunci cand de omenim prietenii.
    Prietenul tau este nevoit sa suporte astfel de clienti, pe care, chiar daca incearca, n-o sa-i poate schimba niciodata, si sa caute sa supravietuiasca financiar. Pacat, mare pacat pentru dezvoltarea noastra ca indivizi si ca optiune pentru o alimentatie mult mai sanatoasa… Vom ramane din ce in ce mai putini, cei care vom aprecia bunul gust se pare!

    • Radu Popovici spune:

      @Elena Toma. Nu castig nimic daca sunt mai agresiv. In definitiv, daca vrei sa educi pe cineva, mai ales un adult, nu prea ai cum s-o faci decat convingandu-l. In ce priveste acel lant de „restaurante”, te referi cumva la „la mama”? Despre ei circula vorba, scoasa probabil de o femeie: te duci la mama si dai de mama-soacra.

  19. toni spune:

    He, he, cam la fel am patit-o si eu cu cativa prieteni pe care i-am invitat la Revelion. Cand am adus o terina de somon la masa, au strambat toti din nas, ca si la muschiuletul de porc gatit cu sos de branza Roquefort (dupa reteta ta), dar pana la urma au lins farfuriile. Mult a fost pana i-am convins sa guste…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.