Gnocchi cu pui si sos de mustar

Iata o reteta simpla si rapida. Am asezonat-o destul de indraznet, riscand o combinatie mai putin obisnuita atunci cand se gatesc paste. De obicei sosurile pe baza de smantana se condimenteaza cu nucsoara si piper alb, dar aici am dorit un contrast de culoare, gust si aroma, asa ca am folosit piper negru, mustar si ardei iute.
Gnocchi cu pui si sos de mustar

Bucatarie: Retetele lui Radu
Dificultate: usor
Cantitate: 2 portii
Timp de preparare: 10 minute
Timp de gatit: 15 minute
Ingrediente:
250 g gnocchi de cartofi
sare
2 linguri de ulei de masline
1 lingurita de boabe de mustar
200 g piept de pui dezosat, fara piele, taiat cubulete mici
piper negru, proaspat macinat
1 ceapa mare, tocata marunt
2 catei de usturoi, tocati marunt
2 lingurite de ardei iute rosu, curatat de seminte si vinisoare si tocat marunt
2 linguri de brandy (sau coniac)
150 g smantana pentru gatit (32% grasime)
2 lingurite de pasta de mustar iute
2 linguri de branza Parmesan, proapat rasa
3 linguri de frunze proaspete de busuioc, tocate
frunzulite de busuioc, pentru ornat
Instructiuni:
Se incinge uleiul intr-o tigaie mare, la foc mediu. Se adauga semintele de mustar si se prajesc 30-40 de secunde, pana ce incep sa sfaraie.
Se sareaza si se pipereaza carnea, se adauga in uleiul aromatizat cu mustar si se prajeste la foc mediu, timp de 4 minute sau pana ce este facuta si incepe sa se rumeneasca. Se transfera pe o farfurie calda.
Se face focul mic si se adauga in tigaie ceapa tocata. Se sareaza si se caleste 4 minute, amestecand frecvent pana ce se inmoaie si se face translucida. Se adauga usturoiul si ardeiul iute si se continua 1 minut. Se adauga brandy-ul, se amesteca si se racaie bine tigaia pentru a incorpora eventualele reziduuri caramelizate lasate de carne.
Se flambeaza brandy-ul si, cand flacarile dispar, se adauga smantana si pasta de mustar. Se amesteca si se da in clocot mixtura. Se mijoteaza 2 minute, pana ce sosul se ingroasa putin.
Se adauga carnea si branza rasa. Se amesteca 1-2 minute, la foc mic-mediu, pana ce se incinge bine.
Intre timp se fierb gnocchi maxim 2 minute, in multa apa cu multa sare (circa 2 lingurite la 1 litru de apa). Imediat ce primii gnocchi se ridica la suprafata, se culeg toti cu o spumiera si se adauga in tigaie. Se asezoneaza cu piper, se amesteca cu grija si se servesc imediat, ornati cu frunzulite de busuioc.
Sfaturi:
Eu am folosit ca brandy distilat de vin invechit Milcov. Este excelent la gatit si bun (cel putin dupa gustul meu) la baut. Cred ca din tot ce am vazut pe piata ofera cel mai bun raport pret-calitate din punctul meu de vedere, adica al unei persoane care il pune 70% in cratita si doar 30% in pahar.
Inainte de a adauga gnocchi in tigaie, puneti acolo 1-2 linguri din lichidul in care fierb. Amidonul din el va da consistenta sosului.
Nota:
Am folosit termenul „a mijota” pentru a denumi fierberea mnolcoma, fara clocot, care are loc la temperaturi intre 90 si 95 °C. Termenul este adaptat din limba franceza, de la „mijoter” (in engleza: to simmer).


  1. Corina spune:

    Si eu cred ca gustul sarii depinde mult in functie de provenienta, si chiar sesizezi cand gatesti mai mult cu un anume tip.
    Eu folosesc sare mai grunjoasa din salina Slanic, de ani buni.Am avut surpriza sa folosesc intamplator niste sare normala de bucatarie, extrafina, si am avut senzatia ca nu sareaza si nu are nici un fel de aroma, parca foloseam sare de plastic. Senzatia a fost groaznica, nu inteleg de ce, dar clar nu mi-a placut.

    • Radu Popovici spune:

      @Corina: Trebuie sa incerc si eu sare de salina, m-am saturat de cea din supermarket, iar sarea defoarte buna calitate, un fleur de sel sau altceva, este extrem de scumpa. Bine, nu as folosi la sararea apei in care fierb paste cine stie ce sare deosebita, caci nu este eficienta financiar. Sarea de la Slanic as folosi-o la asezonarea carnii si legumelor.

    • Radu Popovici spune:

      @Sylvia: Multumesc pentru link. Stiu cum este sarea aceasta, am avut la indemana chiar si fleur-de-sel. Este foarte buna, nimic de zis. Mi s-a terminat de altfel de vreo 2-3 luni. Deci, link-ul tau este util, caci tot vroiam sa cumpar. Nu mai stiu pretul, stiu insa ca este o sare scumpa sau foarte scumpa, relativ la piata romaneasca. O sa-ti comunic pretul. 🙂

  2. Sylvia spune:

    Radu eu insist sa o testezi o data !!! 🙂 si nu zic flori de sare, ci sarea grosiera de la Guérande chiar sunt curioasa cat poate sa coste in Ro .

  3. Sylvia spune:

    Super reteta eu o voi testa reducand totusi cantitatea de iuteala 🙂 ma adaptez incet incet, la capitolul sare recomand cu toata caldura sarea de Guérande , eu folosesc pt gatit sare mare de la Guérande facute de Reflets de France dar e de la mai multe marci. E sarata bine si are o aroma naturala care o identifici abia dupa ce faci comparatia intrea ea si sarea fina comercializata in mod uzual. Poate unii ar zice ca e scumpa dar sincer vorbind la ce cantitate mica de sare se foloseste si la pretul de 2 euro si ceva pe 500 grame mi se pare mai mult decat rezonabil, decat aditivi alimentari pentru gust mai bine sare si condimente de calitate…

    • Radu Popovici spune:

      @Sylvia: La noi mai „subtire” cu sare de acest gen. Se gaseste relativ greu si este scumpa. Din ce am vazuit eu. daca la voi este 2 euro. la noi este posibil sa ajunga pe la 3,5. 🙁

  4. gratiela spune:

    …..piper..mustar…ardei iute…..mix pe gustul meu !!!….

    …..chiar ma gindeam azi cum sa prepar pieptul de curcan din frigider !!!!…..gind la gind !!!!

    …..un bon cognac pour le Chef !!!

  5. TeoBucatar spune:

    Cred ca a fost o incercare reusita noua combinatie de condimente! Si eu folosesc la sosuri apa in care au fiert pastele desi credeam ca gresesc. O zi buna, Radu!

    • Radu Popovici spune:

      @Teo: Nu se foloseste intotdeauna, dar atunci cand pastele se amesteca in tigaia unde a fost gatit sosul, poate fi un adaus valoros: da sosului gust si corpolenta. Eviti acest adaus daca folosesti un sos rece, cum este pesto, de exemplu, sau vinegreta.

  6. cristi-j spune:

    chiar e o reteta deosebita pentru „paste” (eu asociez gnocchi cu pastele desi … ) si asta e bine.
    eu intotdeauna la fiert paste am pus cam o lingurita de sare la litru si tu faceai la fel acum ceva timp. cam peste tot se recomanda aceasta cantitate. recent am observat ca folosesti 2 lingurite, nu stiu de unde aceasta schimbare dar pentru mine e prea mult, chiar am incercat-o si pastele nu mai ies doar gustoase, ies sarate.
    sunt 2 artificii care sunt de mare ajutor pentru paste bune si merita subliniate:
    1-2-3 linguri din apa in care au fiert pastele puse in sos
    pastele se termina in sos, adica dupa fierbere si scurgere se adauga in tigaia/cratita cu sos, nu se servesc separate.
    cred ca ar mai merge o subliniere pentru a nu ramane o confuzie: baghar e termenul care vine de la procedeul de a schimba/imbunatati gustul unei mancari deja facute adaugand peste un ulei fierbinte in care s-au prajit pentru scurt timp boabe si/sau frunze de diverse mirodenii. termenul e folosit si pentru ulei dar numai cand e folosit in acest mod. altfel ar insemna ca multele preparate de tip curry dar nu numai care incep in acest fel ar fi cu baghar, ori nu e cazul.

    • Radu Popovici spune:

      @cristi-j: Ai dreptate sa asociezi gnocchi cu pastele, chiar si italienii o fac. De fapt, reteta asta ar functiona la fel de bine si cu farfalle, fusilli, macaroane sau alte paste scurte. Normal, timpul de fierbere s-ar schimba dupa tipul de pasta folosit.
      Chestia cu sarea este discutabila. Nu mai zic ca depinde si de tipul de sare folosit. Eu utilizez sare fina, de masa, care nu este asa de sarata. Utilizez aceasta sare fiindca mai toti romanii, inclusiv 99% dintre cei care vin pe blog, o folosesc si ei. De aceea cantitatea de sare sporita. Cat de sarate sunt pastele tine si de timpul cat sunt fierte, si de tipul pastelor; pastele proaspete si gnocchi se sareaza ceva mai usor decat pastele uscate. Luand in consideratie timpul de fierbere, tipul de sare si cel de paste, am ajuns la 2 lingurite. Este, de altfel, cantitatea recomandata de cateva surse in care am mare incredere. Ca alternativa, sarezi pana ce apa este bine sarata atunci and o gusti.

      In ce priveste bagharul, confuzia de care vorbesti exista. Este adevarat, traditional bagharul se adauga la preparatele finite, pentru a adauga un ultim strat de gust si aroma, cam la fel cum cu uleiul de masline extra virgin se stropesc unele preparate mediteraneene. Totusi, unii autori insista asupra faptului ca in acest fel se asezoneaza doar preparatele de tip dhal, adica cele pe baza de linte, naut, fasole.
      Alti autori extind folosirea bagharului si la alte preparate. In unele carti este numit baghar si uleiul aromatizat cu care se incepe prepararea unui curry sau a altui fel de mancare. Nu-mi dau seama daca este doar o confuzie initiata de autorii de limba engleza, sau avem de-a face cu o extensie a sensului termenului.
      Pana la urma, nici nu este atat de important, probabil. Oricum, la noi ajung „ecouri” ale artei culinare asiatice, caci informatiile ne vin in cel mai bun caz la mana a doua, din traduceri englezesti sau franceze. important este sa stim sa jonglam cu aceasta metode de asezonare. Eu o folosesc deseori, si la inceputul si la sfarsitul gatitului si in mintea mea ii spun tot baghar, indiferent de moment. 🙂

      Pana la urma o sa-l intreb pe amicul Kumar, de la Agra Palace, poate lamureste el chestiunea.

  7. Laura Pricop spune:

    Nu am mancat niciodata gnocchi. Am vazut retetele tale si am inceput sa ma uit dupa ei prin supermarket. I-am vazut, nu sutn foarte scumpi si ma tot bate gandul sa incerc. Reteta asta arata foarte bine si este foarte convingatoare. 🙂

    • Radu Popovici spune:

      @Laura: Pai ar cam fi cazul sa incepi sa gatesti si gnocchi, mai ales ca se fac atat de repede si de usor. Lasa-te convinsa. 🙂

  8. memphis spune:

    Imi place reteta asta. Vad ca ai inceput-o cu un fel de baghar indian. Ai folosit ulei de masline extra virgin, sau unul rafinat? Conteaza ca aroma.
    Imi place sosul. Are consistenta potrivita si este frumos colorat cu toate acele punctulete negre, rosii si verzi.

    • Radu Popovici spune:

      @memphis: Ai remarcat just. Am folosit semintele de mstar ca in cazul unui baghar si am folosit ulei de masline rafinat, insipid. Nu mai aveam nevoie si de gust de masline la sos, si este si un ulei mai ieftin. La sos am apelat la acel mic artificiu de a aduce in tigaie si 1-2 linguri din lichidul in care au fiert pastele sau gnocchi. Contine amidon si ingroasa frumos sosul.

  9. mariana dmt spune:

    Nu renunt nici daca ma flambez odata cu sosul…:D Nu pot sa pierd aroma data de acest procedeu! Pai, ce ar fi crepes Suzette fara flambare, de exemplu????

  10. mariana dmt spune:

    O reteta mai mult decat interesanta! M-ai facut curioasa! Imi plac foarte mult sosurile cu mustar! Eu ma tem putin de flambare dar o sa imi treaca! 😀 Abia astept sa ma intorc si eu la plita si cuptor! Imi e asa de dor de parca nici mie nu-mi vine a crede :)) .

    • Radu Popovici spune:

      @mariana: Poti renunta la flambare, daca chiar ti-e teama, desi da o aroma exceptionala. Poti aprinde sosul cu un chibrit lung; il lasi in pace, arde pana se consuma alcoolul. Daca te sperii, stingi focul de sub tigaie si pui un capac peste ea, ca sa opresti afluxul de oxigen.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.