¡Hola, Barcelona! – partea 1

Barcelona, frumos oras…

Barcelona - Intrarea in piata La Boqueria
Iata ca am fost si la Barcelona. Frumos oras, si cand zic frumos, e chiar al naibii de frumos. Nicaieri nu am vazut cladiri cu atat de mult farmec si personalitate. Minunate, si nici macar nu le includ aici pe cele facute de „modernistas”, marii arhitecti catalani: Gaudi i Cornet, Domenech i Montaner si Puig i Cadafalch.

Acestea sunt atat de deosebite incat nici nu sunt sigur daca imi plac. Sunt atat de originale si de ciudate, incat mi se pare extraordinar ca acum aproape 100 de ani Barcelona a stiut sa inteleaga si sa aprecieze niste constructii care si astazi par socant de moderne.

Transportul in comun merge la marele fix, punctual si impecabil, iar portul arata extraordinar si este nefiresc de curat pentru un port. Revin si reiau: frumos oras, dar nu mi-am lasat inima acolo.

Impresia pe care mi-a lasat-o Barcelona, per total, a fost ca in bancul despre Romania: frumoasa tara, pacat ca-i locuita! Nicaieri nu am vazut in restaurante, hoteluri, magazine, muzee, piete si oriunde altundeva oameni atat de tafnosi, aroganti si predispusi la badaranie (in fine, am vazut la noi acasa, dar pe astia nu-i pun la socoteala). Nimeni nu vorbeste vreo limba straina si toti par a-si face un act de mandrie din asta.

Si chiar daca inteleg engleza, franceza si italiana, tot in catalana iti raspund. Vorba cumnatului meu: „astia sunt oarecum amabili pana te baga in carciuma si te asaza la masa, dup-aia se mitocanesc”.

Toti se comporta de parca ti s-a facut o favoare ca te afli la Barcelona, dar se pricep al naibii de bine sa-ti umfle banii; pe aia nu-i dispretuiesc, doar pe tine, personal, indiferent de unde vii.

Poate ca altfel ar fi stat lucrurile daca am fi vorbit spaniola; in definitiv, cum ne-a spus un spaniol: „De ce dracu’ n-o vorbiti?

Doar o vorbeste un sfert din populatia globului…” In fine, acest criteriu este discutabil, caci ar fi trebuit sa vorbesc mai curand chineza…

Singurii cat de cat amabili sunt emigrantii asiatici, prezenti cu zecile de mii: chinezi, pakistanezi, indieni.

Citeste si articolul →   Pe scurt despre adobo (2)

Ma rog, ca sa inchei vaicareala, nu ne-a dat nimeni in cap, dar nici nu ne-am simtit bineveniti.
Barcelona

Nici din punct de vedere culinar, caci despre asta vreau sa va vorbesc, Barcelona nu a fost vreo surpriza placuta. Are insa cateva piete (eu am fost doar in trei dintre ele) absolut minunate, asemanatoare cu pietele de la Bangkok, dar mult mai aranjate si mai moderne: tarabe dotate cu case de marcat si telefon printre altele.

Nu mai vorbesc de curatenie: ca in palma, adevarata farmacie. Iar abundenta este coplesitoare. Apropo, daca pana acum credeati ca romanii stiu ce sa faca cu un porc, luati-va gandul; baietii astia sunt meseriasi rau de tot, ne depasesc la mare distanta.

Am colindat si prin restaurante, bineinteles, iar ele au fost marea dezamagire. Nu am fost in cele de lux, caci nu caut asa ceva (eu nu le gasesc reprezentative pentru o bucatarie traditionala) si nici nu ma tine bugetul sa-mi fac un obicei din vizitarea lor.

Am fost in restaurante, baruri si carciumioare cu preturi accesibile turistilor care nu sunt milionari in euro. Am acasa mai multe carti despre gastronomia spaniola, le-am rasfoit pe toate si imi facusem o seama de sperante care s-au dovedit, in final, false.

Ce se gateste in restaurante este departe de ceea ce se gateste in mod traditional, in casele oamenilor, si de ceea ce poti gasi in cartile de gastronomie.

Bineinteles, totul este facut mai „industrial”: pe graba, cu ingrediente ieftine (colorant galben in loc de sofran, de exemplu) cu zgarcenie (3 creveti intr-o paella de 13 euro) si la preturi uneori de-a dreptul nerusinate. Sigur ca restaurantele cu preturi „modice” nu-ti pot gati la fel de bine cum iti faci tu acasa, dar discrepanta dintre mancarea traditionala si cea de restaurant a fost aici mai mare decat oriunde am calatorit.

Dupa opinia mea, oferta nu era de loc grozava: o multime de tapas, adica gustarele intre 4 si 10 Euro, pline de carnati si de alte produse de porc, in general grase si grele la stomac, omlete cu cartofi (pe care ei le numesc tortillas, dar nu au nici o legatura cu tortillas mexicane), senviciuri, creveti (la pretul de 1,5-2 euro bucata), masline umplute (pret 5 Euro pentru vreo 25 de masline), exact alea pe care le avem si noi in supermarket, in borcane.

Citeste si articolul →   Somon cu salsa de oua

Paellas de diferite tipuri (bune, nimic de zis) si fideuas (identice, doar ca in loc de orez folosesc taitei subtiri si de dimensiuni mici), pizzas de muuuuuulte feluri (dar mai proaste decat in Italia si chiar decat si la noi), friptane diverse, ca la toata lumea, doar ca aici iti mai propuneau si tot felul de carnati (nici nu va puteti inchipui ce cultura a carnatului este acolo, cred ca au mai multe feluri decat nemtii!) si salate, dintre care unele erau chiar foarte bune.

Toate acestea abia de se incadrau in categoria unei mese decente. Singurele mese cu adevarat bune de care am avut parte, adica bune spre foarte bune, au costat 20-25 de Euro de persoana (o salata, un fel principal, si o jumatate de sticla de vin). La Paris, mananci mai bine cu bani mai putini.

Locurile unde se poate manca intr-adevar mancare spanioleasca sunt micile restaurante destinate localnicilor. Acolo mancarea este bine gatita, simpla, robusta si satioasa. In fine, despre restaurante va voi povesti in zilele urmatoare.

In concluzie, daca mergeti pe acolo, prin Barcelona, in privinta mancarii nu va faceti prea multe sperante.

Ori mancati bine si scump, ori prost si ieftin, cam cum este peste tot in lume; doar ca aici scump inseamna al naibii de scump, iar ieftin inseamna ca va ustura buzunarele… sau cardul. Oricare varianta veti alege, aproape sigur va va servi o persoana incruntata, care tranteste farfuriile pe masa, care nu-ti toarna in pahar si care iti ia din fata farfuriile murdare in sila si cu mare intarziere.

In aceeasi serie de posturi:
La Boqueria
Piata Santa Caterina
„Sailor” – un mic paradis al fructelor de mare


18 comentarii pe “¡Hola, Barcelona! – partea 1

  1. Mot Liliana spune:

    In Barcelona n-am fost dar imi amintesc ca atunci cand am fost in Spania am gasit o persoana placut surprinsa de accentul meu „catalan” atunci cand vorbeam in spaniola de balta, deprinsa dupa ureche, de la telenovele.Acuma imi explic de ce.Oricum intr-un oras mare, invadat de turisti de obicei localnicii parca sunt mai stresati.Chiar si la Paris mi s-au parut oarecum stresati, in orice caz aflati intr-o goana permanenta.Nu-mi amintesc de prea multa amabilitate.Viena nu m-a dezamagit niciodata, oamenii de acolo par sa fie toti poligloti si cred ca invata sa faca turism din gradinita.
    Din punct de vedere culinar imi amintesc cu mare placere de paella si cu mai putina placere de calitatea execrabila a oualor si laptelui din supermarket.

    • Radu Popovici spune:

      @Mot Liliana: Cred ca este functie si de cum iti „pica” sejurul respectiv. Multe persoane mi-au spus ca sunt indragostite de Barcelona si de oamenii de acolo, altele ca nu suporta Viena. Eu, unul, ma simt cel mai bine in Asia. 🙂
      Sigur ca turistii pot fi agasanti, asta este adevarat. Nu am incercat nimic din supermarketurile barceloneze, nici nu mai tin minte daca am calcat in vreunul. Pietele lor mi s-au parut extraordinare, ca si unele restaurante. Cu toate ca nu mi-au placut localnicii, nu as refuza sa mai merg odata acolo; au trecut deja cativa ani si cred ca am eliminat impresiile neplacute. 🙂

  2. narcisa spune:

    si eu am fost in barcelonita! frumos ,cald si primitor.mancarea a fost super…ati auzit de restaurantul WOK YOU ? de luni -joi costa 10 euro,vineri-duminica costa 12 euro.se mananca la greu fructe de mare proaspete sau gatite in fata ta pe plita sau la cuptor,la wok .carne,peste,vegetale,specialitati chinezesti,sushi , sashimi.tot ce doresti si cat poftesti…!
    orasul este superb….poate cel mai frumos oras pe care l-am vizitat.iubesc barcelona…….

    • Radu Popovici spune:

      @narcisa: Nu am fost la Wok You, caci am regula ca in calatorie sa mananc doar din bucataria locala. Arhitectonic vorbind, Barcelona mi s-a parut si mie a fi cel mai frumos oras din cate am vizitat. Si gastronomic este, de asemenea, foarte ofertant.

  3. fericire spune:

    Buna

    Corina ziceai ca stii cateva restaurante bune in Barcelona. Poate ii ajuti si pe cei care intentioneaza sa ajunga in Barcelona in curand.

    Multumesc.

    • Radu Popovici spune:

      @fericire: Pana iti raspunde Corina, da-mi voie sa-ti fac 3 recomandari de restaurante unde se mananca bine: Attic pe Las Ramblas, Las Cuinas in incinta pietei Santa Caterina si Sailor pe Rambla de Mar.

  4. Nicolae1961 spune:

    Trebuie sa „pun umarul ” cit mai repede la comentariul scris de Mihaela .
    Mai pot spune ca daca stai de vorba cu un valencian, iti va spune ca nimic altceva decit valorile create in Valencia merita luate in considerare. Tara Bascilor se considera deasupra tuturor, spanioli si europeni deopotriva, si daca cirtesti mult, iti mai si planteaza si o bomba.
    Daca se amesteca si un andaluz in discutie, va zice ca nimic altceva decit paminturile sacre (si sterpe) ale Andaluciei pot produce valori notabile, si ca acolo e buricul adevarat al pamintului.
    Revenind la tema generala, (si la bucataria andaluza, pe care pot zice ca o cunosc mai bine) prima impresie este de „saracie cu paiete „.
    O fi fost creata de-a lungul unor perioade de istorie in care s-a suferit de foame, fie datorita climei, (care in multe zone e desertica), fie diferitelor guvernari, 800 de ani de stapinira araba si, mai recent, 40 de ani de dictatura franchista.
    Nu degeaba se maninca melcii, ce-i drept, acum pe post de delicatese.
    Miga – este un fel de mincare care initial si-l putea incropi un pastor de capre, pe o foaie de tabla incinsa, si consta intr-o faina de griu prajita atent, sa nu se arda, adaugind sare, un pahar de ulei si unul de apa.
    Guiso cu fidea si fructe de mare – e un fel de supa mai densa, ce contine macar 3 feluri de fructe de mare si o fidea groasa, ca si spaghetele.
    Haba – e o planta a carei pastaie seamana cu fasolea verde de la noi, si a carui bob se maninca crud, acompaniat de bere.
    Nu-ti vine sa crezi ce se petrece, cind vezi pe masa ditamai gramada de pastai golite de continut.
    Tortilla – se zice ca a fost creat de o femeie sarmana ce nu avea in casa decit un ou si doi cartofi si, ca sa-si poata hrani cei doi copilasi, a dat prin razatoare cartofii, a adaugat oul si a prajit compozitia .
    In general, masa intr-o familie spaniola inseamna citeva feliute de cirnacior uscat pe post de antreu, o supa mai groasa de-a noastra, ce poate contine ca ingredient de baza peste, carne, singerete, fructe de mare.
    Usturoiul se pune intreg, toata capatina, fara a fi curatat de foi si radacina, si poti avea o surpriza cel putin ciudata cind ti se nimereste pentru prima data in farfurie. Se zice ca pentru aroma, si nu din lenea gospodinei, dar eu ma cam indoiesc. Intre timp se bea vin, iar ca desert, fructe .
    Dulciurile sint de cele mai multe ori cumparate la kg, si sint deosebit de fade pentru gustul nostru .
    Orice le-ai gati, maninca din politete, dar atit, revin repede la ce stiu ei ca-i spaniol.
    Trebuie sa recunoastem totusi ca Madridul e a doua piata de peste din lume, dupa cea din Tokio. E rara saptamina de meniu in care sa nu se manince peste, sau fructe de mare.
    De asemenea, Spania e cel mai mare producator, dar si consumator de ulei de masline.
    SARBATORI FERICITE !

  5. Corina spune:

    Nu pot sa zic decat ca imi pare rau pentru experienta neplacuta pe care ai trait-o. Chiar regret ca ti s-au intamplat atatea lucruri urate cu oamenii de acolo, mie inca nu imi vine sa cred. Spania e a doua mea tara, adoua mea familie si ma duc acolo de cate ori am ocazia, si de atatia ani incoace, nu mi s-a intamplat niciodata asa ceva! Acum ma duc iar, intr-o luna si ma voi opri in locurile mentionate de tine. Oricum, locuitorii din Barcelona au un aer superior si se cred cei mai tari, deorece Catalunia este o regiune autonoma si bogata. Ei se cred in fruntea Spaniei. Dupa Barcelona, cel mai bine m-am simtit in Andaluzia, apoi Madrid. Acum tu sa nu te sperii:) Daca ai avut experientele alea neplacute cu oameni de calitate inferioara, sa fii deschis cand vizitezi urmatoarele orase spaniole. Totusi, daca peste o vreme te intorci la Barcelona, scrie-mi sa iti recomand locurile si oamenii pe care ii cunosc, care te vor face sa te simti in Paradis. Te pup, si iti doresc excursii mai frumoase in Espana;)

    • Radu Popovici spune:

      @Corina: Sper sa fi fost eu ghinionist, numai ca lucruri neplacute nu mi s-au intamplat numai mie. In fine, nu pun prea mult la suflet. Pana la urma nu au fost chestii chiar atat de grave, dar indeajuns cat sa puna Barcelona relativ jos in topul preferintelor mele europene. Urmatoarea mea tinta in Spania va fi Toledo, sau Madrid, sau, poate, voi face un tur cu o masina inchiriata.

  6. andra spune:

    @Corina: Nici eu n-am fost prea incantata de Barcelona. Orasul in sine mi-a placut, dar oamenii mai putin. De exemplu, soferul de taxi, profitand ca suntem straini si nu cunoastem orasul, ne-a invartit jumatate de ora pentru o cursa care in mod normal dura 4 minute si ne-a umflat la bani. Am dat peste multi oameni care nu te primeau cu placere, cum zice si Radu, parca iti faceau o favoare, pe banii tai, bineinteles.
    Radu, parerile fiind impartite, poate ar fi bine sa explici de ce nu te-ai simtit bine acolo. Ar fi interesant sa ne comparam experientele.

  7. Corina spune:

    Eu ma duc frecvent in Barcelona, pentru mine este orasul perfect. Mie Barcelona se pare ca mi-a aratat o alta fata:) una plina de simpatie, prietenie, amabilitate si buna dispozitie. Mi-am facut o multime de prieteni acolo si ma duc de cate ori am ocazia, am prieteni de familie stabiliti chiar in oras, si am avut placerea sa descopar ca spaniolii nu fac diferente asemenea italienilor in ceea ce priveste tara de unde vii, te primesc cu bratele deschise, te servesc cu ce au ei mai bun in casa. Daca aud ca stalcesti doua cuvinte in limba lor, iti dau si haina de pe ei. Eu stiu spaniola, dar parintii mei care vorbesc doar engleza s-au descurcat binisor, mai prin semne, mai prin cuvinte.
    Am mancat cei mai buni cartofi prajiti acolo si pentru simplul fapt ca am cerut „mas patatas, son deliciosos” am primit inca o portie pe gratis! Nu mi s-a aruncat niciodata restul pe tejghea si mai toti vanzatorii te intampina cu ziua buna si cu zambetul pe buze.
    Nu vreau sa cred ca doar mie mi se intampla asta de cate ori ma duc acolo, si ma duc cam odata pe an. Citind postul tau, am avut impresia ca vorbesti despre alt oras.
    Iti recomand calduros sa mai dai o fuga acolo, sper sa iti schimbi parerea si sa vezi acest oras ca pe un spectacol. Iti recomand cateva restaurante unde poti manca cu maxim 11 euro de persoana doua feluri, bautura si desert! Si cardul magic care iti ofera gratis intrarea in multe muzee si metroul.
    Intr-o luna plec iar, la prietenii mei de acolo. Repet, spanioli, nu numai romani. Pacat ca astept tot anul cu nerabdare cateva zile de vis care trec….exact ca un vis….

  8. mihaela spune:

    Eu una ma raliez parerii lui Radu. Sora mea este casatorita cu un catalan si locuieste chiar la Barcelona. Cumnatul meu este exact parte din tabloul descris de Radu: crede ca toti ar trebui sa vorbeasca catalana, sau macar spaniola, ca toata lumea ar trebui sa manance ce mananca ei si, in general, sa-i venereze pe catalani care sunt, fara doar si poate, cea mai importanta creatie a Domnului. Este extrem de increzut si de arogant si nimic nu este bun daca nu este din Spania, sau facut de spanioli. Ii cunosc si prietenii, iar ei sunt exact la fel. Parerea mea coincide cu cea a lui Radu. Nu a avut el ghinion, cred ca Dan si kris au fost norocosi.

  9. kris spune:

    Curios sa citesc asa ceva despre ..spanioli. Mie mi se par foarte amabili si draguti in general, si am prieteni chiar acolo, la Barcelona. De fapt spaniolii mi-au fost cei mai buni prieteni in studentie (la Roma) impreuna cu …nemtii. Dar din pacate inca n-am ajuns in Spania.
    Interesant blogul si mai ales impresiile personale din locurile pe care le-ai vazut. Complimente!

  10. Dan Virtopeanu spune:

    Cred că ai fost tu mai ghinionist. Noi anul trecut am fost bine trataţi deşi Barcelona era sub asediu din cauza congresului de mobile. Am găsit chelneri care vorbeau engleza – poate i-au „importat” pentru cei extra 50000 de vizitatori veniţi la congres 🙂 E adevărat că Barcelona nu se compară cu Parisul din punct de vedere al modului cum sunt trataţi turiştii şi e mai scumpă, dar am găsit mai mulţi vorbitori de engleză ca în vizitele de la Viena sau Praga.

    Mai bine pune şi tu poze de la Montserrat 😛

    • Radu Popovici spune:

      Am fost la Montserrat si am facut si poze, dar nu cred ca este locul lor aici. Nu au legatura cu domeniul culinar. Ti le pot trimite insa pe e-mail.
      Cred ca ai avut mai mult noroc; eu ti-as putea enumera cateva situatii absolut penibile de la Barcelona, demne de mitocania care se „cultiva” la noi. Nu ma asteptam sa mi se intample acolo. In fine, am vazut multe lucruri admirabile, dar oamenii au lasat de dorit. Nu este un loc in care as reveni in viitorul apropiat.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.