Între Occident si Orient – scurt sejur la Istanbul (1)

Am remarcat ca reusita unei calatorii tine nu doar de tinta aleasa, de situatia financiara, de o stare de spirit corespunzatoare si de o companie placuta, ci si de starea vremii, alegerea unor haine potrivite si a unor pantofi comozi. În recentul meu scurt concediu la Istanbul toti acesti factori s-au potrivit de minune, oferindu-mi o experienta deosebita.
Istanbul01 - Între Occident si Orient - scurt sejur la Istanbul (1) 1 - Retetele lui Radu
Vremea a fost superba, cea mai mare parte a zilei am putut umbla în camasa, si m-am putut plimba în fiecare cateva ore bune. Au fost plimbari placute, caci Istanbulul mi-a placut foarte mult; are multe dintre calitatile unui oras perfect, din punctul meu de vedere: dinamism, clima placuta, multi-culturalitate, peisaj variat, cladiri istorice si moderne monumentale, o bucatarie complexa si variata. În plus mi-a oferit si ceva ce, de numt timp, nu-mi mai oferise niciun alt oras: nostalgie.

Romanesc si turcesc
Acum ceva vreme, pe cand eram copil si îi aveam înca în preajma pe bunici, care erau oameni sociabili si îsi ofereau un anturaj continand alte persoane de varsta lor, toti provenind din asa-zisa lume buna, educata. Curios si neastamparat, cautam sa fiu mai mereu prin preajma lor si eram în stare sa casc ochii si urechile ore în sir la discutiile lor.
Îmi mai amintesc de vizite. Cand mergeam undeva în vizita, gazda ne întampina cu o chisea plina cu dulceata, cu o farfurioara cu bucatele de rahat si cu un pahar cu apa rece, aburit, în care trona o lingurita cu serbet de casa. Cine mai face astazi asa ceva? Cine, macar, mai stie ce este un serbet? Astfel de gesturi au disparut. Ele reflectau amabilitatea si bucuria de a primi oaspeti si de a le oferi ceva iesit din mainile stapanei casei. Sigur, se pune întrebarea cine mai are astazi timp de asa ceva? Nici macar eu…
Ospitalitatea nu a disparut, dar paharul cu cola si bolul cu crackeri nu au, nici pe departe, acelasi farmec, ca sa nu mai vorbim de gust; cel putin pentru mine.
Istanbul 02 - Între Occident si Orient - scurt sejur la Istanbul (1) 2 - Retetele lui Radu
În discutii se auzeau cuvinte, astazi au iesit din uz; eu, imediat ce am început sa citesc cursiv, am devorat cartile din biblioteca. Multe dintre ele erau istorice, sau scrise de clasici; ca atare, abundau în arhaisme. Cuvinte ca alisveris, merchez, pestealca, salvari, iminei, harem, ieniceri, serai, sugiuc, tipsie, turban, iatagan si multe altele îmi erau extrem de familiare. Nu le-am mai auzit de multi ani, din pacate… pana acum cateva zile. Istanbulul avea sa-mi ofere o incursiune în propria mea copilarie si sa-mi aminteasca de bunici si de vremuri trecute. Nostalgie, cum spuneam.
Regret faptul ca multe dintre cuvintele culese de pe buzele bunicilor mei dispar din limba vorbita. Sunt cuvinte cu sonoritate placuta, cu un farmec aparte, care ne-au definit timp de sute de ani si care fac parte din cultura noastra, specifica unei tari socotita mult timp ca fiind poarta de trecere de la Occident spre Orient. Aceste cuvinte îmi amintesc de vremuri în care am fost fericit si fara griji; cuvinte familiare mie, dar ciudate si demodate pentru cei tineri.
Am împrumutat de la turci termeni care reflectau, de fapt, superioritatea culturii lor în momentele istorice respective. Avem în limba multe cuvinte turcesti care se refera la tesaturi si îmbracaminte, la elemente de constructie, la fructe si legume, culori, arme, ranguri militare si civile, relatii sociale, meserii, cosmetica etc. Sa nu ne amagim crezand ca influenta turceasca s-a limitat la “bacsis” si “manea“. Preluand elemente de la persani, arabi, bizantini si levantini, turcii au reusit sa-ti faureasca o cultura rafinata si complexa.
As vrea sa ca supun atentiei doar cateva dintre cuvintele legate, direct sau nu, de cultura noastra culinara: cuvinte care denumesc fructe si legume, pesti, preparate culinare, bauturi; termeni legati de gatit, de negotul cu de-ale gurii, de servitul mancarii, de pusul mesei, de vase si tacamuri, de petreceri si de tot ceea ce însoteste o masa buna, luata într-o companie si conditii placute.
Istanbul 03 - Între Occident si Orient - scurt sejur la Istanbul (1) 3 - Retetele lui Radu
Iata-le pe cele de care am reusit sa-mi aduc aminte; poate completati lista si dumneavoastra:
acadea, alvita, anason, babic, baclava, bairam, batal, bacan, boia, caimac, calcan, calup, cantar, capac, casap, cascaval, cazan, chebap, chef, cherhana, chiftea, chiolhan, chisea, ciorba, ciulama, dovleac, dud, fistic, ghiozlomea, ghiuden, ghiveci, halva, han, hangiu, harbuz, iahnie, iaurt, ibric, kefir, locum, magiun, mahmur, mangal, mezel, mizilic, moft, musaca, musafir, musama, peltea, patlagea, pesmet, rachiu, rahat, saca, sacagiu, sacaz, sarailie, sarma, satar, simigerie, sufertas, sufragerie, sugiuc, susan, serbet, suberec, tabiet, tacam, taraba, tava, tartacuta, tejghea, telemea, tipsie, tuci, tuslama, visine, zaiafet.
Desigur, sunt constient de faptul ca unele dintre aceste cuvinte au fost preluate de turci de la persani, arabi, chinezi etc., dar au avut meritul de a ni le fi oferit pentru a ne îmbogati limba si cultura.
Mai exista si alte cuvinte, originand în mod clar din alte culturi, dar care au ajuns la noi, se pare, tot prin termediul otomanilor: cataif, castane, farfurie, pastrama, pilaf si stavrid de la greci, arpagic, naut, parjoala, salam si zarzavat de la bulgari, bostan de la sarbi si cafea de la francezi. Poate si altele…
Istanbul 04 - Între Occident si Orient - scurt sejur la Istanbul (1) 4 - Retetele lui Radu
Unele dintre aceste cuvinte sunt folosite astazi extrem de rar (chisea, ghiozlomea, saca, sacagiu, tipsie, zaiafet), dar celelalte sunt înca foarte prezente. Nu cred ca se poate discuta despre bucataria romaneasca fara a aminti de sarmale si telemea, de exemplu.
Scurte consideratii turistice
Am stat în Istanbul doar 5 zile. Nu pot sa spun ca l-am înteles cu adevarat, dar l-am înteles în felul meu. Bineînteles, într-un timp atat de scurt nu am apucat sa ating miezul lucrurilor; abia de am zgariat un pic la suprafata.
Istanbul 05 - Între Occident si Orient - scurt sejur la Istanbul (1) 5 - Retetele lui Radu
Orasul mi s-a parut a fi un amestec extrem de interesant de modern si traditional, de Occident si Orient. Este la fel de aglomerat ca Bangkok, senzatia este chiar neplacuta la început, caci traficul este înfiorator, iar strazile sunt mereu pline de oameni si de zgomot, dar am reusit sa ma obisnuiesc si sa nu ma las deranjat mai mult decat trebuie.
La urma urmei, asta este orasul; nimeni nu m-a obligat sa merg acolo, a fost alegerea mea si, daca tot am ajuns la destinatie, am hotarat sa ma bucur cat mai mult de partile sale placute.
Este un oras cu adevarat imens, cu o populatie de peste 14 milioane de locuitori, la care se adauga permanent alte cateva sute de mii de turisti veniti din toata lumea. Predomina, în mod detasat, americanii si francezii, urmati de germani, italieni, rusi, chinezi, scandinavi. Am auzit vorbindu-se si romaneste de cateva ori, si nu cred ca exista vreun vanzator în magazinele din bazaruri, sau vreun chelner, care sa nu stie cateva vorbe, cel mai adesea “ce faci?“, sau “Hagi, Popescu, Lucescu“.
Cine crede ca Istanbul este o destinatie ieftina, greseste. Sigur, nu este atat de scump ca Londra sau Paris, dar este mai scump decat Bucurestiul. Imensa afluenta de turisti a facut ca, în timp, preturile sa creasca în mod continuu.
De pilda, o masa pentru doua persoane, cu cate 2 feluri de mancare, apa si cafea, ajungea lejer la 60-75 de lire (1 lira turceasca valoreaza aproximativ 1,66 lei). Felurile principale ajungeau, aproape peste tot cam la 20-30 lire, iar gustarile la 7-12 lire. Sigur, se poate manca si mai ieftin: 1 covrig este cam 1 lira, un sanvici cu peste si salata, mancat sub podul Galata, este 6 lire etc. Din pacate, însa, ieftin înseamna si prost, sau macar nesatisfacator.
Am locuit în vechiul cartier Pera, astazi numit Beyoglu, vechiul cartier venetian din Evul Mediu, adica pe tarmul de nord al Cornului de Aur. Hotelul meu era la 3 minute de turnul Galata.
IstanbulGalata - Între Occident si Orient - scurt sejur la Istanbul (1) 6 - Retetele lui Radu
Pera este un cartier elegant, cu o istorie bogata, în plina expansiune si modenizare. Axul sau central este bulevardul Istiklal, doar cu acces pietonal între 10:30 si 06:00 (dis de dimineata este permis accesul masinilor, pentru a se asigura aprovizionarea sutelor de magazine si restaurante). Singura exceptie este tramvaiul nostalgic, un simplu vagon în stil retro, circuland foarte încet, si avand capatul în piata Taksim.
Istanbul Istiklal - Între Occident si Orient - scurt sejur la Istanbul (1) 7 - Retetele lui Radu
Orasul este plin de caini, toti de talie mare (nu cred ca am vazut vreunul mai mic de 40 kg) si de pisici de toate felurile si dimensiunile. Lumea hraneste animalele si nu se isterizeaza nimeni de prezenta lor. Ce-i drept, cainii nu circula în haite si nu sunt deloc agresivi, iar pisicile sunt extrem de pasive si par a se afla într-o siesta continua.
IstanbulPisica - Între Occident si Orient - scurt sejur la Istanbul (1) 8 - Retetele lui Radu
Am vizitat turnul Galata, care ofera o vedere superba asupra orasului, mai ales daca prindeti o zi însorita, cum nu a fost cazul meu, palatul Top Kapi si haremul (acesta din urma m-a dezamagit mult; nu au fost accesibile decat partile mai neinteresante, asa ca în configuratia vizitata de mine nu merita cele 15 lire cat costa biletul de acces), moscheea albastra, extrem de frumoasa, Yeni Cami (Moscheea noua) din Eminonu si Aya Sofia (Sfanta Sofia), care este, cu adevarat impresionanta.
IstanbulAyaSofia - Între Occident si Orient - scurt sejur la Istanbul (1) 9 - Retetele lui Radu
IstanbulMoschee - Între Occident si Orient - scurt sejur la Istanbul (1) 10 - Retetele lui Radu
Istanbul 06 - Între Occident si Orient - scurt sejur la Istanbul (1) 11 - Retetele lui Radu
Marturisesc ca mi-a placut sa vizitez moscheile. Atmosfera, cel putin atunci cand vizitele turistilor erau permise, era foarte placuta. Paseai descult pe mochetele groase, copiii se jucau nestingheriti, fara ca cineva sa se încrunte la ei. Te puteai aseza, pe scaunele sau pe jos, direct pe mocheta, sa te odihnesti; am vazut oameni dormind sau meditand. Totul lasa impresia de libertate, relaxare, curatenie si, în mod ciudat, desi se auzea distinct lumea vorbind si copiii razand, de liniste.
Cum blogul meu nu este unul de calatorii, nu voi insista mai mult de atat asupra aspectelor strict turistice; probabil doar voi posta pe FB albume cu fotografii din fiecare dintre aceste locuri. Ca sa concluzionez, Istanbul merita vizitat. Mergeti acolo cu sufletul deschis si lasati deoparte cliseele de tip “necredinciosi“, “ne-au jefuit sute de ani“, “de la ei am învatat sa luam si sa dam bacsis” si alte asemenea prostii.
Ganditi-va doar ca viata este scurta si ca meritati sa aflati cate ceva despre o cultura complexa si, în mod straniu, în acelasi timp familiara si exotica.
Daca aveti varsta mea, asezonati totul si cu un pic de nostalgie.
(va urma)


Citeste si articolul →   Kofte kebab de miel cu sos de iaurt

14 comentarii pe “Între Occident si Orient – scurt sejur la Istanbul (1)

  1. Mihaela spune:

    Ha,ha, unii confunda serbetul cu sorbeto. Eu fac vara si pe unul si pe celalalt, din tot felul de fructe. Tot asa cum fac dulceata de trandafiri, de cirese negre amare sau cirese albe, mici si amare etc. Cine ne opreste sa pastram lucrurile bune?

  2. mitinita spune:

    Desi m-am simtit hartuita, l-as revizita oricand,doar ca as sta departe de zonele turistice.Vreau sa mananc mancare turceasca adevarata,sa vad cum traiesc si sa le cunosc obiceiurile.

    • Radu Popovici spune:

      @mitinita: Am avut ocazia sa mananc intr-un restaurant mai traditional. Desi avea si acesta o componenta importanta comercial-turistica, a fost foarte interesant. Voi vorbi despre el intr-un episod viitor.

  3. mitinita spune:

    Nici n-am stiut ca avem atatea cuvinte imprumutate de la ei. Vizita ta mea in Istanbul a fost foarte scurta,m-au cam fugarit turcii :)) Nu-i usor sa fii turista in Istanbul si se pare ca n-a avut de-a face nici cu culoarea parului nici cu varsta. Am auzit de femei batrane care au fost deranjate de atitudinea barbatilor de acolo. Din pdv culinar,eu eram insarcinata cand am vizitat orasul si vazusem la tv o reclama peste prajit. Pana la urma am mancat ineluse de calamari,nu tin minte sa ma fi dat peste cap. Am mai mancat si la un local ptr turisti,dar unde serveau doar mancare turceasca,era excelenta. Legumele in ulei de masline au fost cel mai bun fel de mancare gustat acolo.

    • Radu Popovici spune:

      @mitinita: Imi pare rau ca ai fost “fugarita” de turci, cred ca datorita sarcinii nu puteai fugi prea repede, asa ca nici turcii, probabil, nu vroiau cu adevarat sa te prinda. 🙂

      Lasand gluma deoparte, experientele in acelasi loc pot fi foarte diferite de la o persoana la alta.
      O sa scriu cate ceva si despre trei dintre restaurantele in care am mancat, adica despre experientele placute. Pe celelelate o sa le las deoparte.

  4. cristi-j spune:

    Cat de bine e cand se aduna toate conditiile pentru o experienta placuta! O vacanta, chiar scurta, nu e suficient sa fie doar o calatorie, ar fi de preferat ca pe langa schimbare, locuri noi, lucruri, oameni si obiceiuri diferite, pe langa condimentarea vietii obisnuite plus un pic de relaxare, fizica si psihica, pe langa crearea de amintiri, sa aduca si ceva sentimente. De obicei nostalgia apare daca ai mai vizitat locul respectiv in trecut sau, si mai bine, daca ai locuit acolo o perioada, si ai avut experiente placute, amintiri frumoase, intamplari si oameni interesanti, cu care ai fost sau pe care i-ai intalnit. E insa si mai puternica daca se refera la copilarie asa ca nu pot decat sa ma bucur pentru tine ca te-ai simtit bine, si inca in mai multe moduri.

    Si eu am mai apucat vizitele cu serbet, paharul cu apa rece, dulceata si altele asemenea, chiar nu cred ca mai poti intalni asa ceva in ziua de azi.

    Unele dintre cuvintele mentionate de tine nici nu le auzisem pana acum, e vorba si de perioada dar si de zona, in unele parti folosirea lor nu a fost prea raspandita.

    Pentru ca ai mentionat de oras mare, aglomeratie,trafic, Bangkok, mi-am amintit imediat de senzatia avuta la iesirea din metroul care ma aducea de la aeroport, intr-o statie deasupra unui bulevard mare din centru, in mijlocul zilei, in Bangkok. Din atmosfera cunoscuta si impersonala, globalizata, metal, sticla si plastic plus aer conditionat, cam toate aeroporturile si metrourile sunt la fel, la soare orbitor, caldura sufocanta, mirosurile, zgomotul naucitor al traficului si oamenilor, aglomeratia de orice, masini, oameni, marfuri, tarabe, un asalt brusc si puternic asupra tuturor simturilor. Pentru mine a fost o senzational si a creat o prima impresie pe care nu o voi uita, mi-a placut la nebunie … hahaha

    Si eu cred la fel, ma refer la ultimul paragraf, Istanbul are cumva o reputatie ciudata pentru romani, pare cunoscut desi nu e, cultura e familiara dar exotica in acelasi timp, e aproape si departe, multa lume prefera sa mearga spre vest decat spre est, exista clisee si pareri preconcepute. Ca si tine, de mult tot incerc sa ajung la Istanbul si sa-mi fac propria parere bazata pe experienta personala. Oricum, dintre toti cei pe care-i cunosc si au fost la Istanbul n-a existat nimeni care sa spuna ca n-a fost frumos.

    Mi se par interesante cateva detalii despre ceai si de unde a venit el (sau macar numele) in Romania.
    E (aproape) universal acceptat ca ceaiul e originar din China.De-a lungul timpului s-a raspandit in toata lumea pe rutele comerciale in 2 moduri : pe uscat si pe mare. Aproape toate tarile din est, din Japonia pana in Europa de est au o varianta de nume asemanatoare cu “ceai” provenite din “cha” in cantoneza si mandarina. Aici raspandirea s-a produs pe uscat, comercianti arabi si persani, Drumul Matasii si influente pas-cu-pas.
    Aproape toate tarile din vest au variante de nume asemanatoare cu “tea” provenite din “te” in dialectul din Fujian. Aici raspandirea s-a produs pe mare.
    De ce aceasta diferenta ? Primii europeni care au stabilit legaturi cu China au fost portughezii iar baza lor a fost Macao langa Canton. Olandezii i-au urmat si au avut baza in Taiwan, vizavi de Fujian. Prin intermediul olandezilor a ajuns ceaiul in vest si toate numele se trag de la olandezul “thee” venit din Fujian “te”. (Singurele exceptii din est sunt in Indonezia si Malaezia, unde se pune “teh”, si au legatura tot cu olandezii pentru ca Indonezia era baza principala pentru comertul cu mirodenii). Singura exceptie e portugheza unde se spune “cha” pentru ca portughezii si-au adus singuri ceaiul si numele din cantoneza dar n-au influentat pe nimeni altcineva nici macar pe vecinii spanioli care n-au avut niciodata o cultura a ceaiului.
    Acum, despre originea ceaiului in Rusia exista o singura varianta (el vine de la mongoli pe la mijlocul anilor 1600) dar pentru Turcia exista mai multe variante. Oricare ar fi adevarata, raspandirea ceaiului in cele doua tari s-a petrecut cam in acelasi timp. Diferenta e ca in Rusia ceaiul a fost adoptat masiv si s-a creat o cultura a ceaiului iar in Turcia exista deja o cultura a cafelei de la arabi si ceaiul nu a avut prea mare succes pana pe la sfarsitul secolului al 19-lea. Despre Romania nu prea sunt date, ar fi putut veni din ambele surse, atat bautura cat si numele (chai in rusa si cay in turca) dar cred totusi ca e vorba de Rusia.

    • Radu Popovici spune:

      @cristi-j: Iti tin pumnii sa ajungi la Istanbul cat mai repede, asa cum iti doresti.
      Imi aduc aminte si de sosirea mea la Bangkok, prima data, in 2005. Spectacolul strazii m-a izbit si pe mine. Tin minte ca primul meu gand a fost: “Doamne, aici e ca la nebuni!”. Dar este un oras extraordinar, foarte aproape de inima mea.

      Bune completarile despre ceai. Am inceput si eu un articol dedicat acestei bauturi cu o istorie fascinanta. Sper sa-l termin candva.

  5. Stanescu Mirela spune:

    Mi-ai deschis cufarasul cu nostalgii; imi amintesc cu placere de vizitele, primite sau facute, in care apareau farfuriutele cu dulceata, paharele cu serbet si apa rece si cescutele cu cafea…arome, mirosuri, timp placut petrecut de oameni impreuna cand comunicarea era profunda, umana si reala. Pacat ca supra abuzam de nenumaratele realizari tehnice ale civilizatiei moderne (extraordinare si utile) indepartand cu inconstienta lucrurile bune si frumoase din vietile noastre.
    Istanbulul (vizitat putin si rapid) – l-am simtit ca fiind un oras foarte mare de la primii pasi facuti; se cere revizitat pentru ca are multe aspecte de dezvaluit…

  6. Nelu_A spune:

    Ai uitat de ceai 🙂 este, de asemenea, banuiesc, un cuvant preluat de la turci. Am un turc care serveste la cafeteria de aici. Toata lumea ii solicita ‘un café, svp’. Eu prefer sa-i spun ‘ceai’, si vad instantaneu cum i se lumineaza fatza. Si daca-i mai adaug si un ‘teshekur ederim’ la final, zambetul este si mai larg cand raspunde ‘jaideree’. Imi cer scuze de transcrierea pur fonetica, nu am habar (alt cuvant turcesc?) cum se scriu corect. Sigur vom vizita Istanbulul. Multumesc.

  7. Nelu_A spune:

    Excelent articolul… l-am citit alaturi de sotie, iar referirile la magiun, serbet si paharul cu apa rece ne-au amintit si noua, cu nostalgie, de bunici si parinti. Si, de ce nu, se pare ca ai pus o piatra serioasa la temelia dorintei de a vizita Istanbulul intr-o buna zi. Multumim.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.