Cină la “Rumeli Meyhanesi”
A cam venit timpul să vă povestesc şi despre restaurantele în care am mâncat la Istanbul. Ca de obicei, am încercat să merg pe ideea de a mânca doar preparate locale, tradiţionale, dacă este posibil.
Cam în toate călătoriile mele am mâncat şi bine şi prost. Acest lucru se întâmplă fiindcă, alergând eu după doi iepuri, adică încercând să văd şi ceea ce are de oferit un oraş în domeniul arhitecturii, istoriei, artei etc., dar şi în cel gastronomic, sunt forţat să mănânc şi în locuri nepotrivite, doar fiindcă sunt fie prea obosit, fie în criză de timp, ca să mă mai deplasez câţiva kilometri pentru a ajunge în vreun restaurant cu adevărat interesant.
Rezultatul este că cel puţin jumătate dintre mese le iau în localuri mult prea „dedicate” turiştilor pentru a oferi şi o mâncare locală de calitate.

Istanbul nu a făcut excepţie. Am mâncat prost, bine şi foarte bine, dar am ales să vă povestesc doar despre locurile unde merită să intri. Cele care m-au dezamăgit nu merită altceva decât să fie sortite uitării. Din păcate însă, fiindcă a trecut deja ceva timp de când m-am întors din Istanbul şi fiindcă nu am avut prezenţa de spirit să-mi notez pe loc ceea ce am mâncat, nu-mi mai amintesc unele dintre preparate. Fotografiile există, adică memoria hard a funcţionat, dar memoria mea personală dă rateuri.

Oricum, ceea ce este important de tramsmis cititorilor este impresia generală, iar recomandarea mea de a vizita aceste localuri, în caz că ajungeţi la Istanbul, este făcută obiectiv şi meritat.

Unul dintre restaurantele care m-au impresionat foarte plăcut a fost “Rumeli Meyhanesi”. “Rumeli” înseamnă “ţara romanilor” şi se referă la sudul Balcanilor, cucerit de otomani de la Imperiul Roman de Răsărit, adică de la Imperiul Bizantin. “Meyhane” înseamnă “cârciumă”, dar sensul în care termenul este folosit este ceva mai larg, fiind utilizat şi pentru barurile care oferă gustări, şi pentru cabarete, şi pentru restaurante.

Rumeli Meyhanesi este situat în Beyoglu, nu departe de Istiklal Cadessi, despre care v-am spus că este un fel de coloană vertebrală a cartierului. Restaurantul este unul discret şi liniştit, deşi am înţeles că sunt seri în care se produc şi formaţii de muzică tradiţională. Cum preferinţele mele culinare nu coincid întotdeauna cu cele muzicale, cred că lipsa muzicii în seara în care am vizitat eu locul a fost o întâmplare fericită. Îmi place să degust şi să mă hrănesc în linişte.

Lista de gustărele oferită de meniu era impresionantă, preţurile variau între 7 şi 12 lire, adică undeva pe la 3-5 euro, aşa că am avut destule motive să comandăm un meniu format doar din “soguc mezeler” şi “ara sicaklar”, adică din gustări reci şi, respectiv, calde.

Chelnerul a venit la masă, aşa cum se întâmplă în multe restaurante turceşti, cu un cărucior, pe care erau aşezate circa 30-40 de gustări, deja montate pe porţii. Ideea îmi place mult, nu doar fiindcă văzând un lucru îl poţi alege cu inima mai uşoară, ci şi pentru că stabileşte de la bun început o altfel de relaţie între client şi mâncare. Eşti servit, practic, instantaneu, totul este interactiv şi, în subconştient, te simţi îmboldit să comanzi mai mult, mai ales dacă eşti flămând. Prima degustare se face cu ochii, aşa că eşti tentat de mai multe lucruri concomitent.

Cum meniul nu-şi prea avea sensul din moment ce totul putea fi ales pe loc, chiar la masă, nu-mi mai pot aminti numele şi nici chiar savoarea câtorva dintre preparatele care au aterizat pe masa npastră, dar sper ca acest lucru să nu vă deranjeze prea mult.

Îmi amintesc bine de peştele în ulei de măsline, aromatizat cu mărar, de varianta de tzatziki, pe care turcii o numesc haydari, de salata de caracatiţă cu măsline, de chiftelele de linte, un fel de variantă de falafel, diferenţa fiind că pasta de linte nu mai este prăjită, ci servită ca atare, piureul picant de roşii şi ardei, numit “acili ezme” şi alte câteva preparate au fost, fără excepţie, gustoase. Unele mi-au plăcut foarte mult, altele ceva mai puţin, dar acest lucru este doar chestie de gust.

Una peste alta, ce merită reţinut este că la Rumeli Meyhanesi serviciul este bun, mâncarea bună spre foarte bună, iar preţurile decente. Ca să găsiţi locul mai uşor: Rumeli Meyhanesi, Asmali Mescit Sok. 16, Beyoglu, 34830 Istanbul.