Hai la mosi!

Am dat ieri (vineri) o scurta raita la targul numit “Hai la mosi!”, care se tine langa Muzeul Ţaranului. De ce doar o raita scurta? Fiindca era doar prima zi a evenimentului si stiam, din experiente similare, ca în prima zi activitatea este, de obicei, mai “subtire”.

Am avut dreptate, caci nu doar publicul era destul de putin numeros (de, era zi lucratoare, pe la ora 13:30), dar nici toate tarabele si standurile nu erau ocupate. Totusi, ceea ce se putea vedea era promitator, cum de altfel puteti observa si dvs. din poze.



Am de gand sa revin maine (duminica), sa adast mai pe îndelete si chiar sa vorbesc cu cat mai multa lume. Astazi doar trei randuri despre marfa expusa spre vanzare: vase de pamant ars, lemn si cositor, ciocolata de casa în mai multe variante, dulciuri din Ungaria, carnati, pastrama si salamuri, branzeturi diverse, delicatese de la Magazinul Boieresc (mai ales vinuri si multe chestii cu trufe), dulceturi si gemuri, fructe si legume, miere, muraturi si multe altele.




Am profitat de ocazie si dupa primele 10 minute eram cu bratele si geanta pline, de nici nu mai puteam manui aparatul foto. Cumparaturile acestea (ciocolata de casa, vase din lemn si trei sticle de vin rosu), incomode la carat, au si scurtat, de fapt, timpul alocat raitei mele, dar mi-au si furnizat material pentru o interesanta poveste, care urmeaza mai jos.


Povestea aceasta chiar merita spusa. Desi se înscrie, de fapt, în normalitate, recunosc ca m-a surprins. Nu ma asteptam ca un comerciant din Romania sa reactioneze astfel si asta îmi da sperante ca poate în 2-3 generatii putem intra si noi în normalitatea civilizatiei europene.
Lucrurile stau asa. Am cumparat de la Magazinul Boieresc trei sticle de vin. Mai aveau ei multe, în special chestii cu trufe, dar mie îmi ramasesera ochii la vinuri. Am ales vinuri rosii si seci, doua sticle de Prorogos, vin grecesc produs de Lafazanis, un vin tanar, cu 12% alcool, si neasteptat de ieftin: doar 20 lei sticla. Cea de-a treia sticla era un Tobia Seleccion, un DOC, un cupaj de Tempranillo, Graciano si Garnacha, maturat 18 luni în butoaie de lemn, cu 13,5% alcool. Acesta este un vin deosebit, de altfel si la un pret sensibil mai mare: 56 lei. Doamna de la stand (nu-mi vine s-o numesc vanzatoare, desi, evident, vindea la stand; stia foarte bine ce vinde si cum sa vorbeasca, adica tocmai asa cum nu se comporta la noi vanzatorii) mi-a pus sticlele într-o punga de hartie groasa, cu manere de sfoara.


Am plecat eu fericit cu achizitiile mele, ducand punga în mana. Dupa vreo 50 de metri, în afara razei vizuale a celor de la Magazinul Boieresc, punga cedeaza, sticlele mele lovesc caldaramul si cele doua sticle de vin grecesc se fac tandari. Totul în jurul meu era cioburi si vin rosu. Am înjurat de vreo 2 ori în gand, am ridicat sticla supravietuitoare si am introdus-o în geanta, am curatat cum am putut cioburile, ca sa nu se accidenteze cineva, si mi-am continuat drumul. Nu sunt rau la paguba, asa ca, desi nitelus suparat, ma consolam cu faptul ca sticla de vin mai bun ramasese intacta. Dupa 20 de pasi aproape uitasem incidentul si vorbeam la telefon cu un prieten.
Aud însa în spatele meu pasi repeziti, si doamna de la standul cu vin (retineti, Magazinul Boieresc) apare alergand si gafaind. Eu am retezat scurt convorbirea telefonica, caci doamna avea ceva important de comunicat. Spre uimirea mea si-a cerut scuze pentru faptul ca punga nu a rezistat si s-a oferit sa-mi înlocuiasca imediat sticlele pierdute cu unele întregi. Ma credeti sau nu, am ramas paf. Ne-am întors imediat la stand, mi-a dat alte doua sticle de Prorogos si si-a cerut mii de scuze.
Pe drum spre casa mi-am dat seama ca, de fapt, doamna cu comportament intr-adevar boieresc procedase normal. Într-o tara normala, cu oameni educati, lucrurile asa ar fi trebuit sa se întample. Punga fusese într-adevat fragila si nepotrivita pentru a tine 3 sticle de vin, iar eu eram îndreptatit sa mi se ramburseze paguba suferita. Într-o tara civilizata ar fi trebuit sa ma întorc imediat la stand si sa-mi cer drepturile. În mod neasteptat, concluzia mea a fost aceea ca eu m-am comportat necivilizat si anormal împacandu-ma cu paguba si plecand fara sa fac nimic, în timp ce doamna din poveste fusese de doua ori normala si civilizata, caci în plus fata de ceea ce ar fi trebuit sa faca, mai si alergase 100 de metri dupa mine. Nu stiu de unde aflase de ceea ce mi se întamplase, caci, repet, eram în afara razei sale vizuale. Pesemne, în timp ce eu curatam cioburile (apropo, dupa 5 minute se si înfiintase cineva cu o matura ca sa stranga temeinic resturile – o nota buna pentru organizatori), cineva îi povestise incidentul.



Va las pe dvs. sa trageti orice alte concluzii pot fi trase de aici si vreau sa închei cu îndemnul de a vizita acest targ. Însasi existenta lui este o dovada de normalitate si de civilizatie într-o capitala europeana.