Observatorul Gastronomic | Retetele lui Radu - blog de gastronomie

Despre bucataria siciliana la “Biscuit”

Ieri seara am avut placerea sa ma aflu in compania mai multor doamne interesate de gastronomie. Cu ce ocazie? Cu ocazia unui eveniment dedicat bucatariei siciliene, desfasurat la magazinul “Biscuit” din Bucuresti. Stiti dvs. despre ce este vorba, caci vi l-am semnalat din timp. Este cel de-al treilea din seria numita „Saveurs faire”, care si-a propus sa parcurga itinerarii culinare in intreaga lume unde se mananca bine si interesant.
(mai mult…)

Citeste tot

Cum să gătim la telefonul mobil

Oameni buni, ce va sa zică şi progresul ăsta tehnologic. Acum câţiva ani nici n-aş fi visat că voi anunţa pe blogul meu (pe atunci habar n-aveam ce este acela blog) apariţia primului site de reţete dedicat telefonului mobil. Este primul site culinar românesc, special conceput pentru telefoane mobile; şi unul dintre puţinele din lume.
De ce vă anunţ asta? Pentru că www.retete.mobi este varianta de telefon mobil a unui site tare drag mie, www.condimenteweb.ro. Despre acesta din urmă vom vorbi altă dată, curând. Merită un articol separat.
(mai mult…)

Citeste tot

Ultima masă

Ce ai manca la…ultima masa?

Sunt curios. Iata motivul, singurul, pentru care scriu acest articol. Sunt curios care anume preparat culinar vă place cel mai mult… dar cu adevărat cel mai mult. Nu vreau să mă uimiţi cu un preparat deosebit de rafinat şi cu denumire alambicată, gen: „fricassée de fazan cu inimi de anghinare şi sos spumă de sparanghel”, vreau adevărul adevărat, adică cel mai cinstit răspuns posibil la întrebarea ce urmează descrierii unei situaţii prezumtive.

Situaţia este aceasta: să presupunem că sunteţi, Doamne fereşte!, în celula condamnaţilor la moarte şi aveţi dreptul la îndeplinirea unei ultime dorinţe. Să presupunem că această dorinţă ar fi o ultimă masă, ceva, un preparat, un desert, o supă, orice. O chestie comestibilă şi care vă place teribil de mult, dincolo de logică, ceva care vă face să vă simţiţi fericiţi, recunoscători şi sătui.

Întrebarea este aceasta: ce aţi alege? Poate ceva cunoscut în ultimii ani, sau zeci de ani, de când aţi devenit adult? Poate ceva din copilărie, gătit de mama acasă? Poate ceva ce vă gătiţi singuri?

Ştiu că este greu de răspuns, dar ar fi o temă de discuţie extrem de interesantă. Eu, de pildă, ce aş răspunde? Sunt dator s-o fac, căci trebuie ca cineva să spargă gheaţa şi corect este ca acela să fie exact cel care vă „instigă”. Probabil vă aşteptaţi să-mi doresc vreun curry thailandez, picant şi aromat, sau un pui tandoori, sau vreo salată colorată, aromată şi presărată cu seminţe de susan prăjite. Toate sunt foooaaarte bune şi când mă gândesc la ele deja îmi plouă în gură. Totuşi nu acestea ar fi răspunsul.

Răspunsul meu, cel mai sincer, adică „pe bune” rău de tot, ar fi plăcintă cu mere, aşa cum o făcea mama.

Aş mesteca-o şi aş închide ochii amintindu-mi de vremurile când eram mic, mult mai mic decât copiii mei de acum, când părinţii mei erau tineri, ceva mai tineri decât copiii mei de acum, când eram lipsit de griji şi atât de fericit încât nici nu ştiam că voi rememora acele momente peste zeci de ani şi voi zâmbi cu ochii umeziţi la amintirea lor.

Da, banala plăcintă cu mere, amestecată cu puţină gutuie rasă, „împănată” cu o mână de stafide şi aromată cu un strop de scorţişoară. Cred că ar fi minunată ca ultimă masă.

Citeste tot

Si am revenit la Siam

Siam, restaurant thailandez
Str. Amiral Urseanu nr. 1, Bucureşti

Unul dintre restaurantele care mi-a placut cel mai mult in Bucuresti a fost Siam, în perioada în care s-a aflat pe Strada Eminescu. L-am descoperit prin 2006, deci după ce mă întorsesem din prima mea călătorie la Bangkok şi începusem deja să mă preocupe mâncarea asiatică. Mi-am dus acolo toţi prietenii şi o parte din familie; cred că am fost de vreo 20 de ori în total.
(mai mult…)

Citeste tot

Doua carti “Gordon Bleu”!

Cordon Bleu … Gordon Bleu…

Probabil multi ati citit prin meniurile restaurantelor noastre denumirea “Gordon Bleu” asociata carnii de pui, sau vitel. Este una dintre confuziile des intalnite, cei care intocmesc meniurile “schimonosind” de fapt celebrul “Le Cordon Bleu”, devenit marca a excelentei in gastronomie.

Aceasta confuzie imi da insa prilejul de a face un joc de cuvinte, caci in povestea de mai jos, “Gordon Bleu” este un apelativ al naibii de potrivit!

Gordon Ramsay - Humble Pie
Sotia mea mi-a facut cadou, acum vreo luna, cateva carti pe care le-a comandat de pe Internet. Doua dintre ele sunt scrise de un personaj extrem de cunoscut in domeniul culinar: Gordon Ramsay.

Cele doua carti se numesc “Humble Pie” si “Playing with fire”.

In prima, autorul isi povesteste copilaria, viata de familie, perioada in care a jucat fotbal si inceputurile carierei sale ca bucatar si patron de restaurant; cea de-a doua carte este exclusiv despre felul in care isi conduce afacerile, cum isi recruteaza echipa, cum organizeaza restaurantele si altele asemenea.

Gordon Ramsay - Playing with fire
Cartile mi-au placut enorm (ar merita fiecare cate un „Cordon Bleu” pentru literatura gastronomica, sau, ca sa glumim, un „Gordon Bleu”, dupa numele autorului) si mi-au dezvaluit un personaj extrem de complex si de interesant.

Gordon este o persoana de o ambitie fenomenala, cu o putere de munca iesita din comun, cu o pasiune si mai si, pe scurt: un fanatic si un perfectionist al restauratiei.

Isi doreste nu doar sa fie cel mai bun in domeniul sau, ci si sa-si depaseasca in mod strivitor toti oponentii. Dupa cum recunoaste si el, acest lucru nu-i iese intotdeauna, dar macar incearca! Aceasta atitudine a sa ma electrizeaza, ma face si pe mine sa-mi doresc sa fac mai mult si sa fiu mai bun.

Am reusit acum sa fac mai clar diferenta intre Jamie Oliver si Gordon Ramsay, cei doi mari idoli britanici ai publicului. Jamie gateste mai casnic, mai simplu si mai rustic, este dezinvolt, dar si destul de dezordonat si de nonconformist, nu gateste prea curat si uneori calca reguli elementare, atat de igiena cat si de tehnologie.

Gordon este mult mai profesional, impecabil in tot ceea ce face, sever pana la duritate, obsedat, inversunat.

Jamie gateste mancare in special mediteraneana, uneori foarte italieneasca. Gordon se duce mai mult spre “haute cuisine”-ul bucatariei franceze. Sunt rivali in ce priveste vanzarile de carte (se pare ca Jamie vinde mai mult) si in rating-ul show-urilor de televiziune (domeniu in care conduce Gordon).

Rivalitatea ca manageri de restaurant nu exista practic, caci Gordon conduce detasat, restaurantele lui adunand vreo 12 stele Michelin, adica enorm!, lucru care il plaseaza pe locul trei in lume dupa Joel Rebuchon si Alain Ducasse.

Totusi, cei doi barbati, englezul Jamie si scotianul Gordon, au trei lucruri in comun: pasiunea extraordinara pentru gastronomie, placerea de a gati si puterea de a transmite acest lucru cititorilor si privitorilor. Ii admir enorm pe amandoi si fiecare in felul sau este un exemplu pentru mine.

Cartile lui Gordon sunt bine scrise si dezvaluie multe aspecte inedite din viata sa, ca si mici secrete din meserie; cei care va impacati bine cu limba engleza merita sa va aruncati ochii pe ele.

Se pot comanda pe www.bookdepository.com, un site extrem de interesant unde puteti gasi enorm de multe carti din domeniul culinar.

Citeste tot

Masa de Pasti

Voi fi scurt, caci astazi am musafiri. La noi in casa nu se gateste miel; sotia mea, Oana, este de parere ca mieii sunt animale prea dragute ca sa fie ucise si mancate (in aceeasi categorie “a nu se manca” intra si iezii, viteii, iepurii si caprioarele), iar eu ma conformez, mai ales ca sa-i respect dorinta, dar si pentru ca nu ma omor deloc dupa miel. In plus, este si gras si relativ nesanatos, asa ca imi este usor sa ma orientez catre alte tipuri de carne.
(mai mult…)

Citeste tot

Sarbatori fericite tuturor!

Se apropie Sfintele Pasti si as vrea sa va re-aduc in atentie un scurt articol scris in urma cu exact un an si care, la vremea lui, a trecut un pic mai neobservat, caci pe atunci aveam mult mai putini cititori.
Vreau sa multumesc tuturor celor care imi viziteaza blogul, care imi acorda timpul lor pretios, care imi iarta micile greseli, care ma onoreaza cu comentariile lor si care formeaza un public pe care il respect si il pretuiesc. Va urez tuturor sarbatori fericite si bucate alese!

Citeste tot

Lisabona – noua mea destinaţie culinară

Oameni buni, ţineţi-mi pumnii! Între pusul acoperişului şi zugrăvitul pereţilor dau o fugă la Lisabona, într-o mini-vacanţă de doar o săptămână, loc de unde sper să mă întorc cu multe impresii, fotografii şi informaţii culinare. Chiar acum sunt pe drum, către capitala Portugaliei.
Dacă în zilele următoare voi răspunde mai greu la comentarii, sau voi posta un nou articol cu întârziere, ceea ce în condiţii normale nu aş face, sper să fiu scuzat, căci voi avea motive întemeiate.
Mă întorc repede, cu, sper eu, un „bagaj” culinar cât mai interesant.

Citeste tot
Page 31 of 39
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39