¡Hola, Barcelona! – partea 4

“Sailor” – un mic paradis al fructelor de mare
Pe terasă la "Sailor" - Barcelona
Când coborâţi pe Rambla, până la statuia lui Cristobal Colon, drept înainte daţi de Rambla de Mar, o promenada foarte frumoasă, pe un pod de o formă interesantă, pavat cu scânduri. Dacă vă este foame, puteţi s-o cotiţi la stânga. Şi să lăsaţi Rambla de Mar pentru altă dată. Drumul la stânga merge paralel cu ţărmul şi duce la o sumedenie de restaurante, despre unul dintre ele putând eu jura, cu mâna pe inimă, că este de bună calitate şi că nu vă va dezamăgi. Se numeşte „Sailor”.

Restaurantul "Sailor" - Barcelona
După cum îl arată şi numele, la „Sailor” se poate mânca un bun asortiment de peşte şi fructe de mare. Credeţi-mă că ştiu bine, am fost acolo de 2 ori, şi la prânz şi seara.

Împreună cu "de Niro" - restaurant "Sailor", Barcelona
Am revenit pentru că mâncarea este excelentă, iar serviciul ireproşabil, aşa cum nu găseşti prea des în Barcelona. Chelnerul, iute ca o zvârlugă, semănând oarecum cu Robert de Niro, era zâmbitor şi extrem de amabil. Nu ştia o boabă de engleză (şi îl suspectez de aceeaşi lipsă şi în alte limbi ale Pământului), dar compensa prin bunăvoinţă.

Restaurant "Sailor" - Barcelona
Restaurantul are doar câteva mese înăuntru şi încă pe atâtea afară, pe o terasă încălzită, dar respiră stil: este elegant, decorat cu gust, foarte curat şi discret. Poţi veni acolo cu iubita (cazul meu), cu parteneri de afaceri, cu prietenii, ai în permanenţă intimitatea asigurată. Nu se vorbeşte tare, chelnerul este discret şi eficient, iar bucătarul ştie meserie.

Fructe de mare la "Sailor" - Barcelona
Cea mai bună paella pe care am mâncat-o în Barcelona, aici a fost gătită. Aproape că suspectez şi faptul că bucătarul s-a îndurat să gătească chiar cu şofran, şi nu cu obişnuitul colorant galben, care în supermarketurile lor se vinde la borcane de 500 g. După cum puteţi vedea şi din poze, am încercat şi alte preparate, nu m-am oprit la paella. Excepţionali au fost creveţii cu sos de homar, iar platoul pescarului, plin de fructe de mare, a fost o încântare nu doar pentru papilele gustative, ci şi pentru ochi. Câtă diferenţă între acel şmecheresc „Lăsaţi că vă pregătesc eu un platouaş…„, adesea întâlnit în restaurantele bucureştene, platouaş care costă de te rupe şi te satisface mai deloc. La „Sailor” preţurile sunt acceptabile: 2-3 feluri de mâncare, plus o sticlă de vin te duceau pe la 40 de euro. Nu era chiar puţin, dar totul era gătit impecabil, iar serviciul era de excepţie pentru Barcelona. De fiecare dată, la sfârşitul mesei „de Niro” ne aducea din partea casei, desfăcând-o în faţa noastră, o sticlă de şampanie italienească. Gestul conta mai mult decât calitatea şampaniei, care nu era cine ştie ce. Totuşi, acest restaurant a fost singurul din Barcelona care, in preţul mesei, ne-a oferea şi iluzia că am primit ceva pe gratis.

Citeste si articolul →   Un altfel de Wu xing

Cam atât despre Barcelona, cu bune şi cu rele. O experienţă interesantă din multe puncte de vedere: un oraş minunat de frumos, clădiri cu o arhitectură nebună în sensul bun al cuvântului, un port extrem de curat şi de cochet, pieţe extraordinare, câteva restaurante bune. O adevărată metropolă occidentală. Merită vizitată, dar nu m-am simţit atât de bine încât să-mi doresc să revin în viitorul apropiat.

Din aceeaşi serie de posturi:
Frumos oraş…
La Boqueria
Piaţa Santa Caterina


8 comentarii pe “¡Hola, Barcelona! – partea 4

  1. ramely spune:

    nu stiai ca spaniolii nu vor sa stie engleza si nu ii suporta pe englezi ? daca mergi in Spania e musai sa inveti ceva spaniola.

  2. cristi-j spune:

    anul trecut cam pe vremea asta incepusem sa-mi fac o lista cu locuri de vizitat . nu stiu prin ce coincidenta s-au potrivit cu ce-am gasit pe blogul tau . dupa bangkok (pe primul loc si la care am renuntat) urma barcelona . si am gasit si barcelona la tine . intrasem la idei … hahaha . incepusem sa ma informez , sa caut pe net tot felul de lucruri si din ce-am citit si din ce-am auzit de la prieteni care au fost acolo mi-am facut o parere destul de neclara . si buna dar si mai putin buna . si apoi si tu spui acelasi lucru . pina la urma n-am mai ajuns nici la barcelona dar sper sa ma conving pe propria piele pina la urma .
    oricum , mi-a placut foarte mult cum e scris serialul , clar ai un talent sa atragi turistii / calatorii , poate ar trebui sa fii agent de turism , sa ai o agentie sau sa lucrezi la guvern cu udrea … hahaha …
    iar episodul cu „la boqueria”e senzational . pare intr-adevar cea mai grozava piata din europa . eu am fost in 2 piete faimoase si turistice , in munchen – viktualienmarkt si in viena – naschmarkt si nu par sa se compare cu ce e la barcelona . imi plac foarte mult pietele , chiar si cele de la noi (mai ales toamna) . oare in romania de ce nu avem o piata frumoasa care sa fie macar in aceeasi familie cu pietele celebre ale europei ? scuze , o intrebare prosteasca , sunt atit de multe lucruri pe care nu le avem incit o piata chiar nu mai conteaza . si oare de ce la noi in piete nu prea gasesti locuri unde sa maninci ,tarabe , chioscuri , mici restaurante (ca doar ingredientele sunt chiar acolo si proaspete) sau daca sunt nu prea ai curajul sa le incerci ?
    dupa cum vezi recitesc serialele de calatorii si cum pe vremea cind le-ai postat nu erau prea multe comentarii m-am gindit sa mai las eu unul .

    • Radu Popovici spune:

      cristi-j: Barcelona este un oras superb, poate cel mai frumos pe care l-am vazut eu, dar mi-alasat o impresie amestecata: mi-au placut multe lucruri, mi-au si displacut cateva. La Boqueria este super, Santa Caterina la fel si mai au inca 1-2 piete mai mici, dar oricum mult mai faine ca cele de la noi. Mancarea mi-a placut, atata timp cat am ocolit chestiile cu carnati si jamboane. Oricum, merita mers si merita sa-ti faci propria parere. Au si ei o gramada de asiatici si de magazine cu produse asiatice, asa ca ai inca un motiv sa-ti doresti macar o saptamana acolo.

  3. maria spune:

    Radu, multumesc pentru prezentarea deosebita pe care ai facut-o Barcelonei. Daca voi merge vreodata acolo, o sa-mi printez ghidul tau si-l voi alatura hart(z)ii 🙂 , imi va fi de ajuns.

    • Radu Popovici spune:

      @maria: Este un oras interesant, merita vizita si iti doresc fierbinte sa ai parte de localnici amabili. Unii zic ca exista si asa ceva…

    • Radu Popovici spune:

      @Andra: Cred ca in nici un fel… pana acum nu am avut ocazia. 🙂 Chelnerul de la „Sailor” seamana cu de Niro, dar nu l-am confundat nici o secunda.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.