Între umami si MSG

Întotdeauna mi s-a parut ca limba vorbita nu-mi ofera îndeajuns de multe cuvinte pentru a descrie gustul si aroma unui preparat culinar. De exemplu, avem doar cinci cuvinte pentru a denumi gusturile: acru, iute, sarat, amar, dulce. Uneori picant este folosit pentru a denumi preparatele condimentate, cei care îl folosesc referindu-se cel mai des la condimentarea iute si/sau usturatoare. Bineînteles, apelam si la nuante: amarui, dulceag, acrisor, dulce-acrisor, dulce-iute, acrisor-iute, dulce-amarui. Cu toate acestea, daca ar fi sa descriu gustul complex al unei bucati de carne, al branzei, al ciupercilor, al fondurilor (zeama de carne), al sosului de soia, al sosului de peste, al pastei de creveti, al laptelui, al sosului de stridii si al multor alte ingrediente ce contin proteine, mi-ar fi foarte greu. Ar trebui sa folosesc prea multe cuvinte. Nu cred ca as putea descrie gustul sosului de soia fara sa folosesc macar o fraza. Sa spun ca este doar „sarat” înseamna sa descriu extrem de superficial o singura componenta a gustului sau.

Limba engleza foloseste un cuvand care mie îmi cam lipseste: „savoury”. Unul dintre sensurile sale este acela de a denumi preparatele aromate si gustoase, adesea condimentate, servite fie ca antreu, fie ca desert, fie ca muratura, fie ca afumatura etc. Noi spunem, de exemplu, „patiserie dulce” si „patiserie sarata”, dar cand spunem „sarata” ne referim de fapt nu doar la preparatele cu gust sarat, ci la preparatele care sunt oricum, dar altfel decat dulci pur si simplu. Ele pot fi nu doar sarate, ci si picante, acrisoare, amarui, sau combinatii ale acestor gusturi între ele si inclusiv cu gustul dulce. În limba engleza gustul acestora este descris cu „savoury”. Este un cuvant care reuseste sa descrie toate aceste nuante, fara a starni confuzii.

Chinezii, la randul lor, au cuvinte diferite care denumesc mai mult de 10 gusturi diferite. La începuturi toate ingredientele ce formau asezonarea mancarurilor erau naturale: miere, fructe coapte si necoapte, alune, ierburi, ardei iuti, piper si sare. Mai tarziu, au aparut condimentele procesate, ca zahar, otet si sos de soia, ceea ce i-a facut pe chinezi sa creeze alte doua gusturi suplimentare: “xiang”, care poate fi tradus ca “mirositor”, sau “aromat”, un gust asociat cu vin de orez, usturoi, ceapa verde, seminte de susan, piper de Sichuan si alte condimente; si “xian” care se traduce aproximativ prin “delicios”, sau “gustos”, senzatie produsa de un fond bun de pui si de alte ingrediente, ca sos de stridii, sos de ciuperci, sos de creveti etc. Nemultumiti cu doar aceste sapte gusturi care nu puteau sa reflecte cu claritate si în totalitate senzatiile gustative, chinezii au definit si alte gusturi noi, dintre care cel mai celebru este cel denumit de noi “dulce-acrisor”, caci nu avem un termen separat pentru acest gust; mai exista o iuteala de tip “ma” si una de tip “la” si, de asemenea, alti termeni ce descriu gusturi ca iute-acrisor, iute-aromatic etc.

Citeste si articolul →   La masa cu stramosii: Mesopotamia (6)

Heston Blumenthal (si multi altii înaintea lui) a demonstrat corelatia clara între gust si miros. Daca mancam ceva fara a-i putea “respira” si aroma, gustul simplu, resimtit de celulele de pe limba si cerul gurii, este extrem de diferit; este incomplet. Cei lipsiti de simtul mirosului nu stiu gustul adevarat al alimentelor; nu au de unde, caci jumatate din componentele de gust se “simt” cu nasul. Combinatia a ceasta aroma-gust nu are în limba noastra un cuvant echivalent. Limba engleza are “savour”, care se refera atat la gust cat si la aroma: “savoare”, conform DEX, se refera din pacate doar la gust.

Dificultatea de a descrie în cuvinte, în mod corect, anumite gusturi, sau combinatii de gust si aroma, a dat de furca de-a lungul secolelor multor pasionati de gastronomie. În cele din urma, s-a inventat un nou cuvant, „umami”, de care probabil multi dintre dvs. ati auzit deja. Marturisesc ca am început sa-l înteleg si sa intuiesc ce înseamna (fara însa sa pot explica asta prea clar în cuvinte) abia în ultimii 1-2 ani, perioada în care am citit foarte mult si mi-am pus problema cum sa ma exprim atunci cand abordez domeniul gustului si aromei. Am ajuns sa regret ca nu avem un cuvand ca „savour”, sau „xian”. Multi au rezolvat aceasta lipsa adoptand termenul „umami”.

Acesta a fost propus sa denumeasca gusturile de baza resimtite de receptorii (celulele) specializati prezenti pe limba oamenilor si animalelor. “Umami” este împrumutat din limba japoneza, unde înseamna “aroma buna”, sau “gust bun”.
Legat de faptul ca umami descrie gustul si aroma unor produse ne-dulci, ca branza, carne si ciuperci, se poate aprecia ca termenul este similar cu conceptul “osmazone” al lui Brillat-Savarin, care a facut o încercare timpurie de a descrie principalul component de gust al carnii, extras în procesul de preparare al fondurilor.

Gustul “umami” se datoreaza detectarii anionului carboxilat al acidului glutamic, un amino acid ce apare în mod natural în carne, branza, supa, fond si alte alimente ce contin multe proteine.
Sarurile acidului glutamic, numuite “glutamati”, ionizeaza usor si rapid dand nastere aceluiasi carboxilat si, deci, aceluiasi gust. Din acest motiv glutamatii sunt numiti potentatori de gust. Cel mai cunoscut dintre ei este monoglutamatul de sodiu (MSG). În timp ce gustul umami este datorat glutamatilor, unele 5’-ribonucleotide, ca monofosfatul de guanozina si monofosfatul de inozina maresc mult intensitatea perceptiei acestuia. Datorita faptului ca aceste ribonucleotide sunt si acizi, sarurile lor sunt uneori adaugate împreuna cu glutamatii, pentru a obtine un efect sinergetic de potentare a gustului.

Citeste si articolul →   Pe scurt despre miso (2)

Umami a fost identificat ca gust separat în 1908, de Kikunae Ikeda, de la Universitatea Imperiala din Tokyo, pe cand facea cercetari asupra gustului supei preparate din alge de mare. Ikeda a izolat monoglutamatul de sodiu ca fiind, din punct de vedere chimic, responsabil pentru acest gust si a început, cu ajutorul companiei Ajinomoto, producerea si desfacerea comerciala a MSG-ului.

Glutamatul are totusi o istorie culinara mai lunga decat am fi tentati sa credem. Se gaseste în mod natural în multe alimente din Asia de est si de sud-est, ca sos de soia, sos de peste, sos de stridii, sau în alimente mediteraneene, ca branza Parmesan, ansoa si rosii coapte. Mai este continut si de unele fructe de mare, ca homari, crabi si creveti, ca si în produsele derivate din acestia (pasta de creveti, crevetiu uscati etc.). Este oare întamplator ca se gaseste în alimente tipice celor mai savuroase si mai apreciate gastronomii?
Multe retete folosesc MSG: gustul acestuia potenteaza gustul proteinelor, în special al carnii. MSG se gaseste în aproape toate alimentele procesate sau semi-procesate. În general, se spune ca MSG este un aditiv alimentar sigur, singurul sau defect fiind acela ca starneste foamea si pofta de ceva “savuros”. Multi spun ca la o ora dupa ce mananca mancare chinezeasca, li se face din nou foame; se spune ca aceasta senzatie se datoreaza acestui MSG. Practic, eu înteleg ca poate fi folosit daca este nevoie sa se potenteze savoarea unor preparate, dar fara exagerare. Nu-l folosesc niciodata daca am la îndemana alimente proaspete si de buna calitate; acestea au destul gust în mod natural.

Cu ce ramanem însa din toate aceste discutii despre umami, xian, iute, dulce acru etc? Putem folosi “umami” atunci cand vorbim cu familia si invitatii? Putem sa le spunem: “Am facut o friptura plina de umami.”? Trebuie apoi sa pierdem jumatate de ora explicand ce naiba înseamna “umami”, si nu este de loc usor de explicat. Eu sper ca vreun lingvist inteligent sa ne propuna un cuvant, sau mai multe, care sa ne ajute sa descriem mai bine ce simtim cand degustam un preparat care ni se pare absolut delicios, ca doar nu pot sa ma apuc sa comentez cam asa: “Gustul este rotund, foarte complex, cu mici accente subtile dulci-sarate, cu o nuanta fina amaruie si cu o nota finala picanta si iute, extrem de aromat”. As vrea sa pot spune simplu: “Este …..”. În locul punctelor mi-ar placea sa pun un cuvant, unul singur.

Bibliografie:
en.wikipedia.org


  1. Katze spune:

    Hallo,
    se alege un subiect care are un scop informativ, invita la un schimb de pareri dar, ma surprinde modul agresiv si mai ales jignitor de discutie. Cert este ca uneori via net nu reuseste sa redea cat mai exact gandurile si ideile participantilor(cand am specificat despre MSG mi-a fost gandul automat la cel sintetic, nu la cel natural). Asta doar ca exemplu.
    O persoana pasionata de arta culinara are placerea de a povesti, a impartasi experientele sale culinare! Si are dreptul sa se simta mandru de aceste realizari. Unii il jignesc spunand ca este increzut, altii il magulesc. Este doar invidie, este ignoranta sau un amestec? Exista insa si o stare de” invidie positiva” care alimenteaza curiositatea si cred ca acest blog are si acest scop.
    Remarc cat de dificil sant de obtinut informatiile in Romania.
    Iar pentru informatiile expuse s-a investit timp. Merita respectul!
    In ce priveste acest E 620-E625 imi permit o completare pentru cei care care si-au exprimat nedumeririle.
    Sub denumirea de E se inteleg toti aditivii alimentari reglementati de Uniunea Europeana. Sub acest E se ascund uneori lucruri foarte cunoscute de ex. E 330 este acidul citric sau E 300 acidul ascorbic sau mai bine zis vitamina C, cred ca o stim cu totii. Se adauga in diferite produse ca agent antioxidant. Asa ca nu va ingroziti cand vedeti doar E 330 sau 300.
    In ce priveste glutamatul deriva din acidul glutamic : E 620.
    Si sant mai multe saruri ale lui care au fost „cadorisite” si ele cu un E.
    E 621: mononatriumglutamat
    E 622: monokaliumglutamat
    E 623: calciudiglutamat
    E 624: monoamoniumglutamat
    E 625: magnesiumdiglutamat
    Cred ca in limba romana ar trebui inversate dar, cred ca se intelege.
    Dar sa le uitati, articolul se ocupa doar de cele naturale!!!!! Si fiti mai toleranti!
    Pentru dv Radu, umami in germana: fleischig und herzhaft( nu am traducere exacta ,se refera la senzatia unor gusturi), wohlschmeckend( gustos).
    Multe salutari
    Katze

    • Radu Popovici spune:

      @Katze: Multumesc pentru completari si pentru modul de abordare. Cand am parte de astfel de comentarii, ca al tau, nu mai am impresia ca ori scriu eu articole balbaite, ori am de-a face cu cititori lobotomizati. 🙂

  2. memphis spune:

    Radu te-ai suparat pe mine ca am intervenit si poate ca nu trebuia sa ma bag in discutie. Dar acum nu regret ca am facut asta. Inca o data cu scuzele de rigoare. Ceea ce a remarcat Nico este un lucru pe care l-am observat si eu ulterior. acei comentatori au actionat in cardasie, ca o echipa cu un scop clar, agresivi la limita impolitetii, cu comentarii tendentioase care au reusit sa deturneze discutia. Trebuia facut ceva si nu-mi pare rau ca am intervenit. Regret doar ca interventia mea te-a deranjat pe tine. 🙁

    • Radu Popovici spune:

      @memphis: Am si eu unele idei apropo de echipa respectiva. M-a impresionat ca mi-ai luat apararea si nu sunt suparat, dar nu am vrut sa se creada ca am pus eu pe cineva sa-mi ia apararea.

  3. Nico spune:

    Of, iar ai starnit musuroiul…. cate discutii iscate numai pentru ca ti-ai spus parerea.
    Eu, de exemplu, habar nu aveam de acest MSG si nici nu auzisem de umami. Mea Culpa. Dar chiar daca as fi stiut si as fi avut alta parere si ceva important de spus, m-as fi exprimat intr-un mod care sa imbogateasca discutia si nu sa ii anuleze toate calitatile.
    Am avut senzatia ca 4 dintre comentatori (nu spun care , se poate vedea) sunt o echipa 🙂

    Savuros/ savoare sunt cuvinte bune. Chiar daca DEX-ul zice ceva, noi ii putem imbogati sensul.

    • Radu Popovici spune:

      @Nico: Cei despre care vorbesti par a fi mai mult decat o echipa… 🙂 In ce priveste DEX-ul, cred ca va raspunde, cu o anumita inertie, modului in care limba vobita reuseste sa evolueze.

  4. LLAAVVIINNIIAA spune:

    Radu, ma surprinde ca spui ”Nici eu nu stiu ce sunt aceste E-uri, dar ma gandesc logic ca nu sunt puse doar ca sa ne isterizeze pe unii dintre noi. Au rostul lor si sunt, pe moment, cea mai buna alternativa pe care o au la indemana fabricantii. ”
    Mare dreptate ai Radu. ALTERNATIVA BUNA pentru buzunarul lor… Iar rostul lor… al E-urilor este acela de a umple si buzunarele industriei farmaceutice pe de alta parte.
    Departe de a dori sa iti dau lectii insa la o cautare simpla iata: ”Aditivul alimentar reprezinta orice substanta care nu este consumata ca aliment in sine si nu este folosita ca ingredient constituent al unui aliment, care are sau nu valoare nutritiva si care se adauga intentionat, cu un scop tehnologic (incluzand modificari organoleptice) in timpul producerii, procesarii, prepararii, tratarii, impachetarii, ambalarii, transportului si stocarii unui aliment, devenind un component sau afectand intr-un fel caracteristicile alimentelor la care se adauga. Acest termen nu include substantele contaminante sau pe cele adaugate pentru a imbunatati sau mentine calitatile nutritive si nici clorura de sodiu.(Codex Alimentarius FAO-WHO)”
    Din punctul meu de vedere acest MSG pe care apropo, nu l-am gasit ca E 620-625 pe nicaieri ci ca E 621 sau potentiator de gust/monoglutamat de sodiu este intr-un procent raspunzator alaturi de ceilalti aditivi de incidenta CANCERULUI DE COLON si nu numai.
    Faceti-va timp si cititi etichetele de pe mezeluri si veti vedea pe cate randuri sunt aditivii si pe cate randuri carnea + condimente naturale.
    Mai incercati va rog sa gasiti pe cineva care a lucrat sau are habar de cum sunt facute mezelurile , din ce se fac crenvustii si parizerul , cum se returneaza mezelurile din hiper/mega/supermarketuri catre fabrici si cum se ”reabiliteaza” ele cu carne proaspata si aditivi si condimente pentru a putea fi scoase din nou la rafturi… s-ar putea sa va ganditi de doua ori inainte sa muscati din sandwich. Eu am ramas pur si simplu stupefiata.
    Eu asa am ales FARA MEZELURI de cateva luni si am alternative foarte bune, pe care multumita tie si altor oameni talentati ca tine le culeg de pe bloguri.
    Industria carnii incearca pe orice cale sa scoata banii din buzunarele populatiei si este f simplu sa-i iasa pasentza la cate probleme , griji si rate avem, ca sa ne mai uitam pe etichetele si asa greu de citit.
    Am intalnit la un raion de mezeluri MUSCHI FILE care la ingrediente avea trecut: pulpa de porc si nici urma de muschi file…
    La raionul de unt am intalnit UNTAR (si ce mandra era o doamna ca gasise ”unt” cu 2,5 ron pachetul) si la ingrediente nici un strop de unt …. Astea sunt exemple de incercari (sunt convinsa ca reusite) de a castiga cu orice pret…
    Cine are timp – daca nu a vazut deja emisiunea… sa ia aminte:
    http://stirileprotv.ro/stiri/romania-te-iubesc/romania-te-iubesc-umami-al-cincelea-gust-periculos-de-bun.html
    Sa fim sanatosi!!!!

    • Radu Popovici spune:

      @Lavinia: Normal ca vor sa faca bani. Ce companie functioneaza altfel? Crezi ca doar cele din alimentatie se conduc dupa regulile eficientei? Daca nu ar face bani, ar da faliment si ar trebui sa-ti cultivi singur cartofii, in spatele casei, nu sa-i cumperi din piata sau supermarket. Vrei sa schimbam cu un blog regulile societatii, asa cum au fost ele stabilite in 2-3 sute de ani? Nu zic ca este o societate buna, dar atat ne-am priceput sa facem si asta avem deocamdata.
      Spun ca nu stiu exact ce sunt E-urile, fiindca nici nutritionistii nu o stiu (ma refer la faptul ca inca nu se cunoaste exact impactul lor asupra organismului), iar ceea ce stiu am aflat de la ei. Nu nu am incredere in verdictele lor. Asa ca pot spune ca eu nu stiu exact ce sunt E-urile.

      Eu am invatat ca aditivii sunt si afanatorii, ingrosatorii, potentatorii de gust si aroma, colorantii, conservantii, stabilizatorii etc. Fara ei nu ar exista industrie alimentara, cu alimente care sa poate fi tinute cateva zile in frigider si care sa poata fi consumate dupa aceea. Accept ceea ce gasesc pe piata, caci nu am de ales. Zau ca nu ma vad alergand prin padure sa-mi impusc singur cina. Pentru mine MSG face parte din categoria potentatorilor de gust. Poate am invatat prost la scoala, dar poate tu nu ai invatat asta nicaieri. Dictionarele „oficiale” spun uneori inexactitati, atunci cand este vorba despre termeni de specialitate (iti aminteti cazul cu „aperitiv”?).

      Nu am negat influenta negativa a unor E-uri (am vorbit inclusiv de cea a MSG-ului sintetic, care nu este totuna cu umami natural), dar acestea vin odata cu modalitatea noastra de a ne hrani. Asa cum aerul poluat vine odata cu industrializarea. In ce priveste umami, articolul meu nu a fost un indemn la a consuma alimente cu adaus de MSG sintetic. Umami exista deja in mod natural in alimente. L-ai mancat de nenumarate ori si nu ai cum sa-l ocolesti.
      Parerea mea este ca moderatia in consum nu-ti dauneaza, chiar daca in cantitati mari un aditiv poate fi (caci nu ni se ofera nimic sigur: avertismentele suna cam asa: poate fi, poate produce, ar putea induce etc.) cancerigen.
      Cum ziceam in alte comentarii, nutritionistii inca bajbaie. Acum cativa ani condamnau definitiv ouale si carnea de porc, acum au revenit la pareri (mult) mai bune; cand eram copil spuneau „mancati zahar, ca este bun”, acum teoria este cu totul alta. Atata timp cat eu nu am incredere totala in nutritionisti, am hotarat sa nu iau drept litera de Evanghelie ceea ce zic ei. Mai ales ca, chiar daca te feresti sa mananci mezeluri, tot vei fi poluat. Respiri ceea ce poti, te iradiezi continuu la TV, telefon, computer sau dentist etc. Vrei sa analizam si materialele din care ne sunt facute hainele, sau cosmeticele, ori medicamentele? Cred ca esti cam sensibila la „isteriile” induse de media. Acum cateva zile erai ingrijorata de pangasius, daca mi-amintesc bine. Acum a venit randul MSG-ului. Poate ar trebui sa ne intrebam cum se pornesc aceste valuri de panica, cine le induce si, mai ales, de ce. Poate ca si atunci cand a fost folosit prima oara focul la gatit, s-au trezit unii oameni ai cavernelor sa sustina ca alimentele nu mai erau naturale! 🙂
      Ce pot sa va zic eu, care nu sunt nutritionist? Mancati ce vreti, sau ce va permiteti, si paziti-va dupa cum credeti si atat cat puteti. Eu asa fac.

      Pana la urma articolul meu este unul informativ, de prezentare a umami. Eu vorbesc despre gatitul acasa, nu despre mezelurile din magazine. Exista o diferenta sesizabila, pe care am scos-o in evidenta, intre umami si MSG-ul sintetic. Chiar si emisiunea de la Pro TV concluzioneaza: glutamatul natural ne trebuie, cel sintetic adaugat in exces ne poate dauna. Am uneori senzatia ca ori nu sunt eu clar in exprimare, ori unii dintre cei care au comentat nu inteleg despre ce este vorba.

  5. toni spune:

    Radu, ai dreptate, desi cred ca sti asta deja. Asezonarea (seasoning) nu inseamna doar condimentare. Se asezoneaza si cu otet, si acesta nu este condiment.

  6. mircea spune:

    Hai ca asta este chiar culmea. Deci carnea, daca are msg in componenta, este un condiment. La fel branza Parmesan si ciupercile, laptele si pasta de creveti. Saracii sud-est asiatici, nici macar nu stiau ei cate condimente folosesc. Crevetii sunt condiment, mare descoperire!!!!
    Stimata doamna lucia, habar n-aveti pe ce lume sunteti, imi pare rau ca trebuie sa va spun asta.
    Mai dati o raita prin carti si veti vedea daca vreo carte de condimente listeaza macar sarea ca fiind condiment, desi aceasta se obtine natural, din saline si apa marii; apropo, apa marii nu este nici ea condiment per se.

  7. lucia spune:

    Desi spui ca la Ajinomoto se refera articolul tau, intr-un comentariu de mai sus (asta daca nu te dai mare), sustii ca umami/msg nu este condiment ci potentiator/aditiv.

    Asa traduci tu seasoning sau vrei musai sa te judeci cu lumea? Eu intreb serios fiindca TU sustii ca este aditiv, in timp ce compania mama spune ca este condiment? Pe cine sa credem??

    • Radu Popovici spune:

      @lucia: Lasand deoparte tonul pe care il folositi, unul nepoliticos, va raspund totusi: seasoning nu inseamna neaparat condiment. Dictionarele americane spun asta: „salt or an herb, spice, or the like, for heightening or improving the flavor of food”. Vedeti aici: http://dictionary.reference.com/browse/seasoning. Eu socotesc MSG-ul ca fiin un aditiv alimentar. In principiu, condimentele sunt produse naturale, nu procesate chimic. Acestea intra in alte categorii. Daca dvs. aveti alta parere, o puteti expune pe un altfel de ton.

  8. andra spune:

    Foarte intereant articol. Din cate inteleg, intre msg-ul natural si cel sintetic este o diferenta. Cel sintetic este in discutie ca ar fi nesanatos si ca ar provoca dependenta. Cel natural se gaseste in foarte multe alimente pe care le consumam frecvent.

    • Radu Popovici spune:

      @andra: Umami este o caracteristica organo-leptica naturala a ingredientelor ce contin proteine. MSG este compusul chimic, responsabil pentru acest gust, izolat si extras din ingrediente. Carnea, ciupercile, produsele lactate, sosul de soia, sosul de stridii, sosul de peste, pasta de creveti si alte alimente contin MSG in mod natural. Consumul de MSG natural este foarte raspandit pste tot, mai ales in Asia, unde unele dintre produsele enumerate mai sus sunt foarte populare. MSG-ul natural este foarte OK si nici macar nu ai cum sa-l ocolesti, nicid aca te incapatanezi sa fii vegetarian.
      MSG–ul sintetic are rol nu de condiment, ci de potentator de gust, si este un aditiv. Eu nu l-am intalnit aproape de loc (ma refer la produsul sintetic), decat in unele retete chinezesti si japoneze. Este posibil ca el sa fie folosit intens de unele restaurante asiatice, mai ales chinezesti si japoneze. Se stie exact cat este de toxic, caci s-au facut unele studii pe soareci.Acestea au aratat ca in doze foarte mari (comparativ, o cantitate de circa 250 g pe zi pentru un om) este toxic. La cantitatea asta sunt insa toxice o multime de alte ingrediente, inclusiv naturale. O cantitate normala pentru consum uman este de 1 g pe zi; la aceasta cantitate aditivul este perfect sigur.

  9. Mihai spune:

    Sunt profund dezamagit. La dvs iute si picant e the same??? Voi face print-screen, zau daca nu se merita!

    Doi la mana, se pare ca ne vorbiti de un gust (umami) pe care nu l-ati gustat. Ne intrebati pe noi? Daca da, de unde stiti ca nu l-ati gustat fara sa stiti?

    Un articol cu cap dar fara coada, ar spune cei care acum 100 de ani au descoperit un condiment anume. Caci este un condiment, sa nu va indoiti de asta, domnule Radu.

    • Radu Popovici spune:

      @Mihai: Iute si picant nu sunt acelasi lucru pentru mine. De unde ati dedus asta? „Nota picanta si iute” inseamna, tocmai, ca fac diferenta intre ele. Altfel as fi spus „nota picanta, iute”. Altfel spus, virgula face diferenta. In rest, puteti face print screen daca considerati ca „se merita”.
      Toata lumea a gustat umami, chiar si dvs., caci presupun ca ati mancat carne, ciuperci, Parmesan, sos de soia si altele asemenea; daca nu, incercati, caci „se merita”. In rest, daca MSG este condiment sau nu, asta va ramane in dezbaterea urmasilor.

  10. Andreea spune:

    Si ce e nou aici? Ca trebuie sa bem bere/vin cu masura? Ca trebuie sa saram, piperam, condimetam cu masura? Truisme! C atrebuie sa aratam cat de „umblati” suntem, Radu, de nici nu stim de ce ne preocupa Ajinomoto??? Fara ca macar sa fi dat un link in articol desi am facut un copy-paste destul de fidel ???? Sa fim sobri!

    • Radu Popovici spune:

      @Andreea: Articolul nu este despre vin sau bere, ci despre cu totul altceva. Puteti fi sobra, caci daca am avut vreo sursa de inspiratie in articol, aceea a fost wikipedia, nu site-ul Ajinomoto. Nici macar nu ma preocupa Ajinomoto in sine, ci umami ca notiune de gastronomie. Daca nu va place modul in care am redactat materialul, reveniti alta data si poate veti gasi ceva care sa va satisfaca.

  11. Simina spune:

    @Paul: Apropo, cunostinte se scrie cu un singur „i”, asta fiindca vad ca vrei sa demonstrezi cat esti de tare. Faptul ca le mai scapi cu ortografia este completat de umorul tau fortat, care este doar un fel de mistocareala de cartier. Doar atata poti? Ai reusit sa te creionezi singur intr-o maniera care nu te avantajeaza.

    • Radu Popovici spune:

      @memphis & Simina: Apreciez faptul ca imi vizitati blogul si ca va pierdeti din timp citind si comentand articolele. Totusi, va rog frumos, nu am nevoie de avocati si nici nu vreau ca acest gen de discutie sa continue. Va rog, opriti-va!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.