Între Hong Kong si Macao [P]

Dragii mei, va voi povesti astazi cate ceva despre cele cateva zile petrecute de mine la Hong Kong si Macao în 2005. Pe vremea aceea nu ma preocupa aproape deloc mancarea, asa ca nu va pot oferi fotografii sau informatii despre gastronomia locurilor, ci doar despre atmosfera generala, dar sper sa nu va deranjeze acest lucru.


În martie 2005, la doar 2-3 saptanani dupa ce facusem prima calatorie în Thailanda unde primisem botezul Asiei, am avut ocazia sa merg la Hong Kong, la un festival multimedia. Pe atunci slujba mea era sa fac jocuri si diverse aplicatii multimedia, asa explicandu-se si interesul pentru respectivul festival.

Hong Kong este un loc absolut spectaculos. Pe vremea aceea, acum 7 ani, pe cand eram mai slab si mai putin carunt, dar nu gateam si nici nu faceam fotografii atat de bune ca acum, odata ajuns acolo mi s-a parut ca am facut brusc un salt în viitor.
Arhitectura este futurista si surprinzatoare; eu vedeam pentru prima data zgarie-nori si eram foarte impresionat. Nu am acum timp sa va vorbesc în amanunt despre ce am vazut la Hong Kong, asa ca o sa va punctez doar cateva aspecte.

Primul lucru care m-a surprins a fost faptul ca, pe strada, aproape nimeni nu vorbea engleza. Ma asteptam, din partea unei foste colonii britanice abia retrocedata Chinei în 1997, ca engleza sa fie macar a doua limba vorbita acolo. Ei bine, nu. Strazile purtau placute bilingve, la banci si hoteluri se vorbea engleza, chiar si pe strazi, persoanele în varsta întelegeau engleza, dar în rest… Pe atunci peste 90% din activitatea de orice fel a Hong Kong-ului era legata de mainland-ul Chinei, asa ca limba cantoneza era la cel mai mare pret, urmata de mandarina.

Desi cladirile sunt uimitoare pe dinafara, în interior spatiile sunt extrem de mici, meschine si lipsite de confort. În Hong Kong locuintele sunt printre cele mai scumpe din lume, iar chiriile sunt uriase.

Hong Kong are o administratie speciala în cadrul Chinei. Emite propria moneda, de pilda, dolarul HK. Interesant este faptul ca 3 banci au dreptul sa emita modeda, asa ca aici coexista trei feluri diferite de bancnote, cu design diferit, dar cu valoare si putere de circulatie egala.

Aici am vazut cele mai mari amenzi pentru mancatul în tramvaie si aruncatul hartiilor pe jos, de ordinul a sute de dolari americani. Cea mai interesanta amenda este cea pentru scuipat. Nu radeti, chinezii traditionalisti sunt convinsi ca în gatul fiecarui om traieste un dragon, iar scuipatul este o binefacere, caci arunca raul din organism. Autoritatile se straduiesc însa sa civilizeze strazile, iar o portie de saliva aruncata oriunde costa foarte scump.

Mancarea locala nu mi-a placut deloc. Am mancat de cateva ori, în primele doua zile cred, în restaurante chinezesti si am fost extrem de dezamagit. Pe atunci nu gateam, eram mult mai mofturos (de pilda, nu mancam fructe de mare) si sunt convins ca am fost total neinspirat la alegerea mancarii.
Dupa cateva experiente ratate, ajunsesem chiar sa ocolesc pe celalalt trotuar restaurantele chinezesti traditionale, din cauza mirosului. Nu-mi mai amintesc care anume miros ma deranja, stiu doar ca astazi regret prostia mea de atunci si ca îmi doresc sa revin acolo si sa retraiesc totul cu mintea de acum.

Am fost totusi la cel mai mare restaurant plutitor din lume, „Jumbo”, unde se ajunge doar cu barca, dar nu am mancat acolo nimic chinezesc, ci mancare japoneza. La Hong Kong am mancat pentru prima data sushi si nu am fost prea impresionat pe atunci, cum nu sunt nici astazi.
Ce m-a impresionat puternic, în schimb, a fost mancarea indiana dintr-un restaurant situat pe Victoria Peak, un loc turistic important, situat în proximitatea celei mai exclusiviste zone rezidentiale din Hong Kong. Va voi povesti despre acea masa cu alta ocazie, la începutul serialului „La masa cu stramosii – India”, care va fi publicat spre sfarsitul acestei luni.

Hong Kong este un port urias si un centru de afaceri imens. Se pare ca 33% din capitalul strain care intra în China vine pe aici. Va spuneam ca venisem pentru un festival multimedia. Conform unei statistici din domeniu, afacerile legate de multimedia reveneau, în acea epoca, în proportie de 71% Chinei, urmata de… Hong Kong cu 9%, Japonia cu 8% si restul Asiei înghesuit în cele 12 procente ramase. Asta doar asa, ca sa va faceti o parere despre importanta economica extraordinara a acestei mici zone cu administratie speciala.


Între Hong Kong si Macao, care se afla la distanta de doar 1-2 ore cu vaporul, pare a exista o întelegere tacita: banci si bursa în Hong Kong, jocuri în Macao.
Nu cunosc legislatia chinezeasca, si nici a celorlalte tari din zona, asupra jocurilor, de la poker la ruleta si black jack. Probabil ca Macao este unul dintre putinele locuri în care acestea sunt permise, un fel de Atlantic City sau Las Vegas al Asiei de sud si sud-est.

Între Hong Kong si Macao exista curse, nave si avioane, din ora în ora, si trebuie sa fii precaut sau al naibii de norocos ca sa gasesti loc pe vreuna dintre ele. Eu am fost prudent si în prima zi de sedere am cumparat doua (calatoream împreuna cu un partener de afaceri) dintre putinele bilete ramase pentru una dintre cursele din ultima zi a sejurului. Socotisem atunci ca, doar pe mare, circa 12.000 de turisti din Hong Kong se duc zilnic sa-si cheltuie banii în Macao. Pe mine nu ma interesau în mod special cazinourile, eram doar curios sa vad orasul. Am reusit sa petrecem acolo vreo 8 ore.

Cum era martie, iar clima în zona seamana mult cu cea de acasa, vremea a fost tot timpul închisa, noroasa si ploioasa, iar ziua în care am mers la Macao nu a facut exceptie.
Odata ajuns am remarcat ca orasul este o combinatie ciudata de oras european cu unul chinezesc; ba chiar as zice ca, mai curand, pare un oras european, doar firmele scrise în cantoneza (cred) dand un indiciu asupra prezentei asiatice.


Nu sunt foarte multe de vazut în Macao. O singura zi, poate doua, sunt de ajuns ca sa-ti faci o idee. Din ce îmi aduc aminte, pana sa se întunece am avut timp sa vizitez cele cateva atractii turistice; îmi amintesc mai bine de templul A-Ma (vezi foto mai sus), de vechile fortificatii ale orasului si de ruinele bisericii Sf. Paul (vezi foto mai jos).

În ce priveste mancarea, nu am amintiti prea clare. Ştiu ca aici am gustat prima data pasteis de Nata, dar nu mai tin minte daca erau identice cu cele mancate la Lisabona, cu cinci ani mai tarziu. În rest, din pacate, ceata.


M-au impresionat însa cazinourile. Nu erau foarte multe, dar erau mari si batatoare la ochi. Cam kitsch, dupa gustul meu, dar mult mai decente decat cele care se pot vedea în Las Vegas.


Am intrat în doua dintre ele, în „Lisboa” si „Pharaoh’s Palace”. Din pacate, fotografiatul era interzis si, toti cei care intrau, erau controlati cu mare strictete, de paznici înarmati si dotati cu detectoare identice cu cele de la aeroporturi. Am fost nevoit, deci, sa las spre pastrare geanta cu aparatul foto.


Cum spuneam, nu sunt pasionat de jocurile de noroc, dar marturisesc ca atmosfera era deosebit de interesanta. În primul rand, salile de jos erau pline. Exista un murmur continuu si o agitatie permanenta: chelneri aduceau pahare cu bauturi si gustari, jucatorii si gura-casca circulau între mese, crupierii îi faceau treaba cu gesturi largi si perfect calculate.


Prietenul meu s-a asezat putin la o masa de poker, dar dupa cateva maini s-a ridicat si si-a încercat norocul în alta sala, la ruleta. Spre norocul lui, caci pierdea, a trebuit sa plecam dupa cateva minute; aveam un vapor de prins, înapoi spre Hong Kong.


Îmi pare bine ca am apucat sa vad acele locuri, dar stiu ca nu le-am înteles, cel putin din punct de vedere culinar. Mi-ar placea sa revin în acele locuri, mai bine pregatit si mai bine documentat; sunt convins ca as aborda lucrurile altfel si ca m-as apropia de ele în mod diferit.

Oricum, daca aveti ocazia sa dati o raita pe acolo, merita. Sunt lucruri deosebite, pe care, în mod normal, nu ai sansa sa le vezi de multe ori în viata.


  1. M.E. spune:

    Da, am strabatut China, Macao, Hong Kongul,Philipine,Malaezia,Singapore,Thaylanda,Cambodia,Laos,Vietnam si toata aceasta nebunie a inceput datorita dorintei mele de a gusta si manca altceva decat supa cu taitei si pireu.) si bineinteles aventura….noi plecand pe cont propriu doar cu un rucsacel in spate ( cand ne conduc pietenii la aeroport ne intreaba ..
    -Si bagajul?!
    -Asta.
    -Nu-are cum e putin mai mare decat o poseta geanta de voiaj .)
    Perripetiile pe care le -am trait in Asia ne-au umplut viata de sare,piper si chilli .)
    Mai vorbim …vreu sa iti „devorez ” sittul .)

  2. M.E. spune:

    Buna Radu, ti am descoperit situl de putina vreme si imi place foarter mult m-au atras locurile pe car le-ai vizit.
    Suntem „bagpakers ” vreo 2 luni/an prin Asia si facem asta de vreo 4 ani.
    Pentru noi prima excursie in Asia a fost in aceste zone Hong Kong,Macao, China.
    Un adevarat soc gastronomic….
    Snitel in ciorba, suc cu gem si jeleu, supa de pui negru,sunca cu miere pe care am gustat-o in Macao unde prin cazinouri erau de la impatimitele bunicute pana la tipici gangsteri imbracati in paltoanele lungi si negre cu ochelari negri.
    In Shenzhen am fost la primul restaurant unde iti gateai singur si mancai ce vreoiai si cat vroiai…..exceptional….cina dura vreo 2 ore dar ce mi s-a parut exceptional e faptul ca dupa aceste 2 ore in care te infruptai din toate –scoici bambus, serpi,pesti, legume , fructe….te ridicai de la masa cu stomacul foarte usor.
    Aici am cumparat vreo 10 feluri de fructe pentu a le incerca pentru prima oara si printre ele era si un fruct numit durian, pe care cu mare indignare m-am dus la vanzaoare si i-am spus ca are un miros de stricat si ca a expirat ….ulterior intoarcerii mele in tara am aflat ca acel fruct miroasea ca o branza mucegaita .)

  3. cristi-j spune:

    mai bine mai tarziu decat niciodata ! hahaha … ma bucur ca ai pus in sfarsit un articol si despre vizita ta in hong kong si macao. mi-ai trezit (oarecum, pentru ca sunt si asa destul de treze … hahaha) multe amintiri. sunt multe paralele pe care as putea sa le fac cu locul pe care il cunosc eu, se aseamana in multe privinte (se si deosebesc in multe altele) si e o competitie acerba intre ele.
    imi doresc sa ajung si eu pe-acolo desi sunt altele pe care le consider mai importante/interesante.

    • Radu Popovici spune:

      @cristi-j: Si Hong Kong si Macao sunt locuri interesante si frumoase, fiecare in alt fel. Partea culinara este, in ambele locuri, fabuloasa; din pacate nu am avut eu atunci nici preocuparile si nici mintea antrenata ca sa le gasesc si sa le apreciez. Fara indoiala, merita mers in ambele destinatii, dar daca intamplarea nu mi-ar fi purtat pasii acolo si daca as fi putut alege, si atunci si acum as fi ales alte locuri.

  4. maria elena spune:

    Mi-a placut tot ce ai prezentat in aceasta postare, pozele sunt frumoase, chiar daca nu aveai experienta fotografului de acum. Astept un nou episod, uite asa, descopar o multime de informatii, imagini, despre viata care se desfasoara pe frumoasa noastra Terra, pt ca precis destinul nu-mi harazeste o ocazie sa vad cu ochii mei, macar o parte din frumusetile acestui pamant pe care ne-a lasat Dumnezeu.

    • Radu Popovici spune:

      @maria elena: Alt episod nu va urma, cel putin nu despre Macao si nici despre Hong Kong. Si eu eram sigur, intr-un timp, ca nu prea voi calatori in afara tarii, iar la Asia nici nu ma gandeam. Si totusi… Niciodata sa nu spui niciodata.

  5. Iulian spune:

    Frumos tare, mi-as dori si eu asemenea experiente. E de nota 10, daca era si despre gastronomia locului era de 11 :DDDDDDDD Felicitari !!!

  6. Cristina spune:

    Hong Kong si Macao sunt extraodinare, iar experientele culinare sunt dintre cele mai ciudate si inca nu am incercat totul: am mancat un fel de tarta cu scuipat de randunica (da, ati citit bine scuipat) in Macao, un crab minunat, niste chestii rotunde cu aroma de peste extrem de elastice (parca erau mingi de ping pong), faimosul hot pot, beef jecky si mancare japoneza extraodinara. Si alte cateva asemenea…nici nu stiu daca am poze la toate…
    Oricum, o parte din locurile/ localurile unde am incercat toate acestea fie in Hong Kong, fie in Macao, erau destul de dubioase si cat de „fandosita” sunt eu cu curatenia in restaurantele/ localurile din Romania, nu am as intrat acolo de una singura (am avut un prieten local, care a fost un fel de ghid).

    • Radu Popovici spune:

      @Cristina: Oh, da, un ghid avizat este tot ce si-ar putea dori un turist occidental in Asia. Am avut norocul acesta doar 1 zi, la Bangkok.

  7. Emil40 spune:

    Interesant articol, foarte frumoase fotografii, si sper sa vedem candva alt articol dupa ce ai intrat in minunata lume a gastronomiei, adica o noua excursie in Hong Kong :), si precum spunea onoratul meu coleg mai sus, mi-ar place sa citesc un articol unde sa ne descrii cum te-ai apucat de gatit, cum au fost primii pasi, cum te-a prins pasiunea asta, sincer ma atrage si pe mine domeniul, mi-ar place sa fac cursul acela de bucatari, am vorbit noi mai demult, acum nu dau nume sa nu le fac reclama, si poate ca ar fi benefic un nou drum in viata, simt ca rutina zilnica ma omoara, si nu este nimic spectaculos.

    • Radu Popovici spune:

      @Emil40: Cum m-am apucat de gatit? Poate ar fi o poveste interesanta tocmai prin banalitatea ei. S epoate intampla oricui. Si, ca incurajare, daca eu am putut sa-mi transform hobby-ul in meserie la 55 de ani, ti, car esti mult mai tanar, vei reusi fara doar si poate. Daca simti ca esti nefericit in rutina zilnica, schimb-o!

  8. Anais spune:

    Eu vreau ca si la noi sa se introduca (si sa se aplice) amenzi pentru scuipat, pentru aruncat pe jos seminte, hartii, guma de merstecat, mucuri de tigara etc.etc.etc… 😀
    …Da, stiu…visez cam mult!

    • Radu Popovici spune:

      @Anais: De fapt, pentru unele dintre cele listate de tine chiar exista legi, doar ca nu se aplica.
      Am citit undeva ca in Serbia se dau amenzi si daca esti imbracat necorespunzator in locurile publice. Mi-ar placea sa scap de umflatii din hipermarketuri, care umbla in maiou, sorturi si slapi, cu parul de la subrat atarnand, cu unghii negre la picioare si cu burtile revarsate.

  9. Mirela Stanescu spune:

    Imi plac fotografiile : sunt sugestive; traim intr-o epoca a imaginilor care ne vorbesc fara cuvinte. Zgarie-norii de tip american pot adaposti multe fiinte pe o suprafata mica la sol.
    Sunt cladiri pe care le admir din punct de vedere al realizarii tehnice, dar nu mi-ar place sa locuiesc intr-un oras in care ar predomina astfel de cladiri; m-as simti sufocata si strivita ca pieton. Prefer cladirile mult mai joase printre care sa pot privi cerul, mai putin beton si sticla, mai multa „verdeata” pe strazi.

    • Radu Popovici spune:

      @Mirela: Hong Kong este extrem de dens populat, mai ales in insula principala si in Kowloon, iar zgarie-norii sunt solutia gasita pentru a putea oferi spatii suficiente pentru locuinte si birouri. Eu nu m-am simtit strivit de beton si sticla… la nivelul trotuarelor este destula verdeata.

  10. andra spune:

    Interesant si usor de citit. Este pacat ca pe atunci nu erai interesat atit de mult de gatit, cred ca partea alocata mincarii ar fi fost mult mai stufoasa.

    Eu sunt pasionata de poker, joc online de citiva ani. 🙂 Mi-ar fi placut sa intru si eu in cazinourile din Macao, par destul de spectaculoase.

    • Radu Popovici spune:

      @andra: Ai reaparut? Ce placere. 🙂
      Pai sigur, de aia nu ai timp de gatit, ca te tii de poker. Macar castigi?
      cazinourile de acolo aratau mai bine de afara. Tin minte ca atunci m-au inpresionat masurile de securitate si fascinatia pe care jocul o exercita asupra celor prezenti. Oricum, chinezii, de felul lor, sunt extrem de atrasi de josurile pe bani.

  11. mircea spune:

    Articolul este foarte interesant. Nu de multe ori postezi atat de multe fotografii. Hong Kong arata ca un oras din secolul viitor.
    Nu m-as fi asteptat ca sa te apuci de gatit abia dupa 2005. Cum ai reusit sa parcurgi acest drum in nici 7 ani?! Asta ma face sa ma simt mai bine inseamna ca am si eu timp sa devin la fel de priceput ca tine in bucatarie.

    Abia astept articolele despre India. Sper sa aiba ca de obicei si informatii despre istorie si despre gastronomie.

    • Radu Popovici spune:

      @mircea: Am pus fotografii multe, asa este. 🙂
      De fapt, am inceput sa gatesc cat de cat in toamna lui 2005, mai serios abia dupa 2008. Dar am muncit enorm si, dupa cateva experimente facute dupa ureche, am inceput sa ma documentez serios. Daca esti pasionat, ai putere de munca si un strop de talent poti reusi in orice.

      Ai ghicit in ce priveste seria de articole dedicata Indiei. Va avea destula istorie, dar si multe-multe informatii gastronomice. Sper sa placa.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.