Cheia retetei este contrastul de texturi crocante si fragede – avem de-a face cu doua feluri de textura crocanta: cea gatita, data de stratul de alune rumenite care inveleste carnea, si cea cruda, de la legume – ca si de contrastul de gusturi picante si acrisoare.
Bucatarie: Retetele lui Radu
Dificultate: usor
Cantitate: 2 portii
Timp de preparare: 10 minute
Timp de gatit: 5 minute
Ingrediente:
2 jumatati de piept de pui marisoare, dezosate, fara piele, circa 350 g in total
sare
piper negru, proaspat macinat
3 linguri de alune, pisate grosier
1 lingurita de fulgi de ardei iute
2 lingurite de frunze proaspete de cimbru
4 catei de usturoi, usor zdrobiti
cateva fire de cimbru
2 oua, batute
5 linguri de ulei de masline
1 lingura de suc de lamaie
1/2 lingurita de zahar
4 cepe verzi, tocate
1/2 ardei iute, curatat de seminte si tocat marunt
10 cm bucata de castravete, curatata de seminte si taiata cubulete
1 ardei gras portocaliu sau galben, curatat si taiat cubulete
1-2 rosii, curatate de seminte si taiate cubulete
12 frunze de busuioc, tocate
frunze de bucuioc, pentru ornat
coaja rasa de lamaie, pentru servit
Instructiuni:
Se taie fiecare jumatate de piept pe orizontala, in doua felii. Cele patru felii obtinute se taie oblic, ca gujoane late de 3-4 cm. Se sareaza si se pipereaza.
Se amesteca alunele tocate cu cimbru, sare, piper, fulgi de ardei iute. Se asezoneaza oul cu sare si piper.
Se transfera mixtura de alune pe o farfurie mare. Se intinde intr-un strat uniform. Se trec feliile de pui prin ou, se scutura de exces, apoi se preseaza, pe o singura fata, in amestecul de alune.
Se incinge ulei intr-o tigaie bine incinsa. Se rumenesc la foc iute pieptii de pui, pe partea cu macinatura de alune. Se intorc dupa 1-2 minute, se face focul mediu, se adauga cateii de usturoi si firele de cimbru si se prajeste carnea si pe partea cealalta timp de 2-3 minute, sau pana ce este facuta.
Intre timp se amesteca uleiul de masline cu suc de lamaie, sare, zahar si piper pana ce zaharul se dizolva. Se adauga busuiocul si se amesteca bine.
Se combina intr-un castron rosiile cu castraveti, ardei gras si ceapa verde. Se adauga dressing-ul si se amesteca bine.
Se servesc pieptiii de pui alaturi de salata preparata mai sus.
Sfaturi:
Pentru o masa mai consistenta, se adauga o garnitura de orez fiert, cartofi natur sau piure, legume (broccoli, fasole verde) gatite in aburi sau sotate etc.
Am preferat sa acopar gujoanele de pui doar pe o singura parte cu mixtura de alune, ca sa evit preponderenta texturii crocant-gatite ca si stricarea echilibrului de gusturi, caci dublarea acoperirii ar fi dat un gust prea pregnant de alune.
Nota:
Gujon este un termen francez, care la origine denumeste un peste de dimensiune mica (Gobio gobio); cred ca denumirea in limba noastra este “porcusor”. Din punct de vedere culinar, un gujon este o fasie decupata oblic din file de peste, in special limba-de-mare, avand forma unui peste mic, tras prin pesmet si apoi prajit in baie-de-ulei.
Prin extensie, denumirea gujon se foloseste si pentru fasii din piept de pui, pentru diferite alte acoperiri decat pesmet ca si pentru orice alt tip de prajeala in ulei (nu neaparat in baie-de-ulei).
Arata super,imi plac retetele care contin busuioc iar gujoanele astea in crusta corcanta sigur gadila bine simturile .Amestecul de pui cu alune este delicios .
@mirela: Asa este, gustoase rau. Prima data am intalnit-o in bucataria asiatica si de atunci a devenit una dintre preferatele mele.
Radu, reteta asta mi-a placut de cum am vazut-o dar nu am comentat nimic fiindca am vrut mai intii s-o gatesc. Am facut asta si a iesit demential. Mi-a placut foarte mult.
Am incercat-o si invelind carnea cu salata in foi de laptuca, excelenta si asa. O s-o incerc fara nicio indoiala si cu tortilla.
@memphis: O, ai revenit. Incepusem sa ma intreb de ce ai disparut in ultima luna. Ma bucur ca ti-a fost pe plac reteta. 🙂
In afara denumirii, mai are ceva frantuzesc reteta? Ardeiul iute duce spre Asia, ca si alunele. Amestecul de legume duce spre Italia(parca se foloseste la bruschete?). Chiar si gujonul, daca-l dam prin ou, ii facem o crusta si-l prajim, parca duce spre snitel. Oare in ce zona sa-l incadram? Bine, este taiat ca un gujon, asa ca pe langa denumire mai adugam ceva frantuzesc si la tehnica.
Pana la urma nu este importanta rezolvarea dilemelor de mai sus. Importanta este combinatia de arome si texturi. Satisfactia oferita de acestea fac sa nu mai fie relevante raspunsurile la intrebarile anterioare.
@Cami: Cele de mai sus, cum spui tu, nu sunt deloc dileme. 🙂 Este pur si simplu o reteta care mi-a “tunat” prin cap intr-o zi de toamna. Important, din nou vorba ta, este gustul.
suna bine asta, pui cu alune… with a twist; notat, se executa in curand 🙂 poate cu ceva cuburi de avocado in salata 😛
si multumiri pentru explicatia cu gujonul.. imi suna si mie franceste, da’ lenea nu mi-a ingaduit sa sap dupa termen, desi m-am intrebat in cateva randuri care-i treaba cu ele…
@nea’Mielu: Franceste, cum zici matale; acoperirea cu alune bate nitel si spre Asia. 🙂
Frumoasa poza!
Cam la toate retetele de genul asta eu vad un sos (dip) prin apropiere.
Pe langa posibilitatile de servire mentionate de tine eu mai vad niste rulouri fie cu frunze de laptuca fie mexicane cu tortilla fie asiatice cu foi de popiah / lumpia (asta din cauza dimensiunilor gujoane + salsa) plus ceva sos(uri).
@cristi-j: Ai dreptate. Un dip este OK; si eu am avut salata un pic zemoasa, ca sa asigur un fel de dip din dressingul ei.
Toate variantele spuse de tine merg bine, mai ales cea cu foi de laptuca, despre care cred ca ar pune in valoare mai bine acoperirea de alune a carnii; mai cred si ca aproape orice fel de clatita ar merge aici ca “ambalaj”. 🙂