De Gustibus | Retetele lui Radu - blog de gastronomie

Uluitoarea Cambodgie – partea 3

Picnic lângă Angkor Wat

Răspândirea templelor de la Angkor Wat le face vizitabile doar călătorind între ele cu un mijloc de locomoţie. Cel mai obişnuit este tuk-tuk-ul, o motocicleta care trage după ea un fel de şaretă cu 4 locuri. Nu este extrem de comod, dar este excelent pentru distanţe scurte. Localnicii mai folosesc şi elefanţi.
Cambodgia - Angkor Wat
(mai mult…)

Citeste tot

Uluitoarea Cambodgie – partea 2

Ton Le Sap
Padure de mangrove, lacul Ton Le Sap - Cambodgia 
Ton Le Sap este una dintre modalităţile prin care natura ne arată cât suntem de mici. Cu o suprafaţă de 2500 de kmp în sezonul uscat, în timpul sezonului ploios ajunge 12.500 kmp, adică 7% din suprafaţa Cambodgiei. Nivelul apei creşte cu câţiva metri, acoperind pădurile şi silind pescarii să-şi cocoaţe locuinţele pe papainoage.
(mai mult…)

Citeste tot

Uluitoarea Cambodgie – partea 1

Khmer and proud of it!

La Bangkok, cand aduceam vorba despre bucataria Cambodgiei, mi se raspundea: „Cambodgia nu are bucatarie!” Raspunsul includea un pic de sarcasm si un evident aer de superioritate. Thailanda are o bucatarie senzationala, iar localnicii sunt extrem de mandri de acest lucru.

Mai toata lumea de acolo stie sa gateasca, aceasta neinsemnand neaparat ca bucataria thailandeza este foarte usoara, ci ca foarte multi sunt pasionati si ca gatitul este considerat o arta si un mod de exprimare.
(mai mult…)

Citeste tot

¡Hola, Barcelona! – partea 4

“Sailor” – un mic paradis al fructelor de mare
Pe terasă la "Sailor" - Barcelona
Când coborâţi pe Rambla, până la statuia lui Cristobal Colon, drept înainte daţi de Rambla de Mar, o promenada foarte frumoasă, pe un pod de o formă interesantă, pavat cu scânduri. Dacă vă este foame, puteţi s-o cotiţi la stânga. Şi să lăsaţi Rambla de Mar pentru altă dată. Drumul la stânga merge paralel cu ţărmul şi duce la o sumedenie de restaurante, despre unul dintre ele putând eu jura, cu mâna pe inimă, că este de bună calitate şi că nu vă va dezamăgi. Se numeşte „Sailor”.
(mai mult…)

Citeste tot

¡Hola, Barcelona! – partea 3

Piata Santa Caterina
Este bine sa fii pasare in Barcelona, mai ales in centrul zonei numita Barri Gotic. Ai mancare la discretie, datorita generozitatii turistilor si localnicilor, dar si multumita apropierii de una dintre cele mai mari piete europene: Santa Caterina.
Piata Santa Caterina - Barcelona
In plus, daca ai simtul frumosului, vei fi rasplatita din belsug, caci pasarile sunt cele care se bucura de cea mai buna priveliste a pietei Santa Caterina: 5.500 de mp de acoperis, remarcabil de frumos decorat. Au fost folosite nu mai putin de 300.000 de hexagoane de ceramica, sustinute de o „padure” de stalpi de otel care stau si la  baza organizarii spatiului din interiorul pietei.
(mai mult…)

Citeste tot

¡Hola, Barcelona! – partea 2

La Boqueria
La Boqueria - Barcelona
Daca in postul anterior am fost destul de critic, in acesta, in care va voi vorbi despre pietele Barcelonei, nu pot fi decat laudativ. M-au impresionat la fel de mult ca pietele din Bangkok, dar in alt fel… si este normal sa se intample astfel, din moment ce produsele sunt diferite, iar Comunitatea Europeana a impus aici reglementari specifice. Standurile sunt altfel structurate, dotate cu cantare electronice, case de marcat, telefoane, unele aveau chiar si automate pentru carduri. Produsele sunt altfel ambalate si prezentate, altfel arata si pietarii.
(mai mult…)

Citeste tot

¡Hola, Barcelona! – partea 1

Barcelona, frumos oras…

Barcelona - Intrarea in piata La Boqueria
Iata ca am fost si la Barcelona. Frumos oras, si cand zic frumos, e chiar al naibii de frumos. Nicaieri nu am vazut cladiri cu atat de mult farmec si personalitate. Minunate, si nici macar nu le includ aici pe cele facute de „modernistas”, marii arhitecti catalani: Gaudi i Cornet, Domenech i Montaner si Puig i Cadafalch.

Acestea sunt atat de deosebite incat nici nu sunt sigur daca imi plac. Sunt atat de originale si de ciudate, incat mi se pare extraordinar ca acum aproape 100 de ani Barcelona a stiut sa inteleaga si sa aprecieze niste constructii care si astazi par socant de moderne.

Transportul in comun merge la marele fix, punctual si impecabil, iar portul arata extraordinar si este nefiresc de curat pentru un port. Revin si reiau: frumos oras, dar nu mi-am lasat inima acolo.

Impresia pe care mi-a lasat-o Barcelona, per total, a fost ca in bancul despre Romania: frumoasa tara, pacat ca-i locuita! Nicaieri nu am vazut in restaurante, hoteluri, magazine, muzee, piete si oriunde altundeva oameni atat de tafnosi, aroganti si predispusi la badaranie (in fine, am vazut la noi acasa, dar pe astia nu-i pun la socoteala). Nimeni nu vorbeste vreo limba straina si toti par a-si face un act de mandrie din asta.

Si chiar daca inteleg engleza, franceza si italiana, tot in catalana iti raspund. Vorba cumnatului meu: „astia sunt oarecum amabili pana te baga in carciuma si te asaza la masa, dup-aia se mitocanesc”.

Toti se comporta de parca ti s-a facut o favoare ca te afli la Barcelona, dar se pricep al naibii de bine sa-ti umfle banii; pe aia nu-i dispretuiesc, doar pe tine, personal, indiferent de unde vii.

Poate ca altfel ar fi stat lucrurile daca am fi vorbit spaniola; in definitiv, cum ne-a spus un spaniol: „De ce dracu’ n-o vorbiti?

Doar o vorbeste un sfert din populatia globului…” In fine, acest criteriu este discutabil, caci ar fi trebuit sa vorbesc mai curand chineza…

Singurii cat de cat amabili sunt emigrantii asiatici, prezenti cu zecile de mii: chinezi, pakistanezi, indieni.

Ma rog, ca sa inchei vaicareala, nu ne-a dat nimeni in cap, dar nici nu ne-am simtit bineveniti.
Barcelona

Nici din punct de vedere culinar, caci despre asta vreau sa va vorbesc, Barcelona nu a fost vreo surpriza placuta. Are insa cateva piete (eu am fost doar in trei dintre ele) absolut minunate, asemanatoare cu pietele de la Bangkok, dar mult mai aranjate si mai moderne: tarabe dotate cu case de marcat si telefon printre altele.

Nu mai vorbesc de curatenie: ca in palma, adevarata farmacie. Iar abundenta este coplesitoare. Apropo, daca pana acum credeati ca romanii stiu ce sa faca cu un porc, luati-va gandul; baietii astia sunt meseriasi rau de tot, ne depasesc la mare distanta.

Am colindat si prin restaurante, bineinteles, iar ele au fost marea dezamagire. Nu am fost in cele de lux, caci nu caut asa ceva (eu nu le gasesc reprezentative pentru o bucatarie traditionala) si nici nu ma tine bugetul sa-mi fac un obicei din vizitarea lor.

Am fost in restaurante, baruri si carciumioare cu preturi accesibile turistilor care nu sunt milionari in euro. Am acasa mai multe carti despre gastronomia spaniola, le-am rasfoit pe toate si imi facusem o seama de sperante care s-au dovedit, in final, false.

Ce se gateste in restaurante este departe de ceea ce se gateste in mod traditional, in casele oamenilor, si de ceea ce poti gasi in cartile de gastronomie.

Bineinteles, totul este facut mai „industrial”: pe graba, cu ingrediente ieftine (colorant galben in loc de sofran, de exemplu) cu zgarcenie (3 creveti intr-o paella de 13 euro) si la preturi uneori de-a dreptul nerusinate. Sigur ca restaurantele cu preturi „modice” nu-ti pot gati la fel de bine cum iti faci tu acasa, dar discrepanta dintre mancarea traditionala si cea de restaurant a fost aici mai mare decat oriunde am calatorit.

Dupa opinia mea, oferta nu era de loc grozava: o multime de tapas, adica gustarele intre 4 si 10 Euro, pline de carnati si de alte produse de porc, in general grase si grele la stomac, omlete cu cartofi (pe care ei le numesc tortillas, dar nu au nici o legatura cu tortillas mexicane), senviciuri, creveti (la pretul de 1,5-2 euro bucata), masline umplute (pret 5 Euro pentru vreo 25 de masline), exact alea pe care le avem si noi in supermarket, in borcane.

Paellas de diferite tipuri (bune, nimic de zis) si fideuas (identice, doar ca in loc de orez folosesc taitei subtiri si de dimensiuni mici), pizzas de muuuuuulte feluri (dar mai proaste decat in Italia si chiar decat si la noi), friptane diverse, ca la toata lumea, doar ca aici iti mai propuneau si tot felul de carnati (nici nu va puteti inchipui ce cultura a carnatului este acolo, cred ca au mai multe feluri decat nemtii!) si salate, dintre care unele erau chiar foarte bune.

Toate acestea abia de se incadrau in categoria unei mese decente. Singurele mese cu adevarat bune de care am avut parte, adica bune spre foarte bune, au costat 20-25 de Euro de persoana (o salata, un fel principal, si o jumatate de sticla de vin). La Paris, mananci mai bine cu bani mai putini.

Locurile unde se poate manca intr-adevar mancare spanioleasca sunt micile restaurante destinate localnicilor. Acolo mancarea este bine gatita, simpla, robusta si satioasa. In fine, despre restaurante va voi povesti in zilele urmatoare.

In concluzie, daca mergeti pe acolo, prin Barcelona, in privinta mancarii nu va faceti prea multe sperante.

Ori mancati bine si scump, ori prost si ieftin, cam cum este peste tot in lume; doar ca aici scump inseamna al naibii de scump, iar ieftin inseamna ca va ustura buzunarele… sau cardul. Oricare varianta veti alege, aproape sigur va va servi o persoana incruntata, care tranteste farfuriile pe masa, care nu-ti toarna in pahar si care iti ia din fata farfuriile murdare in sila si cu mare intarziere.

In aceeasi serie de posturi:
La Boqueria
Piata Santa Caterina
„Sailor” – un mic paradis al fructelor de mare

Citeste tot

„Evanghelia” dupa Lucas

Restaurant in Rhodos
Sunt un mare admirator al insulelor grecesti. Nu stiu cum este in Grecia continentala, dar in insule am intalnit oameni amabili, muncitori si corecti, peisaje care-ti taie rasuflarea, o apa cristalina cum nu credeam ca poate exista, vestigii istorice, opere de arta si, nu in ultimul rand, o mancare deosebita. Da, ati citit bine, mancare. Acum la ce v-ati fi asteptat? Doar nu tin un blog de arta…
(mai mult…)

Citeste tot

Bon appétit pe Rue Mouffetard!

La masa pe rue Mouffetard
Va povesteam intr-un alt post ca Bangkok este un imens restarant unde se mananca excelent. Totusi, se mai mananca bine si prin alte parti, chiar mai aproape de noi: la Paris.
Poate ca la Paris sunt mai putine restaurante si, in mod sigur, mult mai putini bucatari stradali decat la Bangkok, dar capitala Frantei se poate lauda cu o mult mai mare diversitate etnic-culinara.
(mai mult…)

Citeste tot

Bangkok, mon amour – partea 5

Dragoste mare, fratilor!

Pariez ca va spuneti deja: „Mai, frate, da’ mare amor intre asta si Bangkok, a ajuns deja la partea 5 si nu da semne ca s-ar opri”. Intr-adevar, Bangkok este pentru mine un oras de referinta, iar Thailanda este o tara pe care o admir cu cea mai mare sinceritate. Nu in ultimul rand datorita extraordinarei sale bucatarii.
Va povestisem mai inainte ca am gasit la Paris pestera cu comori (culinare) a lui Ali Baba. In cartierul chinezesc, la Bangkok, am gasit tezaurul de la Fort Knox! Nu doar mai bogat si mai divers, desi n-as fi crezut ca se poate, dar si mult mai „business oriented”!
(mai mult…)

Citeste tot
Page 7 of 8
1 2 3 4 5 6 7 8