Gino’s reloaded!

Gino’s – italian bistro
Bulevardul Dacia nr.19 (P-ta Romana) Sector 1, Bucuresti

Ce sa zic?  Preferam de departe vechiul Gino’s, cel situat în apropierea Gradinii Botanice. Era mult mai intim, mult mai mediteranean ca aspect, mult mai prietenos, frematand de clienti multumiti; semana a Gino’s, adica a restaurant italienesc mediteranean de buna calitate, fara fite inutile, cu mancare buna si serviciu rapid. Era restaurantul unde am mers de zeci de ori si unde am fost multumit de fiecare data.


Nu cunosc motivele pentru care restaurantul s-a mutat langa oficiul pasapoartelor, dar zona este mult mai antipatica. Pe langa îmbulzeala permanenta de masini, zgomot de motoare si praf, pe langa pietonii grabiti, desfigurati de nervii inerenti contactului cu birocratia de la pasapoarte, noul (care, da fapt, nu mai este atat de nou) Gino’s s-a depersonalizat. Nu mai seamana cu el însusi si nici nu pare sa se regaseasca.

Actualul Gino’s seamana cu filmele de succes, la care s-a turnat rapid o „urmare” unde spectatorii stau pe scaune ca pe ghimpi, abia asteptand sa se termine.

Gradina este meschina si pare paraginita, interiorul este rece, iar pe pereti sunt niste desene care le fac pe cele de la Tripoli sa para capodopere. Mai mult, cel putin dupa parerea mea, „frescele” îi dau, parca, un aer spaniolesc: te astepti din clipa în clipa sa dea buzna peste tine o dansatoare bruneta si cambrata, pe tocuri înalte, clampanind din castagnete. Înauntru se fumeaza, asa cum nu se mai permite în localurile din Italia, dar cum vezi prin Spania, de exemplu.

Marturisesc cu regret ca, venind plin de speranta la un restaurant italienesc pe care în trecut îl apreciam foarte mult, am dat peste ceva ce nu îti lasa senzatia de italienesc decat daca mestecai mancarea cu ochii închisi.

Ea, papica, ramasese cea pe care o stiam si de care mi-era dor. Ea singura mai vorbea italiana si îti oferea, cu darnicie, atat de caracteristicile arome si gusturi care fac farmecul acestei extraordinare bucatarii. Mancarea continua sa arate bine, sa miroasa minunat si sa aiba gust delicios.

Serviciul a fost bun, si nici nu avea cum sa fie prost, din moment ce eram singurii clienti, duminica la ora 15:00. Oana, prudenta, daduse înainte un telefon ca sa rezerve o masa, obisnuita probabil cu vechiul Gino’s si cu vremurile de dinaintea „crizei”. A remarcat si ea locul pustiu si conchis:”Bine ca am facut rezervare…” Chelnerul a avut o sclipire de umor si a raspuns: „Pariez ca ati avut emotii.” Eram, deci, din nou, într-un restaurant gol, dar tare mi-e teama ca Gino’s si-a cam facut-o cu propria mana.

Preturile au ramas cam la acelasi nivel, adica abordabile. Felurile principale sunt pe la 25 lei, gustarile între 12-15 lei, deserturile cam la fel. Singurele „scumpeturi” sunt, ca peste tot, muschiul de vita, pestele si fructele de mare.

Portiile sunt mari, nimci de zis. Te saturi relativ binisor dintr-un singur fel, iar doua te îngreuneaza cu adevarat.

Atmosfera era… adica nu era, din moment ce stateam la singura masa ocupata. Nu stiu cum este cand canta muzica si cand si restul scaunelor sunt populate, dar mesele mi-au parut cam prea înghesuite pentru a oferi, cu adevarat, intimitate.

Una peste alta, restaurantul nu este rau, dar si-a pierdut, indubitabil, din farmecul de alta data. Cu regret, nu cred ca în actuala locatie se poate face vreo minune ca sa fie readus macar la parametrii din trecut; de îmbunatatiri nici nu poate fi vorba.
 
În concluzie: mancarea: 5 puncte, serviciul: 4 puncte, atmosfera: 2 puncte, portii: 5 puncte, pret: 3 puncte. Doar 18 puncte din 25 posibile, sub ceea ce era fostul Gino’s.
 
Legenda:
0 puncte: execrabil / scump ca ochii din cap
1 punct: rau / mult prea scump
2 puncte: binisor / cam scump
3 puncte: mediu / pret ok
4 puncte: bine / destul de ieftin
5 puncte: excelent / neasteptat de ieftin