Pranz la “The Han Restaurant”
Asa cum am promis, revin cu un nou mic articol despre restaurantele din Istanbul unde am mancat cel putin decent. The Han Restaurant mi s-a parut special fiindca mi-a îndeplinit într-un fel o mica dorinta secreta. De fapt, nu stiu daca secreta este cuvantul corect, caci este probabil ca fiecare turist occidental sa o aiba într-un oras ca Istanbul. Ca sa n-o mai lungesc, dorinta mea nemarturisita era de a manca într-un loc cat de cat traditional, eventual în care mancarea sa se gateasca în fata mea.
The Han a corespuns, sau macar a încercat sa faca asta, la ambele criterii. Eu am perceput acest restaurant ca o sinteza-inversa a Istanbulului: în vreme ce orasul se chinuie, parca, sa scape de traditie si sa se alinieze la civilizatia occidentala, restaurantul face eforturi sa ramana legat de traditie, într-o piata dominata clar de turistii occidentali.
Decorul avea accente exotice, asiatice, în culori specifice: franjuri, oglinzi, perne, esarfe, covoare, tablouri. Interiorul era împartit în doua zone distincte: una unde se manca stand pe sofale joase, la masute mici, si o alta unde clientii aveau la dispozitie mese si scaune, în stil occidental. Oricat mi-a placut ideea de sofale, divane, perne si masute, m-am asezat tot la o masa, caci nu stiu cat de comod este sa stai „turceste”, atunci cand nu esti îmbracat în ceva larg si comod. În final mi-am cam regretat alegerea, caci am vazut persoane foarte corpolente, în blugi stramti, care au parut sa stea comod si s-au putut aseza si ridica fara probleme.
Mesele din erau acoprite cu sticla, sub care erau expuse bancnote si modede din întreaga lume, donate probabil de turisti; am înteles ca le colectiona patronul restaurantului. La masa vecina am putut remarca si o hartie de zece lei de-ai nostri, semn ca romanii nu erau chiar o raritate în acel restaurant.
De gatit nu se gatea, propriu-zis, în fata mesenilor, dar chiar langa intrare era un loc destinat prepararii de borek, mantisi, clatite si lipii. Protagonista era o doamna care se misca foarte rapid, cu multa îndemanare, spre totala încantare a turistilor. Alaturi avea cateva plite si oale, spre care porneau în graba clatitele, coltunasii si placintele care ieseau din mainile ei.
În mod clar, The Han este un restaurant destinat turistilor. Este situat între statiile de tramvai Sultanahmet si Ghulhane, adica în buricul orasului vechi, preturile nu sunt deloc mici, portiile nu sunt deloc mari, iar serviciul ar putea fi îmbunatatit. Chelnerii se comporta de parca ar avea mari probleme personale, altfel nu-mi pot explica privirile încruntate si lipsa zambetelor.
De ce am intrat la The Han? Nici macar nu-mi era foame, dar m-a atras decorul, ambianta si femeia care învartea facaletul si aluaturile. Ce vreti, sunt doar un biet turist…
Pana la urma nu am regretat, dovada fiind faptul ca exista acest articol. De mancat am mancat decent spre bine. Am comandat, bineînteles, lucruri care se puteau face în prezenta mea, putine, caci foamea ratase întalnirea cu mine; primul pe lista a fost kaisery mantisi, un preparat pentru care, se pare, localul este vestit. A fost bun, dar as zice ca mie mi-a iesit mai bine atunci cand l-am gatit pentru blog. Asa iese cand gatesti pentru tine si nu te zgarcesti la niciun ingredient care da gust si aroma.
Am mai luat cateva feluri de borek, un alt preparat cheie al localului; bune, nimic de zis, dar neimpresionante. Recunosc ca nu sunt un mare amator de produse de patiserie, deci poate ca lipsa entuziasmului meu nu are nimic de-a face cu mancarea în sine, ci doar cu gustul meu… sau cu lipsa lui.
Am încheiat totul cu un pahar de ceai, foarte aromat. Nu sunt amator nici de ceaiuri, dar îmi place modul în care îl servesc turcii, în acele pahare speciale, cu cubulete de zahar.
Ajuns acasa am cautat restaurantul pe Internet. Are si recenzii entuziaste, dar si multe critici, legate în special de serviciu, preturi si dimensiunile portiilor. Nu sunt adeptul galetii cu mancare adusa la masa, pentru mine nu cantitatea primeaza, iar pretul este vizibil, afisat clar în meniu, asa ca, daca nu ti-l poti permite, te ridici de la masa. Singurul defect real a fost serviciul. Un plus de viteza, de zambet si de amabilitate nu ar strica.
Totusi, locul merita vizitat, caci ambianta este deosebita de cea din majoritatea restaurantelor, iar doamna cu aluaturile se misca destul de spectaculos. Iata adresa, daca doriti sa ajungeti la The han Restaurant: Cankurtaran Mah, Alemdar Cd. Soguk Cesme Sk. No. 26 – Sultanahmet, Eminonu, Istanbul.