¡Hola, Barcelona! – partea 2

La Boqueria

Daca in postul anterior am fost destul de critic, in acesta, in care va voi vorbi despre pietele Barcelonei, nu pot fi decat laudativ. M-au impresionat la fel de mult ca pietele din Bangkok, dar in alt fel… si este normal sa se intample astfel, din moment ce produsele sunt diferite, iar Comunitatea Europeana a impus aici reglementari specifice. Standurile sunt altfel structurate, dotate cu cantare electronice, case de marcat, telefoane, unele aveau chiar si automate pentru carduri. Produsele sunt altfel ambalate si prezentate, altfel arata si pietarii.

Barcelona se poate lauda cu circa 40 de piete, adapostind peste 10.000 de standuri cu vanzare, asa ca nici un localnic, fie el bogat sau sarac, nu are vreo scuza cand mananca prost, caci abundenta de produse este absolut uluitoare. Multe dintre aceste piete sunt adapostite in cladiri imense, frumoase, foarte functionale, ceea ce este spre lauda localnicilor, caci gastronomia este o parte importanta a culturii unei tari, si a unui popor.
Nu am reusit sa vizitez decat 2 dintre ele, dar cred sunt de departe cele mai reprezentative: La Boqueria si Santa Caterina. Despre Santa Caterina, in postul urmator… deocamdata, directia spre La Boqueria

Lipita de Rambla (cea mai celebra promenada barceloneza), cam in dreptul statiei de metrou Liceu, La Boqueria nu este doar o piata, este si un reper istoric al Barcelonei. Se crede ca a fost infiintata in sec. XII, iar prima ei mentiune este datata din 1217. Se stie ca in 1470 era cea mai importanta piata de porci a orasului. Pana in 1794 era cunoscuta sub numele de Mercat de la Palla (Piata de paie). La inceput nu era incercuita si nu avea un statut oficial, era privita doar ca o prelungire a pietei din Plaça Nova. Mai tarziu, s-a separat si oferea mai ales peste, fructe de mare si carne. A fost constituita oficial abia in 1826, iar in 1840 a inceput reconstructia ei, dupa planurile arhitectului Mas Vilà. A fost inaugurata in 1853, extinsa in 1911 si acoperita in 1914. Credeti-ma, arata superb, desi nu atat de bine ca Santa Caterina.

Este o enorma diferenta intre pietele Barcelonei si cele din restul Europei. Pietele catalane sunt mai mari, mai abundente si reprezinta adevarate institutii. Cu atat mai mare este diferenta fata de pietele noastre. Ce te frapeaza, pe langa curatenie si abundenta, sunt insasi pietarii. Nu intalnesti acolo mutrele unsuroase si tuciurii, privirile smechere si furisate, trasaturile lombrosiene, vorba impleticita, indiferenta sau politetea mimata atat de prezente in pietele noastre. Pietarii lor sunt imbracati curat, in halate si salopete speciale, nu in tarlici si pantaloni de trening murdari si cu fundul lasat. Pietarii lor isi iubesc marfa si o cunosc in amanunt. Poti conversa cu ei si sunt chiar destul de amabili, reasezand putin balanta dezechilibrata de indiferenta si, uneori, mitocania altor localnici. Pietarii lor sunt ceea ce ar trebui sa fie si ai nostri: oameni care muncesc din greu, care-si fac treaba temeinic, care produc si distribuie, nu capuse intermediare care ruineaza adevaratii producatori.

In Barcelona, “tarabele” par a se transmite din generatie in generatie. Au firme cu numele proprietarului, si fiecare si-a amenajat locul de munca asemenea unui birou. Nu rareori vezi pe pereti poze cu familia, desi cei mai multi isi tin familia alaturi. Adesea standurile sunt tinute de cate un cuplu mama-fiica, sau tata-fiu, uneori de intreaga familie.

Nici nu stiu ce sa va spun despre produse. Adica nu-mi ajung vorbele. Erau mii (produse, nu vorbe)! Vinuri si tot felul de alte bauturi, ciocolate, bomboane, fructe uscate, branzeturi exceptionale (au spaniolii astia cateva zeci de sortimente de branza de capra cu adevarat minunate), carnuri de tot felul, vanat, peste, crustacee (toate vii, miscau in fata noastra, asezate pe un pat de gheata), fructe proaspete, legume, paine, sute de feluri de carnati si de jambon, orez, fasole, linte, ulei, otet, tot ce va puteti inchipui. Pana si sectiunea de condimente asiatice, atat de dragi mie, era extrem de bine reprezentata, gratie probabil si celor cateva zeci de mii de emigranti chinezi, pakistanezi si indieni care traiesc in Barcelona.

Cred ca impactul cel mai puternic l-am resimtit privind produsele din carne de porc. Daca am crezut vreo secunda ca suntem meseriasi in prepararea porcului, spaniolii mi-au scos definitiv din cap chestia asta. Purcei de lapte, carnati, mezeluri, cotlete, jamboane, slanina, untura, fripturi, picioare, afumaturi, codite, capete etcv. Toate multiplicate in zeci si sute de variante, sarate, afumate, prajite, fierte… Nu am fost inca in nicio piata, sau macelarie germana, dar sunt tare curios daca spaniolii pot fi depasiti,

La Boqueria se poate lauda si cu cateva locuri deosebite, unde poti bea o cafea, sau un pahar de vin, poti lua o gustare, sau o masa in adevaratul sens al cuvantului. Fiind o piata extrem de cunoscuta si de plina de turisti, preturile sunt pe masura XXL, fara a stirbi insa farmecul baruletelor, cafenelelor si micilor carciumioare. Mancarea este buna, un pic cam grea (abunda carnatii, jamboanele etc.), dar restul ingredientelor (peste, creveti, scoici, calamari, legume, fructe) este proaspat, cumparat chiar de la tarabele din apropiere.

Unul dintre aceste barulete este El Quim de la Boqueria, extrem de cunoscut turistilor, popularizat pe internet, in presa si in ghidurile turistice. Este prototipul unei afaceri tipice de familie. Tatal si unul dintre fii servesc la bar, celalalt fiu manuieste cu dexteritate tigaile si oalele cu mancare. Am auzit ca ar exista si o mama, dar nu am avut sansa sa o vad. Nu este un loc ieftin (tapas intre 5 si 9 euro, felurile principale intre 12 si 18 euro), dar are personalitate… si este mereu plin ochi, in special cu turisti.

La Boqueria este un loc ce merita vizitat cu orice pret, pentru ca va veti simti bine acolo si veti vedea lucruri absolut deosebite. Luati cu voi bani si o sacosa, caci nu veti rezista tentatiilor. Si de data asta eu am plecat acasa cu o jumatate de valiza plina de condimente, branzeturi si vin.

Se spune ca fiecare oras are mai multe fete, sau personalitati. In La Boqueria puteti lua cu adevarat pulsul acelei Barcelone simple, muncitoare, legata de traditiile prepararii hranei. Sunt acolo produse ce au avut nevoie de zeci si sute de ani ca sa fie perfectionata si rafinate. Acest lucru cere talent, tenacitate, sacrificiu, imaginatie si, inainte de toate, multa munca. Este o parte a Barcelonei care ma tulbura si care imi place in mod deosebit, poate chiar mai mult decat marile (si superbele) ei bulevarde si Sagrada Familia.

In aceeasi serie de posturi:
Frumos oras…
Piata Santa Caterina
“Sailor” – un mic paradis al fructelor de mare