Grenada – o bucatarie "exploziva" (1)

Introducere
Va întrebati probabil de ce ma ocup de bucataria acestei insule aparent insignifianta, cand sunt înca atatea culturi culinare despre care s-ar putea scrie articole interesante. Am un singur raspuns: mirodeniile. Ştiti ca sunt pasionat de acest subiect, iar Grenada mai este cunoscuta si ca „Insula mirodeniilor”, mai ales datorita productiei sale uriase de nucsoara si macis, care o face al doilea mai mare exportator la nivel mondial. De fapt am doua raspunsuri, caci, în plus, îmi plac si insulele, mai ales cele în care este foarte putin probabil sa ajung vreodata.


Grenada are, însa, cu toata productia sa de nucsoara si macis, o cultura înrudita strans cu a celorlalte insule din Antilele Mici. Acest lucru se observa usor în muzica, literatura, relatiile si structura familiei, dar si în mancare.
Un scurt articol despre o cultura vecina si înrudita cu a Grenadei, cea jamaicana, poate fi consultat aici.
Generalitati
Grenada este un teritoriu ce face parte din Commonwealth si consta din insula cu acelasi nume, plus alte insule mai mici, din sud-estul Marii Caraibelor. Insulele mai mici sunt Carriacou, Petit Martinique, Ronde Island, Caille Island, Diamond Island, Large Island, Saline Island si Frigate Island. Sunt insule de origine vulcanica si fac parte din lantul Antilelor Mici.
Grenada se afla la nord-est de Trinidad & Tobago, la nord-est de Venezuela si la sud-est de Saint Vincent si Grenadines. Teritoriul sau are doar 344 kmp, locuit de 110.000 de locuitori. Capitala sa se afla la Saint George, alte orase importante fiind Grenville si Gouyave.
Toate insulele care fac parte din teritoriul Grenadei au un sol vulcanic, extrem de fertil, strabatute de mici rauri pline de cascade. Climatul este tropical: cald si umed în sezonul ploios, racoros în sezonul uscat. Grenada este situata în partea sudica a „Centurii Uraganelor”, asa ca a avut parte doar de trei uragane puternice în ultimii o suta si cincizeci de ani.
Capul statului este regina Elisabeta a II-a, reprezentata de un guvernator-general, iar puterea executiva este exercitata de un prim-ministru. Parlamentul este bicameral si consta dintr-un senat cu 134 membri si o „House or Representatives” formata din 15 membri.
Scurt istoric
Primii locuitori ai Grenadei au venit, se crede, din bazinul amazonian. Aceasta afirmatie este evidenta în partea de nord a insulei, unde olaria si alte mestesuguri se fac înca folosind metodele traditionale ale amerindienilor.
La un moment dat, indienii arawak, triburi pasnice, care se ocupau cu pescuitul si agricultura, populau întreaga insula. În jurul anului 1000, mult mai razboinicii indieni carib (care au dat si numele zonei, Caraibe) i-au exterminat sau alungat pe arawaki; ei au numit insula Camerhogne.
Primii europeni care au vazut Grenada au fost cei care au format cea de-a treia expeditie a lui Cristofor Columb catre Lumea Noua. Alonso de Hojeda, Amerigo Vespucci si Juan de la Cosa au numit insula Mayo. În 1498, Columb a numit-o Conception.
Cu toate ca au fost primii europeni ce au pus piciorul în Grenada, spaniolii nu s-au stabilit niciodata în insula, iar încercarea din 1609 a englezilor de a fonda o asezare, a dat gres.
Grenada avea sa devina însa colonie franceza, în 1649, cand o expeditie compusa din 203 oameni condusi de Jacques du Parquet a fondat o asezare permanenta pe insula. Inevitabil, foarte curand s-a ajuns la un conflict cu populatia indigena; acesta a durat pana în 1654, cand insula a fost complet ocupata de francezi. Caribii au luptat permanent si, decat sa se predea, au preferat, barbati, femei si copii, sa se sinucida, aruncandu-se într-o prapastie cunoscuta astazi sub numele de ” Carib’s Leap”.

Indienii caribi care au supravietuit au emigrat în insulele din vecinatate sau s-au retras în partile îndepartate ale Grenadei, unde au fost marginalizati si, treptat, au disparut candva în secolul al XVIII-lea.
Francezii au numit noua lor colonie „La Grenade”; economia acesteia s-a bazat la început pe plantatiile de trestie de zahar si indigo. Tot francezii au fondat si capitala, cunoscuta la început sub numele de Fort Royal (astazi Saint George).
În 1763 englezii vor pune stapanire pe insula, ca urmare a Razboiului de 7 ani si a Tratatului de la Paris, care i-a urmat. Francezii au recapturat insula în timpul razboiului american pentru independenta, dupa ce contele d’Estaign a castigat batalia terestra si navala din iulie 1779. Cu toate acestea, insula a fost retrocedata Marii Britanii în 1783, dupa Tratatul de la Versailles.
În 1967 Grenada a devenit stat asociat, cu autonomie completa, iar în 1974 si-a castigat independenta. În 1979, în urma unei lovituri de stat militare, Grenada s-a orientat catre strangerea relatiilor cu URSS si Cuba comunista. Succesiunea de guverne, în mare parte de orientare comunista, ca si prezenta consultantilor si personalului tehnic si militar cubanez, a dus la interventia armata a SUA în 1983, an din care insula a aderat la sistemul multi partit democratic.
Populatie
Peste 42% din populatie are mai putin de 15 ani. Tineretea populatiei grenadine are ca efect, din pacate, aculturarea insulei si pierderea treptata a traditiilor, caci cultura occidentala are o influenta din ce în ce mai mare în randul tinerilor. Limba oficiala este engleza, iar dialectul local traditional, pe baza de franceza creola, este pe cale de disparitie, fiind vorbit acum doar de localnicii varstnici.
Majoritatea cetatenilor din Grenada, circa 82%, sunt descendentii sclavilor africani adusi de englezi si francezi; mai exista un numar foarte mic de urmasi ai indienilor caribi si arawaki, ca si descendenti ai lucratorilor necalificati veniti din India – cam 5% din populatie, proveniti mai ales din statele Bihar si Uttar Pradesh – ca si un numar mic de descendenti ai comunitatilor franceza si engleza.
Limba oficiala este, cum spuneam si mai sus, engleza. Dialectul francez-creol (patois) este vorbit acum de doar circa 10-20% din populatie, iar limbajul culinar contine si cativa termeni din limba hindi, printre care aloo (cartofi), jeera (chimion), karela (pepene amarui), seim (o varietate de fasole), baylay (a pisa, sau a zdrobi cu un rulou) etc.
Catolicii reprezinta 53% din populatie, protestansii si anglicanii 47%, iar restul sunt rastafari, hindusi, musulmani, budisti si baha’i.
Cultura Grenadei este, în principal, o combinatie între cultura colonistilor francezi si cea a sclavilor africani adusi pentru munca. Interesant este faptul ca descendentii primilor africani grenadini si-au pastrat bine propria cultura tribala; multi dintre grenadinii de origine africana stiu si astazi multe despre tribul stramosilor lor, iar dansurile specifice si miturile au fost pastrate si transmise din generatie în generatie.
Din punct de vedere culinar mai exista si influente spaniole, amerindiene si chiar indiene; emigrantii indieni au influentat si ei cultura insulei, în special în ultimile cateva zeci de ani. Acestea vor fi detaliate mai jos.
O data cu abolirea sclaviei, în urma adoptarii, în 1807 a „Slave Act” de catre parlamentul britanic, pe insula a fost integrata forta de munca necalificata din India. Din cate se stie, prima nava cu muncitori indieni, numita „Maidstone”, a plecat din Calcutta pe 27 ianuarie 1857 si a ajuns în Grenada pe data de 1 mai 1857. Pana în 1885, un numar de 3206 indieni au fost înregistrati ca sosind în Grenada. Doar 380 dintre ei s-au întors. Indienii au avut o contributie interesanta la formarea culturii locale, mai ales în domeniul culinar. Din 1957 exista, de altfel, si o sarbatoare ce comemoreaza ziua sosirii indienilor pe insula.
Bucatarie
Din cate am putut citi despre bucataria Grenadei, ar putea fi numita creola, dar cu amendamente. În Caraibe, pentru o cultura culinara este o diferenta între a fi etichetata „creole”, sau „criolla”. Ca sa elimin eventualele confuzii, voi preciza ca bucataria „creole” este cea din insulele caraibiene vorbitoare de limba franceza, în timp ce cea „criolla” provine din insulele caraibiene vorbitoare de spaniola. Cele doua bucatarii creole sunt oarecum asemanatoare, desi difera în destule puncte. Cred ca în Grenada avem de-a face cu o combinatie, aparent un pic fantezista, dar echilibrata si consistenta, de elemente preluate din culturile culinare din Franta, Africa, Spania, America si Caraibe, cu o destul de puternica influenta indiana. Un fel de creole-criolla asezonata in mod indian. Incitant, nu?
Puternic influentate de traditiile franceze, spaniole, africane, caraibiene si indiene, cele mai multe preparate grenadine sunt pline de aromele mirodeniilor. Cele mai des folosite sunt frunzele de dafin, nucsoara, ardeii iuti, piperul, curcuma, scortisoara, ghimbirul si cuisoarele.
Inventiva si îndrazneata, preparata aproape exclusiv cu produse locale, bucataria este emblematica pentru cultura Grenadei. Traditiile culinare grenadine dau importanta nu doar gustului si aromei, asa cum poate ar fi de asteptat de la o bucatarie simpla, robusta si rustica, ci si aspectului vizual al preparatului, si cand spun acest lucru ma refer în special la echilibrul dintre culorile si texturile ingredientelor, dimensiunea portiilor si raportul dintre cantitatea de mancare si vasul în care este servita.
Sarbatorile cele mai importante, la care se prepara mancare în cantitati mari, servita cat mai fastuos, sunt Craciunul, Anul Nou, Pastele, Corpus Christi, Thanksgiving si Boxing Day. Exista, de asemenea, si un festival international al mancarii si bauturii, care are loc în luna martie a fiecarui an, cand se gatesc si se ofera preparate din toate culturile nationalitatilor care locuiesc în Grenada.
Grenadinii sunt bucurosi sa socializeze, mai ales daca este vorba de mancare. Multe dintre sarbatori, mai ales Craciunul, sunt ocazii de colindat din casa în casa, de la prieteni la rude si invers, la fiecare oprire fiind oferite bauturi si gustari.
(va urma)
Bibliografie:
en.wikipedia.org
www.gowealthy.com
grenada-guide.info
www.travelgrenada.com
www.everyculture.com
latinfood.about.com


2 comentarii pe “Grenada – o bucatarie "exploziva" (1)

  1. cristi-j spune:

    Interesant de spus ca nucsoara e atat de importanta incat a fost pusa si pe drapelul national.
    Chiar daca e pe locul 2 la productie, diferenta fata de locul 1 e uriasa (nici pe departe insa ca diferenta de suprafata), Indonezia are 75%, Grenada are 20% iar varietatea de nucsoara e mai putin aromata.
    Pe langa nucsoara si macis se mai produce scortisoara, cuisoare, ienibahar, ghimbir.
    Cu toate astea, principala activitate (si venit) e turismul.

    Or fi fost doar 3 uragane puternice in ultimii 150 de ani dar cel din 2004 a afectat 90% din cladiri.

    Daca iti plac insulele, in zona sunt o multime de locuri spectaculoase.
    Dar daca iti plac mirodeniile si insulele, Indonezia era o alegere mult mai evidenta pentru un serial.
    Nu ma plang insa, si Grenada imi aduce oarece amintiri placute … hahaha

    • Radu Popovici spune:

      @cristi-j: Despre celelalte mirodenii care se cultiva in Grenada, in episodul urmator. Iti dai seama ca nu puteam scapa ceva atat de evident.
      Uraganele nu imi plac, asa ca le evit cat pot.

      In ce priveste Indonezia, am deja pe blog, de cativa ani, un articol despre bucataria de acolo, plus alte articole mai mici despre bucataria peranakan si despre ingredientele locale. Planuiesc insa o revenire asupra Indoneziei, actualizata si facuta prin prisma plusului de experienta si de cunostinte de acum, prima fiind probabil despre bucataria balineza, care este una mai deosebita fata de restul celorlalte insule din arhipelag.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.