În aer liber…

M-am numărat sâmbătă şi duminică printre cei care au vizitat „Campionatul internaţional de gătit în aer liber”, desfăşurat în Plazza România, pe Bd. Timişoara. Nu m-am dus acolo atât pentru campionat în sine, cât pentru a mă întâlni cu câţiva prieteni, bucătari profesionişti şi amatori, care veneau din ţară şi din străinătate. Nu am putut însă să nu arunc o privire în jur, să nu discut cu o mulţime de oameni din domeniul gastronomic, să nu fac câteva fotografii şi să nu-mi fac o părere despre eveniment.

Pentru început, trebuie să vă spun că ştiu cât este de uşor să stai pe „tuşă” şi să-ţi dai cu părerea despre jucătorii din „teren”. Mai ştiu să preţuiesc iniţiativele celor puţini şi să le deosebesc de atitudinea pasivă a celor mulţi. Fiecare dintre noi ne-am aflat adesea printre „cei mulţi”, aşa că sunt sigur că înţelegeţi ce vreau să spun.
Campionatul de gatit in aer liber, Bucuresti 2011
Acest campionat mi-a lăsat sentimente amestecate, căci am văzut multe lucruri bune, dar şi destule pe care mi le-aş fi dorit altfel. Poate că şi vremea, mohorâtă şi ameninţând permanent cu ploaie, a influenţat în mod negativ întreaga atmosferă. Soarele este mai plăcut, mai cald şi mai optimist, dar organizatoriii au dorit, probabil, să lege evenimentul de ziua internaţională a bucătarului (20 octombrie).
Vreau să las lucrurile bune la sfârşit, ca să închei articolul într-o notă optimistă; nu fac asta gratuit, căci sunt optimist în ce priveşte acest gen de manifestări. Voi începe deci cu lucrurile care mi-au plăcut mai puţin.
Campionatul de gatit in aer liber, Bucuresti 2011
Dacă voi vorbi despre lucrurile care nu mi-au plăcut mie, vreau să stabilesc de la început că acestea nu sunt critici, ci doar părerea mea; nu vreau ca nimeni să se simtă jignit sau atacat, este modul în care gândesc eu şi sunt gata să admit că şi eu sunt om, şi deci supus greşelii.
Nu mi-a plăcut deloc programul artistic. Mie mi se pare că acesta nu are ce căuta la „Campionatul Internaţional de gătit în aer liber”. Muzica era îngrozitor de tare, aproape că trebuia să urli la interlocutor ca să fii auzit, şi nici sonorizarea nu excela. Poate că programul artistic a fost de calitate – nu l-am urmărit atent tocmai fiindcă mă enerva cumplit – şi nici nu mă pot erija în critic muzical, dar am văzut că deranja pe foarte mulţi. M-am simţit ca pe plaja din Costineşti sau ca la iarmaroc.
De ce nu s-au organizat mai multe demonstraţii culinare, care fac parte în mod firesc din eveniment, şi de la care poţi învăţa mai mult decât „nu ne temem, nu ne temem, nu ne temem de baubau”! Cei care au fost acolo înţeleg la ce mă refer… S-au şi organizat astfel de demonstraţii, deci s-ar fi putut.
Campionatul de gatit in aer liber, Bucuresti 2011
Nu mi-a plăcut nici faptul că s-a urmărit baterea de tot felul de „recorduri”. Ca, de exemplu, cel mai mare gulaş secuiesc din lume şi cel mai mare ghiveci măcelăresc din lume. Nu-mi dau seama cui folosesc lucrurile astea. De ce să nu se urmărească prepararea celui mai BUN ghiveci măcelăresc din lume? De ce cel mai mare? Mi se pare că acest gen de „recorduri”, sau cel puţin modul în care au fost realizate cele văzute de mine, coboară nivelul unui campionat internaţional. Dacă tot veni vorba de recorduri, s-a mai bătut unul: cel de folosire greşită a acuzativului de către prezentator (un actor al cărui nume îmi scapă în acest moment). Sigur, nu se aşteaptă nimeni ca bucătarii să fie maeştri ai cuvântului şi elocvenţei, dar dacă tot angajezi un actor pentru asta, iei unul care să ştie să folosească prepoziţiile. Ştiţi dvs., genul „reţetele care le-am făcut”, în loc de „reţetele pe care le-am făcut”.
Campionatul de gatit in aer liber, Bucuresti 2011
Cateringul asigurat, din câte am înţeles, de o firmă din Ungaria (probabil ofertele primite de la firmele locale nu au fost convingătoare), nu a fost cine ştie ce. S-a gătit cu multă „vegeta” (unele preparate erau sărate potroacă) şi s-a gătit greu şi gras, cu multă cărnăraie.
Campionatul de gatit in aer liber, Bucuresti 2011
Concurenţii nu au fost toţi la înălţime. Am văzut acolo câteva chestii incredibile, în sensul rău al cuvântului. Ce-i drept, am văzut şi lucruri foarte frumoase, şi am preferat să le fotografiez doar pe acelea.
Campionatul de gatit in aer liber, Bucuresti 2011
Ar mai fi câteva amănunte de discutat la capitolul lucruri care nu mi-au plăcut, dar nu vreau să mă întind prea mult.
Lucrurile care i-au plăcut au fost destule. În primul rând, îmi place că există acest eveniment. Cu toate lipsurile de organizare, avem nevoie de aşa ceva. Nivelul de educaţie culinară al populaţiei largi este atât de scăzut, încât mulţi au câte ceva de învăţat chiar şi din evenimente care nu sunt formidabil de bine organizate.
Campionatul de gatit in aer liber, Bucuresti 2011
Mi-a plăcut faptul că au fost invitaţi bucătari din alte ţări (Albania, Slovenia, Indonezia, Malaezia, Israel, Palestina etc.). Nu au fost, din câte mi-am putut da seama, bucătari de foarte înalt nivel, dar aceştia nici nu ar fi avut ce căuta acolo. Nici nivelul evenimentului şi nici cel al publicului nu ar justifica aducerea unor vârfuri ale artei culinare.
Campionatul de gatit in aer liber, Bucuresti 2011
Mi-a plăcut şi faptul că s-a încercat scoaterea în evidenţă a modului în care se asociază mâncarea cu vinul. Pe vremea când am făcut eu şcoala de bucătari, adică acum aproape 2 ani, nu a existat un modul de curs despre modul în care poţi găti mâncarea cu – sau servi alături de, ori în corelaţie cu – vin, bere, cafea, coniac, whisky etc.
Campionatul de gatit in aer liber, Bucuresti 2011
Mi-au plăcut ca idee, nu neapărat ca marfă expusă sau ca mod de servire, micile standuri cu vase din ceramică şi lemn, cu ustensile de gătit, cu cărţi culinare, băuturi preparate în serie mică (ţuică, pălincă, vişinată, afinată), kurtos kalacs, vin fiert etc. Ar fi putut, bineînţeles, ca oferta acestor standuri să fie mai variată şi mai bine susţinută calitativ, dar s-ar fi putut şi mai rău.
Campionatul de gatit in aer liber, Bucuresti 2011
Mi-a plăcut modul în care organizatorii şi participanţii s-au purtat cu vizitatorii: amabili, deschişi, disponibili. Nu m-am simţit nicio clipă ca un intrus, ci ca printre prieteni.
Campionatul de gatit in aer liber, Bucuresti 2011
Mi-a mai plăcut, ceea ce nu s-a văzut în mod direct, adică ceea ce se putea bănui în culisele evenimentului: un mare efort de strângere a resurselor şi de organizare a lor. Este al naibii de greu să aduni peste 100 de oameni din toate colţurile lumii şi să-i faci să funcţioneze coerent. Nu vreau să vă vorbesc despre corturi, mese, sursele termice pe care s-a gătit, munca de marketing şi de PR, scenă, sonorizare etc. Sunt convins că a trebuit ca mii de probleme să fie rezolvate de o mică armată de oameni, cei mai mulţi anonimi, lucrând zeci de ore în frig. Această muncă trebuie respectată. Sigur că este loc de mai bine, dar când şi unde nu este?
Campionatul de gatit in aer liber, Bucuresti 2011
Campionatul de gatit in aer liber, Bucuresti 2011
Campionatul de gatit in aer liber, Bucuresti 2011
Atitudinea mea din acest articol, de a critica dar nu prea tare, nu se datorează vreunui interes ascuns. Pur şi simplu ştiu care este nivelul din România şi îmi dau seama că un astfel de eveniment, chiar dacă mie sau altora ni se pare prea populist, câmpenesc, uşor neprofesional etc., este necesar. Educaţia se face pornind şi de la nivelul de jos, căci jos ne este nivelul şi la restaurante, şi la ce se găteşte acasă, şi la nivel de disponibilitate intelectuală şi financiară.
Campionatul de gatit in aer liber, Bucuresti 2011
Campionatul de gatit in aer liber, Bucuresti 2011
Nu pot să am de la acest eveniment pretenţiile pe care le-aş avea în Franţa, Italia, Anglia sau Germania de la un eveniment similar. Aceste ţări sunt cu multe zeci de ani înaintea noastră ca educaţie gastronomică şi civică, ca organizare şi ca multe altele.
Campionatul de gatit in aer liber, Bucuresti 2011
Din câte am înţeles de la cei care au participat la mai multe ediţii ale acestui campionat, lucrurile merg spre bine, adică se observă o creştere a nivelului de organizare şi de participare de la o ediţie la alta. Cu toate minusurile lui, acest campionat este necesar. Cei care muncesc şi pun „cârca” pentru ca el să funcţioneze, indiferent din ce motive o fac, măcar o fac, iar munca lor are respectul meu.
Campionatul de gatit in aer liber, Bucuresti 2011
Nota: Am folosit atât fotografii făcute de mine, cât şi câteva primite de la prietenul Marcel Iorga.


Citeste si articolul →   Scurt anunţ

  1. cristi-j spune:

    as mai putea spune destule despre stilul doamnei dragut de a gandi si de a face lucruri aratat prin alte locuri .
    radu , la link-ul dat de tine ma refeream cand am spus ca dupa o oarecare informare simt ca stiu despre ce e vorba , a fost primul lucru gasit cand am cautat informatii . nelu spune ca ar fi trebuit sa delege pe cineva de la pr . ce rost avea ? in alte parti doamna face mare caz de diplomele , masteratele , doctoratele , cursurile , specializarile , titlurile si functiile colectionate . a lucrat destui ani ca pr deci vorbeste din experienta . nu a fost o iesire , o scapare , o greseala , o intamplare , asta e stilul . e adevarat ca celalalt caz se intampla recent deci probabil atunci a inceput „oboseala” .
    nu e nici o problema , chiar e bine ca doamna isi doreste sa faca si chiar face multe lucruri , problema e ce se afla pe langa si in spatele acestor lucruri .
    dar … cred ca i se da prea multa importanta . desi acum e predominant negativa , doamna isi doreste sa i se dea importanta si oricum isi da si singura .

    personal mi-as dori macar la fel de multe si la fel de lungi comentarii si cand nu e vorba de persoane … hehehe

    • Radu Popovici spune:

      @cristi-j: Si eu mi-as dori mai multe comentarii atunci cand este vorba despre lucruri importante cu adevarat. Poate in viitor… Oricum, este extrem de trist, neplacut si ingrijorator ca intr-un fenomen atat de extraordinar ca gastronomia sunt implicate astfel de personaje. Cred ca, pe langa altele, acesta este principalul motiv pentru care educatia culinara in Romania este acolo unde este. Pentru ca de ea se „ocupa” si cine nu trebuie.
      In fine, vorba ta, prea mult tam-tam pentru nimic.

    • Radu Popovici spune:

      @Romania Gastronomica: Am marea rugaminte sa nu folositi cuvinte ca „escroci”. As vrea sa pastram un ton ponderat si sa discutam mai la rece. In rest, sunt de acord ca reactiile doamnei Dragut sunt un adevarat „deliciu”.
      Am dat si eu deja link-ul dvs. pe blog. 🙂

  2. vasile spune:

    Ce sa zic, mie mi-a placut la Campionat, pacat ca a fost cam frig, anul trecut a fost in Mai si a fost mult mai bine.
    Cine crede ca se pricepe la gatit ar trebui sa concureze nu doar sa dea din gura, astazi marg la Cupa Romaniei in Gastronomie la Romaero, sper sa vad multe lucruri interesante.

    • Radu Popovici spune:

      @vasile: Si „datul din gura” are rostul sau, doar de aceea exista presa. Iar un blog inseamna presa. In plus, si dvs. „dati din gura” pe blogul meu, adica in presa, si nu se supara nimeni. Bafta la Romaero!

  3. Radu Popovici spune:

    @Katze: Doamna Dragut vorbeste despre Iaser Arafat… poate ca nu este vorba despre aceeasi persoana. 😀
    Imi place citatul tau, o sa-l tin minte.

  4. Katze spune:

    Hallo,

    Ma numar printre cei care citesc consecvent acest blog.
    Motivul? Ah, nu , nu pt ca Radu are 2 ani de scoala de bucatari, cu diploma!
    Pasiune, curiositate, perseverenta, munca ar fi cateva indicii si mai ales pt ca are cei sapte ani de acasa.
    Sant gand la gand cu comentariile de mai sus! Hmmm, ma apuca rasul gandind-ma la bucatarul lui Yaser Araf! E un paramentru de valoare al acestui concurs?

    Din pacate, „nimic nu este mai inspaimantator decat ignoranta activa si prostia harnica”! Citat dintr-o emisiune tv din vremurile cand Romania inca nu era libera!
    Sant multi ani de atunci, oare de ce mi-am amintit tocmai acum de el?

    O zi frumoasa

  5. Miroslav spune:

    Vin pentru prima data pe acest blog si am fost prezent la campionatul de gatit in aer liber. Imi dau seama acum ca l-am si vazut pe Radu prin public. Pacat ca nu-l cunosteam, mi-ar fi placut sa-i strang mana, iar astazi vreau sa-l felicit pentru obiectivitate. Articolul a punctat exact ceea ce am simtit si eu.

    „Doamna” Dragut, a reactionat visceral si prosteste, dovedind lipsa de tact, lipsa de respect si lipsa de abilitati sociale. „Doamna” in chestiune a dovedit ca nu poate raspunde unor critici obiective decat cu insulte. „Doamna” nu are de fapt mentalitate de „doamna”, ci de bataus de gang.

    „Doamnei” ii pare rau ca este romanca. Si mie imi pare rau! As fi preferat ca aceasta „doamna” sa se fi nascut in alta tara.

    • Radu Popovici spune:

      @Miroslav: Imi multumesc pentu felicitari, dar as vrea ca pe viitor sa nu te mai inflamezi astfel. Nu are rost. 🙂
      M-a socat si pe mine afirmatia ” Uneori, sincer, imi pare rau ca sunt romanca…”. A fost o prostie spusa la nervi, zic eu. Sau mi-ar placea sa cred.
      Oricum, doamna Dragut are din partea mea dreptul la aceasta opinie, desi, dupa dumneaei, cei care nu sunt entuziasmati de activitatea domniei-sale ar face mai bine sa-si tina gura si sa nu aiba opinii. Mai avem, intr-adevar, de lucrat la mentalitate.

      • Radu Popovici spune:

        Intrigat si socat de reactia doamnei Iulia Dragut, am dat o cautare pe google si m-am amuzat si intristat in acelasi timp sa descopar aceeasi atitudine a dumneaei, la un alt eveniment similar, si acelasi stil de replica. Deci comentariul de pe blogul meu nu este, asa cum am crezut eu, un accident. Nu este o simpla postare la nervi; nu a avut un fel de cadere, sau o criza pe fond de oboseala sau de dezamagire, ci aparent asa se comporta mereu atunci cand o critica cineva, direct sau indirect.
        Comentariile de aici sunt mai mult decat concludente.

        Articolul meu a fost mult mai ponderat decat cel din exemplu, iar opiniile mele au fost strict legate de eveniment si nu de persoanele organizatorilor. Cu toate acestea, reactia dumneaei a fost identica. Sunt extrem de dezamagit.

  6. Nelu_A spune:

    @dna Dragut (ce ironic pare numele acum) – il cunosc pe Radu de vreo 14 ani, o perioada care depaseste experienta gastronomica a multora dintre bucatarii invitati la evenimentul organizat de dvs, si pot spune cu mana pe inima ca pasiunea lui, in bucatarie si-n multe alte domenii, nu-i este egalata decat de bun simt si educatie.

    Va inteleg vehementa, iritabilitatea si agresivitatea. Probabil ca sunt generate de anumite reprosuri aduse evenimentului organizat. Probabil din partea bucatarului lui Iaser Arafat. Dar va contraziceti fragrant. Pe de o parte considerati ca cei doi ani de zile de cand Radu a absolvit o scoala de bucatari nu pot fi egalati de experienta ‘vasta’ a participantilor. Omiteti ca uneori experienta data de viata si pasiunea pentru un anume domeniu pot fi superioare sau cel putin egale cu experienta data de o scoala. Scoala este de multe ori facuta doar pentru a obtine un certificat necesar.

    Pe de alta parte, o spuneti chiar dvs, acest eveniment a fost organizat pentru familii, si in mod deosebit pentru copii (dovada fondul sonor muzical exagerat). Hmmm… ma intreb ce experienta culinara au acestia? Sau chiar parintii lor?

    Va felicit pentru functia de Project Manager. Se vede ca sunteti mandra de aceasta titulatura. Dar folositi-o numai in organizarea evenimentului. Atunci cand incercati sa va refulati nervii deoarece considerati anumite critici ca fiind neavenite, delegati in acest sens pe cineva de la departamentul de relatii cu publicul (PR, cum este numit acum cu emfaza) care poate, si sper, ar fi avut bunul simt sa multumeasca atat pentru critici, cat si pentru faptul ca evenimentul a fost luat in considerare, sa-si ceara scuze pentru micile sincope in organizare si sa prezinte asigurari ca pe viitor aceste critici vor fi luate in considerare pentru a creste calitatea evenimentului in editiile viitoare.

    Gresesc? Iar apoi v-as sfatui sa luati un pahar de vin bun si sa cititi blogul lui Radu. Asa poate va veti raspunde singura la intrebarea finala: ‘cine sunteti dvs, stimate domn?’.

    • Radu Popovici spune:

      @andra: Of, tu esti samanta de scandal. Ai observat unde te bagi sa comentezi? Mai ales acolo unde se discuta in contradictoriu. Ai temperament vulcanic, nu chiar de record mondial, totusi. Noroc ca cel mai adesea esti de partea mea. 😀

  7. Corina spune:

    Oricum ar fi, o singura fraza mi se pare ca pune capac, si este impardonabila.
    Asta: „Poate era mai potrivit un colt de strada la care sa socializati”.

  8. andra spune:

    @Iulia Dragut: Stimata doamna Dragut, poate nu stiti ce este acela “statement”. Ce ati facut dvs. este o criza de nervi nu un statement.
    In plus va si contraziceti. Ori este un eveniment pentru familii, ori pentru profesionisti. Crainicul a punctat de nenumarate ori faptul ca multi dintre participanti sunt amatori. De pilda acel record de ghiveci macelaresc daca imi aduc eu bine aminte era facut de un ziarist si de o echipa de amatori. Atunci, daca este un eveniment pentru toata lumea, nu trebuie sa ai 10 ani de experianta ca sa iti dai cu parerea. E ca si cum ar trebui sa fac facultatea de teatru si sa profesez vreo 10 ani ca actor si doar asa sa am voie sa spun daca o piesa de teatru imi place sau nu. Este aberant.

    Recordurile sunt penibile. Cine naibii mai face in lumea asta ghiveci macelaresc? Poate sarbii si bulgarii. la fel sta treaba cu gulasul secuiesc. Doar la noi si poate in Ungaria. Le stabiliti foarte usor, caci nu sunteti in competitie cu nimeni. Este ca si cum eu m-as umfla in pene si as zice ca detin recordul mondial la facut sanviciuri pentru sotul meu. De ce nu incercati cu ceva unde aveti competitie reala? La paella, la pilaf, la tort, la tzatziki, la Stroganov si la alte sute de preparate internationale, ca doar patronati un campionat international.

    Am fost si eu la acest campionat si pot spune ca Radu a fost nu obiectiv, ci bland in aprecieri. Nu ii stiu intentiile dar banuiesc ca vrea totusi sa va sprijine caci va respecta eforturile si lucrurile bune pe care le-ati realizat. Ar fi putut insa sa aminteasca de murdaria fetelor de masa pe care au fost prezentate preparatele in ultima zi de campionat, despre marele ghiveci macelaresc care arata oribil dupa ce fusese fiert vreo 4 ore. Nu vreau sa spun a ce semana, spun doar ca era o pasta informa de culoare maronie. Radu nu a amintit nici de multimea dezgustatoare care se inghesuia sa apuce mancarea, despre faptul ca unui concurent i s-a furat de pe masa desertul de ciocolata alba la care lucrase cateva ore, despre oribilele mese de plastic la care publicul era nevoit sa stea. Credeti-ma, spectacolul artistic nu-si are rostul iar muzica chiar era infernal de tare. Am plecat de acolo nauca de cap si ragusita de cat am tipat ca sa ma pot intelege cu prietenii cu care eram.
    Pentru rolul de prezentator pot recomanda si eu multi care au sau au avut restaurante, daca acesta este un criteriu. Acel actor habar nu avea despre ce vorbea. Putea la fel de bine sa fie instalator sau jocheu fiindca de vorbit a vorbit prost si pe langa subiect.

    Radu nu are 10 ani de meserie, dar are echilibru, pasiune si generozitatea de a impartasi ce stie. Pun pariu pe ce vreti ca la nivel teoretic este cu mult peste 90% dintre bucatarii “profesionisti” de care faceti atata caz. Sunt convinsa ca Radu a facut cu acest blog care aduna cateva zeci de mii de oameni in fiecare luna mai multe pentru educatia publicului decat faceti dvs. cu aceste susanele de care sunteti mandra nevoie mare.

    Stiti ce, stimata doamna, trageti aer in piept, beti ceva rece ca sa va treaca micuta criza pe care ati facut-o si recititi articolul. Poate il veti intelege in sfarsit.

    @cristi-j: Ai perfecta dreptate in tot ce spui despre stimata doamna.

    • Radu Popovici spune:

      @andra: Apreciez faptul ca esti de aceeasi parere cu mine in unele lucruri legate de acest campionat. Totusi, nu organizatorii sunt vinovati ca publicul este needucat si se inghesuie cand este sa capete mancare pe degeaba, sau ca fura deserturile de pe mese. Marturisesc ca nu am remarcat nici mesele; parca erau si unele din lemn? In fine, nu are importanta prea mare. Ghiveciul macelaresc intr-adevar a fost gatit cateva ore si se facute terci. Nu mirosea rau, dar aspectul era destul de dubios.
      Haideti, va rog, sa lasam deoparte acest subiect. Au fost si multe lucruri bune si prefer sa vorbim despre ele.

  9. cristi-j spune:

    e spectaculos pentru mine cum reusesti ! nu stiu cat de greu sau usor a fost sa te exprimi atat de politicos si cu atat de multa rabdare … pentru ca e posibil sa existe si oarece retineri pentru oarece interese … dar te felicit pentru rabdare , stapanire , retinere si politete . eu nu as putea .

    acum … daca ar fi sa aleg un singur cuvant , acesta ar fi “dezgustator” . si l-as putea alatura multor concluzii trase din comentariul doamnei dragut . desigur ca nu stiam cine e aceasta doamna dar dupa o oarecare informare simt ca stiu despre ce e vorba , nu pentru ca as cunoaste-o dar pentru ca stiu genul . toata lumea stie ca exista astfel de persoane dar cand ai de-a face cu ele tot e socant si , ei bine da , dezgustator . nu pare prea “draguta” doamna dragut .
    doamna spune ca “uneori , sincer , imi pare rau ca sunt romanca” si cred ca sunt destui carora le pare sau ar trebui sa le para rau pentru acest lucru , ca doamna e romanca .
    citind comentariul ma intrebam unde am mai auzit toate aceste vorbe pentru ca de la un timp e plin de asa ceva si n-ai cum sa scapi . e usor , la guvernanti si cu deosebire la o anumita doamna de acolo . cu siguranta doamna “de aici” (doamna dragut) are (sau ar trebui sa fie asa) ca model aspirational , ca idol , pe doamna “de acolo” pentru ca au acelasi stil , aceleasi visuri , aceeasi exprimare dar inca nu a ajuns la acelasi nivel al “realizarilor” .
    ar fi usor sa intru in detalii si sa analizez cateva trasaturi ale stilului de exprimare , de gandire , de personalitate dar ce rost ar avea ?
    e plin de proiecte peste tot asa ca o exprimare ca cea din fraza “proiectul … a reprezentat proiectul … pentru un proiect …” este superba pentru o specialista in relatii publice , absolventa de filosofie cu multe doctorate si masterate si multi manager in mai multe domenii . dar doamna recunoaste ca e obosita , suficient de obosita sa confunde intrebari directe de genul “cum va permiteti ? … in definitiv , cine sunteti dumneavoastra? “ cu un “statement” (hahaha) retoric . nu-i nimic , doamna se va odihni si va face in continuare multe pentru gastronomie , mai ales cea romaneasca .
    dar , pe de alta parte … cred ca e bine sa existe asemenea manifestari , rau nu pot face … iar ambitia doamnei a adus fara doar si poate si tot felul de realizari , care , la fel , nu sunt rele si nu pot fi contestate . dar sa nu poti deosebi o critica de bun simt si echilibrata , chiar obosita fiind , duce cu gandul la alte probleme , de alt tip si mai profunde .
    oricum , doamna va merge mai departe pentru ca ea face ! stai , unde am mai auzit asta ? … aha , la guvernanti . si atunci de ce e tara in halul in care e ? simplu , sunt unii care critica si nu-i lasa sa faca …
    doamna , nu va impiedicati de niste unii fara 10 ani de experienta , fara teancuri de diplome si titluri pompoase si care n-au facut nimic !
    bat campii , scuze … hehehe

    • Radu Popovici spune:

      @cristi-j: Nu am niciun interes, nu depind de „sistem” ca sa imi castig painea. Ca atare nu sunt afiliat niciunei organizatii profesionale, tocmai fiindca intre ele exista mari rivalitati. Imi pot permite sa raman sincer, dar si echilibrat, obiectiv si politicos. Asa am fost educat.

      In ceea ce o priveste pe doamna Dragut, cred ca nici macar nu a citit atent articolul; pot presupune ca au existat – poate cu alte ocazii, poate chiar acum – critici jignitoare si ne-obiective si probabil ca dumneaei a luat foc din principiu. M-am obisnuit cu astfel de reactii. M-am calit in cei 2 1/2 ani de blog

      Nu vreau sa comentez asupra modului defensiv in care a incercat sa raspunda unui articol pe care eu (si multi altii, fiindca veni vorba) il consider echilibrat si de bun simt. As fi putut spune lucrurile altfel, si as mai fi avut ce adauga, dar m-am abtinut fiindca vreau sa sprijin acest gen de manifestari, chiar daca partial nu imi plac; sunt necesare.
      Clasa politica de la noi, la care faci referiri, nu poate fi altfel decat o exponenta a societatii noastre. Acesta ne este nivelul, din pacate.

  10. Iulia Dragut spune:

    Stimate domn,

    Statement-ul meu a fost mai mult unul retoric…Imi cer scuze daca s-a inteles altceva. Nu sunt un om incuiat sau unul suficient, ci doar unul suprasaturat de „bunele intentii” ale altora, de critici s.a.m.d…Va multumesc, o data in plus, pentru bunavointa dumneavoastra si timpul acordat. Nu este cazul unei polemici, va asigur…

    • Radu Popovici spune:

      @Iulia Dragut: Va citez din articol:
      Pentru început, trebuie să vă spun că ştiu cât este de uşor să stai pe „tuşă” şi să-ţi dai cu părerea despre jucătorii din „teren”. Mai ştiu să preţuiesc iniţiativele celor puţini şi să le deosebesc de atitudinea pasivă a celor mulţi.

      Poate nu va vine sa credeti, dar am fost de multe ori in situatia dvs. si de aceea pot sa va inteleg. Chiar nu consider ca am scris un articol rautacios, ci unul ponderat, in care mi-am spus parerea. Doar parerea mea. Se poate, bineinteles, sa gresesc, asa cum este posibil sa si am dreptate.
      Am mult mai multi ani ca dvs. si de aceea imi permit sa va rog sa analizati mai „la rece” ceea ce spune unul sau altul. Laudele fara suport nu fac bine nimanui (am trecut si trec prin asta); criticile bine intentionate, facute pe un ton politicos, la obiect, va pot fi de folos (stiu si asta tot din proprie experienta). Vreau sa fiti incredintata ca eforturile dvs. si ale echipei dvs. sunt apreciate de mine (si nu numai) cu adevarat si cu buna credinta. Va urez succes in anii viitori si va doresc sa va apropiati cu fiecare editie de organizarea perfecta pe care ne-o dorim cu totii.

  11. Corina spune:

    @Iulia Dragut: Ma surprinde lipsa de deschidere a unui om cu o anumita cultura in a primi si laude dar si critici. Un gen de atitudine -Eu am facut ceva, tu ce ai facut?. Din cate am vazut de la inceput, articolul a fost scris punctand o gramada de aspecte bune, dar si pe cele negative.
    Totdeauna este loc pentru mai bine, si directia este aratata de parerea publicului.
    Daca ati obosit, e clar ca nu mai aveti tragere de inima, si atunci dati stafeta altcuiva.
    Vad ca mai este aici un cititor care a avut cam aceleasi impresii. Si pe facebook mai sunt cativa.
    In al doilea rand, aveam impresia ca e un eveniment pentru publicul larg, nu se cere diploma la intrare.
    Cum de un vizitator isi permite sa isi spuna parerea fara 10 ani vechime in gastronomie?
    Va propun un lucru simplu, ca sa evitati astfel de oameni – cereti diploma la intrare, si o hartie care sa ateste vechimea in munca in domeniu.
    Asa veti avea ca public doar specialistii, nu va veti mai cobori sa cititi parerea vizitatorului normal.
    S-ar putea insa sa aveti surpriza ca acestia sa fie mult mai acizi si mai critici.

  12. Iulia Dragut spune:

    Stimate domn,

    Incep prin a va multumi pentru bunavointa dumneavoastra de a lua in considerare manifestarea pe care o organizam de cinci ani. Evenimentul nostru a primit certificarea din partea WACS, deci acesta se desfasoara in limitele aprobate de aceasta organizatie mondiala. Trebuie sa mentionez ca intre competitori s-au aflat membrii echipei olimpice a Israelului. Din juriu au facut parte: Hai Swartz, Presedintele Asociatiei Bucatarilor din Israel, Guido de Bono, Presedintele Asociatiei Bucatarilor din Malta, Josef Oseli, bucatarul Presedintelui Tito, Charlie Fadida, capitanul echipei olimpice a Israelului, castigator a 38 de medalii de aur la Olimpiade, Elena Sramko, Rusia, organizatoarea Cupei Kremlinului, iar lista ar putea continua…dintre competitori a facut parte inclusiv Bucatarul lui Iaser Arafat…M-am saturat ca unii si altii sa isi dea cu parerea…Cum va permiteti dumneavoastra, ma intreb, in ce calitate, sa emiteti judecati de valoare asupra evenimentului, asupra concurentilor, asupra competitiei in sine? Am obosit…Incercam de atatia ani sa schimbam mentalitati si nu reusim…si nu vom reusi atat timp cat oameni ca dumneavoastra care nu prea stiu cu ce se pot lauda in domeniul gastronomic vin si desfiinteaza, pun la zid, isi dau cu parerea in ceea ce priveste o initiativa ca a noastra…De ce o firma de catering din Ungaria? Pentru ca se afla in perfecta legalitate, pentru ca respecta normele europene in domeniu…de aceea…De ce program artistic pentru copii? Pentru ca acest eveniment se adreseaza familiei!De ce Iustinian Radu, prezentator? Pentru ca are un restaurant de 15 ani in Bucuresti, pentru ca este actor, pentru ca a avut bunavointa sa faca o demonstratie gastronomica…Proiectul de la Bucuresti a reprezentat proiectul pilot pentru un proiect care va incepe sa fie implementat de anul viitor in toata lumea. Pentru ca altii ne apreciaza si ne sustin…Va urez multe reusite in activitatea dumneavoastra…Cred ca ati facut o eroare cand ati spus ca ati absolvit scoala acum 2 ani(cea de gastronomie) pentru ca, altfel, sincer, nu inteleg indrazneala de a pune in balanta atatia oameni care au o experienta de cel putin 10 ani in bucatarie (oricare dintre competitori sau membri ai juriului)…Uneori, sincer, imi pare rau ca sunt romanca, ca insist sa fac ceva in minunata tara! Am fost aleasa Project Manager pe proiectul Bucatari fara frontiere la nivel mondial…altii, asadar, ne apreciaza eforturile, fapt pentru care…De altfel, ma surprinde faptul ca nu ne-ati cerut un comunicat de presa cat ati stat acolo, ca nu ne-ati cerut mai multe informatii despre proiect…Poate era mai potrivit un colt de starda la care sa socializati si nu contextul Campionatului, asta asa, din respect fata de munca noastra si efortul depus de cei prezenti in competitie. In definitiv, cine sunteti dumneavoastra, stimate domn?

    • Radu Popovici spune:

      @Iulia Dragut: Stimata doamna, vad ca sunteti obosita de critici, cum spuneti, caci aveti un ton neasteptat de agresiv. Ma tratati ca pe un dusman, cand de fapt sunt prietenul acestui eveniment. Si inca unul sincer.
      Cum ati putut citi si in articol, recunosc ca sunt om si ca sunt supus greselii. Nu mi-am arogat vreun drept asupra adevarului suprem. Tot acolo spuneam ca nu am venit pentru eveniment in sine si nici macar nu il critic „per se”; mi-am spus doar parerea, la care sunt indrituit indiferent daca am realizat ceva sau nu in domeniul gastronomiei. In definitiv a fost un eveniment public si oricine poate spune daca i-a placut acolo sau daca s-a simtit bine. Doar nu va asteptati ca toata lumea sa vada lucrurile cu aceiasi ochi.

      Poate nu ati citit cu multa atentie articolul; nu desfiintez deloc evenimentul organizat de dvs., ba chiar una peste alta il laud si ii gasesc in mod clar utilitatea, spunand doar ca este loc de mai bine. Nu stiu daca ati sesizat, dar fotografiile publicate nu arata decat lucrurile frumoase; credeti-ma, se puteau fotografia si multe alte lucruri care nu aratau prea bine. Acest fapt denota din partea mea nu inversunare si dorinta de a minimaliza munca cuiva, ci intelegere si chiar sprijin. Despre munca depusa de echipa dvs. si respectul meu pentru ea ati fi putut citi si in articol, dar poate ati sarit peste randurile acelea.
      Chiar daca unele dintre parerile mele seamana pentru dvs. cu o critica, ele sunt constructive. In definitiv, chiar si criticile trebuie luate in seama, caci indiferent de cat de multumita si satisfacuta sunteti de evenimentele organizate de dvs., presupun ca tot va doriti sa progresati de la an la an.

      Imi cer scuze ca nu am fost entuziasmat de ceea ce am vazut acolo. Cam atat vreau sa va spun; chiar nu am nicio intentie sa polemizez nici cu dvs. si nici cu altcineva, pe niciun subiect. Imi doresc doar sa dialoghez, daca este posibil.

  13. balauru spune:

    N-am ajuns, dar am fost acum 2 ori. Lucrul care m-a enervat cel mai tare atunci au fost persoanele „colorate”, cu gratarele puse pe unde apucasera, care vindeau una bucata mic cu fix 5 lei.

    • Radu Popovici spune:

      @balauru: O veste buna de data asta: nici „picior” de mic pe-acolo, si nici „colorati” nu am vazut. Poate ca intr-adevar lucrurile merg spre mai bine.

  14. Marcel Iorga spune:

    Da Radule!
    Modul meu atipic de a privi lucrurile, m-a facut azi sa scriu altceva decat vroiam! Hihihi!
    Asa ca … am dat drumul la publicarea celei de a 2-a parti!
    🙂

  15. Marcel Iorga spune:

    Era cat p’aci sa-ti cer drepturi de autor, la pozele mele!
    Apoi am vazut „Nota”!
    Asa ca, te las si data viitoare sa postezi pozefacute de mine!
    🙂

    PS
    O sa-mi fie greu sa scriu partea a 2-a a Concursului, pe blogul meu!
    Aproape ca ai punctat tot ce se putea „puncta” la acest eveniment!
    🙂

    • Radu Popovici spune:

      @Marcel: Cum sa nu spun de unde am pozele? Se poate? 🙂 In ce priveste articolul tau, sunt sigur ca o sa gasesti tu ceva de spus. Ai propriul tau fel de a privi lucrurile.

  16. Corina spune:

    Vorba ta, bine ca exista evenimentul probabil in fiecare an va fi mai bine.
    Hai sa fim seriosi, catering din Ungaria, chiar asa, nu avem nici o firma pe la noi? Nu cred…..e de ras.
    Felicitari celor care au muncit, s-au zbatut sa iasa bine, participantilor care au avut un maraton in fata, bravo.
    Organizatorilor le urez sa se mai cizeleze si sa lase kitchul deoparte si participantii de o calitate indoielnica.
    Publicului nu trebuie sa ii dai chiar tot ce cere, mai ridici nivelul.

    • Radu Popovici spune:

      @Corina: Despre chestia cu catering-ul nu stiu ce sa spun. Probabil ca organizatorii au studiat problema pe indelete dupa atatea editii ale evenimentului… poate ca asta a fost solutia cea mai rentabila.
      In ce priveste kitsch-ul, aici sunt de acord. Cred ca treptat ar trebui ridicat nivelul. Poate ca se si face astfel, nu ma pot pronunta caci nu stiu cum au fost editiile anterioare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.