Hai la mosi!

Am dat ieri (vineri) o scurta raita la targul numit “Hai la mosi!”, care se tine langa Muzeul Ţaranului. De ce doar o raita scurta? Fiindca era doar prima zi a evenimentului si stiam, din experiente similare, ca în prima zi activitatea este, de obicei, mai “subtire”.

Am avut dreptate, caci nu doar publicul era destul de putin numeros (de, era zi lucratoare, pe la ora 13:30), dar nici toate tarabele si standurile nu erau ocupate. Totusi, ceea ce se putea vedea era promitator, cum de altfel puteti observa si dvs. din poze.
"Hai la mosi!" - Bucuresti 2011
"Hai la mosi!" - Bucuresti 2011
"Hai la mosi!" - Bucuresti 2011
Am de gand sa revin maine (duminica), sa adast mai pe îndelete si chiar sa vorbesc cu cat mai multa lume. Astazi doar trei randuri despre marfa expusa spre vanzare: vase de pamant ars, lemn si cositor, ciocolata de casa în mai multe variante, dulciuri din Ungaria, carnati, pastrama si salamuri, branzeturi diverse, delicatese de la Magazinul Boieresc (mai ales vinuri si multe chestii cu trufe), dulceturi si gemuri, fructe si legume, miere, muraturi si multe altele.
"Hai la mosi!" - Bucuresti 2011
"Hai la mosi!" - Bucuresti 2011
"Hai la mosi!" - Bucuresti 2011
"Hai la mosi!" - Bucuresti 2011
Am profitat de ocazie si dupa primele 10 minute eram cu bratele si geanta pline, de nici nu mai puteam manui aparatul foto. Cumparaturile acestea (ciocolata de casa, vase din lemn si trei sticle de vin rosu), incomode la carat, au si scurtat, de fapt, timpul alocat raitei mele, dar mi-au si furnizat material pentru o interesanta poveste, care urmeaza mai jos.
"Hai la mosi!" - Bucuresti 2011
"Hai la mosi!" - Bucuresti 2011
Povestea aceasta chiar merita spusa. Desi se înscrie, de fapt, în normalitate, recunosc ca m-a surprins. Nu ma asteptam ca un comerciant din Romania sa reactioneze astfel si asta îmi da sperante ca poate în 2-3 generatii putem intra si noi în normalitatea civilizatiei europene.
Lucrurile stau asa. Am cumparat de la Magazinul Boieresc trei sticle de vin. Mai aveau ei multe, în special chestii cu trufe, dar mie îmi ramasesera ochii la vinuri. Am ales vinuri rosii si seci, doua sticle de Prorogos, vin grecesc produs de Lafazanis, un vin tanar, cu 12% alcool, si neasteptat de ieftin: doar 20 lei sticla. Cea de-a treia sticla era un Tobia Seleccion, un DOC, un cupaj de Tempranillo, Graciano si Garnacha, maturat 18 luni în butoaie de lemn, cu 13,5% alcool. Acesta este un vin deosebit, de altfel si la un pret sensibil mai mare: 56 lei. Doamna de la stand (nu-mi vine s-o numesc vanzatoare, desi, evident, vindea la stand; stia foarte bine ce vinde si cum sa vorbeasca, adica tocmai asa cum nu se comporta la noi vanzatorii) mi-a pus sticlele într-o punga de hartie groasa, cu manere de sfoara.
"Hai la mosi!" - Bucuresti 2011
"Hai la mosi!" - Bucuresti 2011
Am plecat eu fericit cu achizitiile mele, ducand punga în mana. Dupa vreo 50 de metri, în afara razei vizuale a celor de la Magazinul Boieresc, punga cedeaza, sticlele mele lovesc caldaramul si cele doua sticle de vin grecesc se fac tandari. Totul în jurul meu era cioburi si vin rosu. Am înjurat de vreo 2 ori în gand, am ridicat sticla supravietuitoare si am introdus-o în geanta, am curatat cum am putut cioburile, ca sa nu se accidenteze cineva, si mi-am continuat drumul. Nu sunt rau la paguba, asa ca, desi nitelus suparat, ma consolam cu faptul ca sticla de vin mai bun ramasese intacta. Dupa 20 de pasi aproape uitasem incidentul si vorbeam la telefon cu un prieten.
Aud însa în spatele meu pasi repeziti, si doamna de la standul cu vin (retineti, Magazinul Boieresc) apare alergand si gafaind. Eu am retezat scurt convorbirea telefonica, caci doamna avea ceva important de comunicat. Spre uimirea mea si-a cerut scuze pentru faptul ca punga nu a rezistat si s-a oferit sa-mi înlocuiasca imediat sticlele pierdute cu unele întregi. Ma credeti sau nu, am ramas paf. Ne-am întors imediat la stand, mi-a dat alte doua sticle de Prorogos si si-a cerut mii de scuze.
Pe drum spre casa mi-am dat seama ca, de fapt, doamna cu comportament intr-adevar boieresc procedase normal. Într-o tara normala, cu oameni educati, lucrurile asa ar fi trebuit sa se întample. Punga fusese într-adevat fragila si nepotrivita pentru a tine 3 sticle de vin, iar eu eram îndreptatit sa mi se ramburseze paguba suferita. Într-o tara civilizata ar fi trebuit sa ma întorc imediat la stand si sa-mi cer drepturile. În mod neasteptat, concluzia mea a fost aceea ca eu m-am comportat necivilizat si anormal împacandu-ma cu paguba si plecand fara sa fac nimic, în timp ce doamna din poveste fusese de doua ori normala si civilizata, caci în plus fata de ceea ce ar fi trebuit sa faca, mai si alergase 100 de metri dupa mine. Nu stiu de unde aflase de ceea ce mi se întamplase, caci, repet, eram în afara razei sale vizuale. Pesemne, în timp ce eu curatam cioburile (apropo, dupa 5 minute se si înfiintase cineva cu o matura ca sa stranga temeinic resturile – o nota buna pentru organizatori), cineva îi povestise incidentul.
"Hai la mosi!" - Bucuresti 2011
"Hai la mosi!" - Bucuresti 2011
"Hai la mosi!" - Bucuresti 2011
Va las pe dvs. sa trageti orice alte concluzii pot fi trase de aici si vreau sa închei cu îndemnul de a vizita acest targ. Însasi existenta lui este o dovada de normalitate si de civilizatie într-o capitala europeana.


14 comentarii pe “Hai la mosi!

  1. Farcas Gelu Danut spune:

    Acum caut mai multe despre Magazinul Boieresc. Tocmai s-au mai ales cu un nou client.
    Azi am descoperit blogul dvs. si am inceput sa citesc din ce in ce mai multe articole.
    Nu sunt un bucatar, nici un gurmand (imi place, totusi, sa mananc si sa beau doar lucruri bune). Blogul ma atrage in primul rand prin poveste, prin faptul cum e scris, prin legatura cu istoria, etc.
    Felicitari!

  2. Corina spune:

    In acelasi mod am ramas si eu clienta fidela a acelei vanzatoare de la targul satesc, de la care cumpar legume de cate ori am nevoie.
    Daca in zona orasaneasca te mai astepti sa apara magazine de calitate cu vanzatori amabili, la targul satesc nu am crezut ca gasesc asa ceva. Se misca femeia aia ca spirtul, si ii mergea si mintea cum sa te mai ajute.

  3. Corina spune:

    Felicitari magazinului care are asa angajati.
    In ceea ce priveste aparitia acestui tip de vanzatori, am avut o astfel de surpriza, cu o vanzatoare spirt, la o piata sateasca, un targ. M-a lasat cu gura cascata.

    • Radu Popovici spune:

      @Corina: Astazi am revenit la targ si am aflat ca doamna din povestea mea este, de fapt, nu vanzatoare, ci manager pe sectia de vinuri. Aceast lucru nu scade cu nimic amabilitatea si tactul aratate, ba dimpotriva…
      Clientii se castiga si cu amabilitate. A functionat si in cazul meu: astazi am mai cheltuit niste bani acolo, si am facut-o cu placere, caci acum deja stiu ca sprijin afacerea unor oameni de calitate. Au, pe deasupra, si produse foarte bune.

  4. gratiela spune:

    …hehehehehe… reactia doamnei a fost pe masura numelui (se pare ca si spiritului) magazinului!!!… abia astept sa ajung si eu miine!… am fost de fiecare data si am plecat cu impresia unui anumit produs!!… sint curioasa care va fi cel de miine!!!… spor la treaba !!!

    • Radu Popovici spune:

      @gratiela: Si eu ma duc maine din nou. Vreau sa fac un tur mai pe indelete. Deocamdata, dintre produsele romanesti sunt sub impresia trufelor.

  5. cristi-j spune:

    foarte buna povestea . astfel de intamplari te fac sa te simti mult mai bine , sentimentul de “paf” pozitiv e foarte placut . acum , nu stiu insa la care “tara civilizata” te referi . eu nu sunt deloc convins ca exista vreo tara in care 100% erai sigur ca s-ar fi intamplat acelasi lucru . chiar si in alte tari , mai civilizate , daca te intorceai sa-ti ceri drepturile nu insemna deloc ca erai despagubit , dar , e adevarat , erau sanse mult mai mari sa se intample . civilizatia nu e nicaieri chiar atat de mare … hahaha … felicitari doamnei ! mi s-a intamplat si mie recent sa fiu placut impresionat de o vanzatoare (nu era vorba de mancare ci de pantaloni … hehehe) dar pana la urma e cam trist ca am ajuns sa remarc astfel de lucruri si asta tocmai pentru ca sunt foarte rare .

    dupa ce primele transe de produse dulce-iute merg la prieteni si cunoscuti , te gandesti sa le faci sa apara si pe la astfel de targuri ?

    • Radu Popovici spune:

      @cristi-j: Primele transe de dulce-de-iute au mers si la necunoscuti, nu doar la cunoscuti. Se poate comanda oricand, pe mailul meu; se plateste in contul indicat aici si in prima zi de vineri dupa ce intra banii, pachetul porneste catre onor-clientela. 🙂

  6. Gabriela Berechet spune:

    Targul este cu adevarat delicios, de fiecare data cand se organizeaza si ajung si eu, nu plec fara papornita plina! Targul de produse traditionale este un loc in care mai poti regasi gustul copilariei, oamenii de la stand nu sunt vanzatori in sensul in care ne-au obisnuit atatia ani (fara informatii, fara chef si fara rest!). Am fost si eu “victima” unei intamplari similare celei povestite, si mi-am spus !
    Cred ca produsul tau “dulce-iute” poate fi un succes in asemenea targuri! Hai, Radu!

    • Radu Popovici spune:

      @Gabriela: Sigur ca m-am dus si in “spionaj”, dar deocamdata raman in postura de observator. Poate anul viitor. Am nevoie de o gama mai variata de produse si, de asemenea, si de o investitie care, deocamdata, nu-si are rostul.
      Ai mare dreptate cand vorbesti de gustul copilariei. Mi-ar placea sa avem astfel de targuri, cate 4-5 macar, in fiecare cartier. Sunt satul de mini si supermarketuri, de micro.ro si de alte mii de magazine fara personalitate, pline cu produse procesate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.