Caviarul este considerat de mulţi ca o delicatesă. Nu sunt foarte sigur, dar este posibil să fie cel mai scump aliment de pe piaţă. Pentru mulţi dintre noi, preţul unui caviar de bună calitate este aproape exorbitant.
Fiind un aliment scump şi “fashionable”, cu priză mare la cei cu o stare financiară sănătoasă şi la snobi, există pe piaţă şi o sumedenie de caviaruri false, unele declarate ca atare, altele frizând impostura.
Falsurile, sau surogatele, nu au nicio legătură cu adevăratul caviar, şi cu toate acestea au o piaţă a lor. Probabil că mulţi sunt tentaţi să pună pe masă ceva ce seamănă a caviar ca aspect, căci are oricum un gust destul de bun şi, în plus, poate înşela musafirii neavizaţi, ridicând astfel spectaculos prestigiul gazdelor.

Mărturisesc că şi eu aş cumpăra un surogat de caviar doar pentru modul în care arată, ca să-l folosesc eventual în vreo fotografie, pe post de caviar adevărat, deşi sunt sigur că cineva care este avizat îşi dă seama de fals şi după aspect. De fapt, cred că nici caviar nu aş cumpăra, chiar dacă mi-aş permite, căci, în rarele ocazii când l-am gustat, nu mi-a lăsat vreo impresie deosebită. Cu riscul de a-mi dezamăgi cititorii, le spun sincer că icrele de somon mi-au plăcut mult mai mult; păstrez însă o rezervă în această apreciere, căci încă nu am gustat calităţile cele mai bune de caviar, beluga şi osetra. Este posibil ca acestea să-mi ofere o revelaţie, şi chiar mi-ar plăcea să se întâmple acest lucru.

Revenind la scopul articolului, am fost contactat cu ceva vreme în urmă de compania Casa Campillo srl, care distribuie în România produsele companiei spaniole Cataliment. Aceasta a fost înfiinţată în 1993, aşa cum se specifică pe site-ul companiei româneşti, “de către un grup dinamic de tineri întreprinzători, experţi în gastronomie, care are ca scop oferirea celor mai bune produse în urma analizării necesităţilor pieţei la nivel internaţional“.
Dintre produsele de la Cataliment, compania Casa Campillo distribuie în România înlocuitori de caviar. Acest lucru este declarat în mod clar pe eticheta produselor, iar site-ul companiei oferă, la fiecare dintre ele, fişa tehnică, fişa de calitate şi descrierea procedeului de fabricaţie.

Casa Campillo este nouă pe piaţa noastră şi activează, aş zice eu, într-un sector dificil, într-o perioadă de austeritate fiscală. Poate că tocmai această austeritate ar putea fi un motiv de succes pentru aceşti înlocuitorii de caviar? Nu sunt deloc un adept al înlocuirii unui produs tradiţional cu altceva, evident mai slab calitativ, dar respect iniţiativele în domeniul gastronomic, fie ele şi legate de surogate, mai ales dacă răspund unei necesităţi a pieţei.

De aceea, când am fost rugat să încerc produsul şi să-mi spun părerea pe blog, cu bune şi cu rele, aşa cum le percep eu, nu am refuzat. Am primit, deci, două cutiuţe, una purtând eticheta “Perlas 880 – sucedaneo de caviar a base de caballa ahumada” (adică înlocuitor de caviar pe bază de cod afumat) şi “999 – Producto transformado de caballa ahumada y trufada” (adică un produs asemănător caviarului, tot pe bază de ton afumat, dar cu adaus de trufe).

Nu se găteşte cu icre negre. De fapt, cu niciun fel de icre, din cate stiu eu. Ele se pun pe tartine, sau se folosesc pe post de topping pentru diverse preparate, ca atare sau amestecate cu ierburi aromate, ceapă, bucăţele de lămâie, măsline etc. Am gustat, deci, înlocuitorii de la Casa Campillo, simplu, cu pâine şi crackeri. Poate le voi folosi în viitor şi ca topping pentru vreo reţetă cu peşte sau fructe de mare.

Prima senzaţie a fost, mărturisesc, una de dezamăgire. Perlas-urile aveau gust de peşte, iar eu mă aşteptasem să aibă gust de icre. După o clipă de uimire m-am repliat, căci am realizat că greşeam. Era incorect să mă aştept la gust de icre de la ceva procesat din cod afumat. Am lăsat, deci, prejudecăţile deoparte şi am continuat degustarea.

În final, concluzia la care am ajuns a fost aceea că, pentru un înlocuitor, un surogat sau un caviar “fals”, cum vreţi să le spuneţi, cele două Perlas sunt produse oneste. Au gust bun, departe, desigur, de un caviar, dar la fel de departe sunt şi preţurile lor. Dacă am reţinut bine, o cutiuţă de 50 g de Perlas 880 costă 20-30 lei, iar una de Perlas 999 “bate” spre 80 de lei la 90 g, deşi aroma de trufă mi s-a părut extrem de discretă. Socotind până la capăt, 1 kg de înlocuitor de caviar de la Casa Campillo costă circa 100 de euro, iar cel trufat se duce bine la dublul acestui preţ.

Aceste produse, din câte am văzut pe durata documentării făcute de mine, se vând în lumea întreagă, inclusiv pe pieţe aprioric socotite mai educate ca a noastră, şi în care consumul de caviar este intrat deja în tradiţie. Pun această penetrare pe seama preţului, mai accesibil oricum decât cel al caviarului, şi pe seama faptului că publicul căruia i se adresează nu este, de fapt, consumator de caviar; doar tinde să consume caviar, fără ca starea financiară să i-o permită. Publicul consumator de caviar va cumpăra în continuare caviar, şi bine face, iar cei care nu şi-l pot permite se pot consola cu surogate ca Perlas.

Ca recomandare, cred că Perlas 880 merită luat în calcul din când în când, deşi raportul preţ-calitate nu mi se pare prea avantajos. În ce priveşte produsul trufat, Perlas 999, aici diferenţa de preţ faţă de produsul ne-trufat mi se pare cam mare faţă de diferenţa de gust şi de aromă.

Acum, o întrebare cheie: de unde se pot cumpăra aceste produse, mai ales că sunt nou-intrate pe piaţă? Casa Campillo se adresează în primul rând sectorului horeca, dar onorează, din câte mi s-a spus, şi comenzile individuale, aşa că ceea ce aveţi de făcut este să accesaţi site-ul companiei şi să discutaţi direct cu cei cei de la vânzări.