“Sailor” – un mic paradis al fructelor de mare
Cand coborati pe Rambla, pana la statuia lui Cristobal Colon, drept înainte dati de Rambla de Mar, o promenada foarte frumoasa, pe un pod de o forma interesanta, pavat cu scanduri. Daca va este foame, puteti s-o cotiti la stanga. Şi sa lasati Rambla de Mar pentru alta data. Drumul la stanga merge paralel cu tarmul si duce la o sumedenie de restaurante, despre unul dintre ele putand eu jura, cu mana pe inima, ca este de buna calitate si ca nu va va dezamagi. Se numeste „Sailor”.
Dupa cum îl arata si numele, la „Sailor” se poate manca un bun asortiment de peste si fructe de mare. Credeti-ma ca stiu bine, am fost acolo de 2 ori, si la pranz si seara.
Am revenit pentru ca mancarea este excelenta, iar serviciul ireprosabil, asa cum nu gasesti prea des în Barcelona. Chelnerul, iute ca o zvarluga, semanand oarecum cu Robert de Niro, era zambitor si extrem de amabil. Nu stia o boaba de engleza (si îl suspectez de aceeasi lipsa si în alte limbi ale Pamantului), dar compensa prin bunavointa.
Restaurantul are doar cateva mese înauntru si înca pe atatea afara, pe o terasa încalzita, dar respira stil: este elegant, decorat cu gust, foarte curat si discret. Poti veni acolo cu iubita (cazul meu), cu parteneri de afaceri, cu prietenii, ai în permanenta intimitatea asigurata. Nu se vorbeste tare, chelnerul este discret si eficient, iar bucatarul stie meserie.
Cea mai buna paella pe care am mancat-o în Barcelona, aici a fost gatita. Aproape ca suspectez si faptul ca bucatarul s-a îndurat sa gateasca chiar cu sofran, si nu cu obisnuitul colorant galben, care în supermarketurile lor se vinde la borcane de 500 g. Dupa cum puteti vedea si din poze, am încercat si alte preparate, nu m-am oprit la paella. Exceptionali au fost crevetii cu sos de homar, iar platoul pescarului, plin de fructe de mare, a fost o încantare nu doar pentru papilele gustative, ci si pentru ochi. Cata diferenta între acel smecheresc „Lasati ca va pregatesc eu un platouas…“, adesea întalnit în restaurantele bucurestene, platouas care costa de te rupe si te satisface mai deloc. La „Sailor” preturile sunt acceptabile: 2-3 feluri de mancare, plus o sticla de vin te duceau pe la 40 de euro. Nu era chiar putin, dar totul era gatit impecabil, iar serviciul era de exceptie pentru Barcelona. De fiecare data, la sfarsitul mesei „de Niro” ne aducea din partea casei, desfacand-o în fata noastra, o sticla de sampanie italieneasca. Gestul conta mai mult decat calitatea sampaniei, care nu era cine stie ce. Totusi, acest restaurant a fost singurul din Barcelona care, in pretul mesei, ne-a oferea si iluzia ca am primit ceva pe gratis.
Cam atat despre Barcelona, cu bune si cu rele. O experienta interesanta din multe puncte de vedere: un oras minunat de frumos, cladiri cu o arhitectura nebuna în sensul bun al cuvantului, un port extrem de curat si de cochet, piete extraordinare, cateva restaurante bune. O adevarata metropola occidentala. Merita vizitata, dar nu m-am simtit atat de bine încat sa-mi doresc sa revin în viitorul apropiat.
Din aceeasi serie de posturi:
Frumos oras…
La Boqueria
Piata Santa Caterina
nu stiai ca spaniolii nu vor sa stie engleza si nu ii suporta pe englezi ? daca mergi in Spania e musai sa inveti ceva spaniola.
@ramely: Asta nu ii face sa fie amabili, ci dimpotriva.
anul trecut cam pe vremea asta incepusem sa-mi fac o lista cu locuri de vizitat . nu stiu prin ce coincidenta s-au potrivit cu ce-am gasit pe blogul tau . dupa bangkok (pe primul loc si la care am renuntat) urma barcelona . si am gasit si barcelona la tine . intrasem la idei … hahaha . incepusem sa ma informez , sa caut pe net tot felul de lucruri si din ce-am citit si din ce-am auzit de la prieteni care au fost acolo mi-am facut o parere destul de neclara . si buna dar si mai putin buna . si apoi si tu spui acelasi lucru . pina la urma n-am mai ajuns nici la barcelona dar sper sa ma conving pe propria piele pina la urma .
oricum , mi-a placut foarte mult cum e scris serialul , clar ai un talent sa atragi turistii / calatorii , poate ar trebui sa fii agent de turism , sa ai o agentie sau sa lucrezi la guvern cu udrea … hahaha …
iar episodul cu “la boqueria”e senzational . pare intr-adevar cea mai grozava piata din europa . eu am fost in 2 piete faimoase si turistice , in munchen – viktualienmarkt si in viena – naschmarkt si nu par sa se compare cu ce e la barcelona . imi plac foarte mult pietele , chiar si cele de la noi (mai ales toamna) . oare in romania de ce nu avem o piata frumoasa care sa fie macar in aceeasi familie cu pietele celebre ale europei ? scuze , o intrebare prosteasca , sunt atit de multe lucruri pe care nu le avem incit o piata chiar nu mai conteaza . si oare de ce la noi in piete nu prea gasesti locuri unde sa maninci ,tarabe , chioscuri , mici restaurante (ca doar ingredientele sunt chiar acolo si proaspete) sau daca sunt nu prea ai curajul sa le incerci ?
dupa cum vezi recitesc serialele de calatorii si cum pe vremea cind le-ai postat nu erau prea multe comentarii m-am gindit sa mai las eu unul .
cristi-j: Barcelona este un oras superb, poate cel mai frumos pe care l-am vazut eu, dar mi-alasat o impresie amestecata: mi-au placut multe lucruri, mi-au si displacut cateva. La Boqueria este super, Santa Caterina la fel si mai au inca 1-2 piete mai mici, dar oricum mult mai faine ca cele de la noi. Mancarea mi-a placut, atata timp cat am ocolit chestiile cu carnati si jamboane. Oricum, merita mers si merita sa-ti faci propria parere. Au si ei o gramada de asiatici si de magazine cu produse asiatice, asa ca ai inca un motiv sa-ti doresti macar o saptamana acolo.
Radu, multumesc pentru prezentarea deosebita pe care ai facut-o Barcelonei. Daca voi merge vreodata acolo, o sa-mi printez ghidul tau si-l voi alatura hart(z)ii 🙂 , imi va fi de ajuns.
@maria: Este un oras interesant, merita vizita si iti doresc fierbinte sa ai parte de localnici amabili. Unii zic ca exista si asa ceva…
Chiar ca seamana un pic cu de Niro (ma refer la chelner). Cum te simti, Radu, sa fii servit de o celebritate?
@Andra: Cred ca in nici un fel… pana acum nu am avut ocazia. 🙂 Chelnerul de la “Sailor” seamana cu de Niro, dar nu l-am confundat nici o secunda.