Ipohondrii culinare

Fiecare cultura culinara are propria sa istorie, propria sa evolutie si propriul impact asupra sanatatii natiunii. Astazi, mai mult decat oricand, suntem cu totii atentionati cu privire la ce si cum gatim, la ce mancam si cum mancam; aproape ca nu exista saptamana fara a fi anuntati, cu surle si trambite, despre descoperirea vreunui nou aliment-minune, a unei noi clase de compusi care ne feresc de diabet, cancer, colesterol, congestii, boli de inima etc. sau, dimpotriva, sa nu fim avertizati despre efectele nocive ale cate unui aditiv alimentar, ale infamei carni de porc sau ale oricarui tip de carne în general, ale lactatelor care “ne omoara lent”, ale bauturilor alcoolice etc.

Nu rareori însa ceea ce ieri era periculos, astazi se dovedeste, în lumina noilor cercetari, ca este benefic; sau invers. Aparitia diferitelor curente, tendinte si mode culinare nu face decat sa multiplice aceasta “cacofonie” informatica, adesea semi-isterica; abatuta asupra noastra în valuri succesive, nu face altceva decat sa ne induca un continuu sentiment de teama si de confuzie. Placerea de a gati si de a manca se transforma, încet-încet, într-un sentiment de vinovatie si de nesiguranta.
Lumea începe sa se umple de ipohondri.
Recunosc sincer, sunt surprins de vehementa cu care unii îsi apara convingerile culinare, de la raw-vegani la fructarieni, de la carnivori la lacto-vegetarieni, si sunt tot mai sigur ca am de-a face cu un fel de fanatism, asemanator celui promovat de unele religii si secte, sau de unele organizatii politice. Mult laudata toleranta pare sa-si gaseasca loc tot mai greu în domeniul culinar.
Cunosc persoane care fumeaza de rup, beau de sting, folosesc fara vreun discernamant tot felul de cosmetice, poarta haine din polistiren, se expun direct la soare în miezul zilelor de vara, respira fara probleme aerul poluat al unei capitale lipsite de verdeata si prin care circula zilnic doua milioane de automobile si, în general, sunt foarte dezinvolte în aproape tot ceea ce fac, în schimb sunt extrem de chitite pe “puritatea” mancarii.
Corpul meu este un templu. Mananc doar ce este bio si sanatos.” îmi spunea o cunostinta în timp ce tragea cu sete din tigara. Am ramas, pe moment, fara replica. Nu-mi venea sa cred ca interlocutorul meu nu realizeaza ridicolul situatiei.
Am ajuns la o varsta la care, credeam eu, am cam vazut de toate si nu mai am motive de mare mirare. Cu toate acestea, domeniul culinar a fost si a ramas o sursa continua de surprize, si nu întotdeauna placute.
Cred ca unii dintre noi avem prea mult timp liber si stam calare pe internet si pe televizor mai mult decat trebuie, plecand urechea la toate teoriile legate de “alimentatia sanatoasa” care se vehiculeaza în jurul nostru. Nu avem cunostintele necesare pentru a analiza obiectiv si corect ceea ce auzim, în schimb suntem extrem de îngrijorati ca nu cumva sa mancam ceva „nesanatos”. Am devenit ipohondri. Nu vreau sa ma leg de postura adesea lipsita de demnitate, meschina, lasa, plangacioasa si suspicioasa în care ne pune aceasta ipohondrie; asta este doar „basca, Vlasca si Teleorman” cum spunea candva un bun prieten. Ipohondrii culinari îmi strica, pur si simplu, cheful de viata.
Ma consider, sau încerc sa fiu, o persoana echilibrata, cu o teama rezonabila de moarte sau boala; sau, mai degraba nu moartea este cea de care ma tem, ci postura lipsita de demnitate în care te poate pune boala si faptul ca as putea deveni o povara pentru cei din jur. Ma pazesc de excese, fara sa fiu absurd. Nu-mi plac persoanele care, taman în secunda cand savurezi si tu un paharel de coniac, încep sa vorbeasca despre efectele nocive ale alcoolului si despre cum acesta te ucide lent.
Candva am prezentat pe FB o reteta de creveti gatiti pe un gratar destul de performant, alimentat cu gaz. Sigur, nu ma obliga nimeni sa public retete si, în principiu, trebuie sa ma astept la orice fel de reactie, caci… mare este gradina internetului. În acest spirit, o doamna, altminteri echilibrata si simpatica, îmi arunca o întrebare încuietoare. „Cat este de sanatos este acest gratar?
Bun, un gratar pe carbuni elimina noxe si cenusa, unul pe lemne aproape idem, cel cu gaz elimina, probabil, gaze, iar cel electric naiba mai stie ce face; în mod clar, oricum as gati se va gasi cineva sa vina cu o noua ipoteza alarmista.
I-am raspuns doamnei: „Cam ca mersul pe jos.” Daca nu mergi corect si pe unde trebuie, daca nu esti atent, oricand te poate lovi vreo masina, îti poti scranti un picior sau te poate agresa vreun huligan… sau daca ai ghinion te loveste în cap vreun turture, meteorit sau tigla de pe casa… sau faci insolatie. Şi ce vreti sa facem? Sa nu mai iesim din casa?
Cei mai periculosi ipohondri nu sunt cei totalmente paraleli cu subiectul, ci cei semi-informati. Sunt o categorie care a aflat de undeva ca prajirea în baie-de-ulei este sinucidere curata, în schimb nu stie ca daca aceasta procedura este efectuata corect ea minimizeaza absorbtia de grasimi; categoria ipohondrica nu stie ca avem absoluta nevoie de grasimi, chiar si dintre cele saturate, cu conditia sa nu exageram. Mai ales creierul nostru are nevoie de grasimi saturate: altfel nu functioneaza; dupa cum judeca unii ipohondri, mai ca as zice abtinerea lor de le a consuma chiar a dat rezultate.
Ipohondrii au de obicei opinii ferme, pe care si le sustin cu încapatanarea tipica a obsedatului cu idei putine dar fixe; în acelasi timp se tem foarte mult de boala. Atat de mult încat nu se jeneaza sa fie adesea penibili în public, sau, uneori, chiar agresivi.
Ipohondrii sunt peste tot si stiu tot. Ei stiu ca folia de aluminiu “se decompune” în compusi periculosi, ca toti aditivii alimentari, dar mai ales monoglutamatii, sunt cancerigeni, ca alcoolul este nociv, ca grasimea ne omoara, ca untul, pe cale de consecinta, este si el neînchipuit de periculos.
M-au batut la cap persoane care afirma ca trebuie mancat doar ceea ce cade din pom, adica ceea ce se poate culege de pe jos; nu prea mi-a fost clar cum trebuie sa procedez iarna. Altii sustin ca gatitul în sine este nociv si ca distruge nutrientii. Cineva mi-a explicat chiar ca mancatul este un act nefiresc al organismului uman; mancatul ne oboseste si ne uzeaza, de aceea si simtim nevoia sa dormim dupa o masa mai copioasa. Mi-a dat exemple de persoane, verificabile pe Internet si nu numai, care nu au mai mancat de luni si ani de zile, supravietuind doar cu apa si aer, ca printr-un fel de fotosinteza. Parerea mea este clara: “Treaba lor, nu stiu ce au pierdut“.
Cunosc vegetarieni care preamaresc vegetalele, dar care habar nu au sa-si faca o salata. Pun acidul (sucul de lamîie, otetul etc.) si uleiul peste salata cu ore înainte de a o servi, asa ca totul se transforma într-o masa flescaita, lipsita de textura si culoare. Aceleasi persoane nu stiu cum sa gateasca legumele sau cerealele în asa fel încat sa le pastreze culoarea si textura: le-am vazut flescaind pastele, transformand verdele proaspat si vibrant al spanacului într-un kaki neapetisant, sau brumand merele, avocado-ul si cartofii.
Nu-i vorba, exista destui omnivori sau carnivori care nu au idee cum sa-si prepare fripturile dar, din ce am vazut eu, acestia sunt mult mai ponderati în a-si exprima preferintele si nici nu urmaresc sa-i convinga pe ceilalti ca doar ceea ce fac ei este corect.
Ma uimeste iarasi faptul ca unii dintre oameni cred orbeste ceea ce se spune la televizor si în presa. Nu au elementara curiozitate de a verifica informatia din mai multe surse. Nu trebuie uitat ca mijloacele de informare si divertisment sunt administrate de organizatii care trebuie sa produca profit. Pentru aceasta trebuie sa îsi asigure rating, sa atraga atentia publicului, sa provoace controverse si confuzie, sa iste discutii si luari de atitudine. O mica panica si o isterie modica sunt cea mai buna cale spre prosperitatea organizatiei respective.
Poate nu toata lumea stie, dar studiile care încearca sa determine efectele modului de alimentatie asupra organismului sunt finantate de marile companii farmaceutice si alimentare. Ca atare, permiteti-mi sa nu cred în ele; nici în studii, nici în organizatiile care le finanteaza. Mai sunt constient si de faptul ca un om sanatos nu foloseste nimanui, decat lui însusi si familiei sale. Acest om sanatos nu consuma; nu este de folos fiindca nu este un platitor. Nu are nevoie de hapuri, pilule si potiuni, de doctori, spitale, carje si scaune cu rotile, de comprese, plombe, punti si implanturi, si nici de asistenta medicala la domiciliu, psihiatri si clisme.
Refuz sa ma gandesc ce s-ar întampla cu multe companii imense si cu multe categorii profesionale daca am sti, cu totii, sa mancam realmente sanatos si echilibrat. Sanatatea unora îi poate costa scump de tot pe ceilalti. Este un paradox la care ar trebui sa meditam putin atunci cand o emisiune TV, un film, o carte, ori un articol publicat în ziare sau pe Internet, încearca sa ne învete cum sa traim “sanatos”.
Ca sa deviez putin de la subiect, întotdeauna m-au distrat cartile gen “Cum sa devii miliardar” sau “Cum sa ai succes la femei”. Daca esti maestru la cucerit femei, îti ocupi timpul cu ele, nu-l pierzi învatandu-i pe altii cum sa-ti devina concurenti. În ce priveste modalitatile de a deveni miliardar, cea mai simpla si ras-verificata este aceea de a-i prosti pe ceilalti, ca de exemplu facandu-i sa-ti cumpere cartile… sau orice altceva pentru care platesc de zeci sau sute de ori mai mult decat merita. Am vazut de multe ori ca cei care propovaduiesc vreo dieta minune, sau o alimentatie total “sanatoasa”, sunt fie grasi si greoi, cu un aer de persoana balonata continuu, fie palizi si cu aspect anemic. Dupa cum arata, se îmbraca si vorbesc acestia, cred ca ar fi bine sa NU le urmam exemplul. Ei doar încearca sa ne vanda ceva.
Are cineva interesul sa fim si sa ne simtim sanatosi? Nimeni… în afara de noi însine. Aproape toti ceilalti vor doar sa ne tina în viata, atat cat sa putem munci pentru ei, sa ne faca sa traim sub diverse amenintari (cum ar fi obsesia alimentatiei sanatoase) si, mai ales, sa ne induca bunul simt de a muri cat mai curand dupa pensie; iar daca ne încapatanam sa traim mai mult de atat, trebuie s-o facem cheltuindu-ne ultimul banut pe medicamente si tratamente adesea inutile.
Eu unul nu doi doi bani pe tot ceea ce ne spun studiile, chiar presupunand ca ar putea fi obiective. Ţin minte ca la scoala am învatat, cu multi ani în urma, ca electronul este cea mai mica particula a atomului. Era adevarat, cel putin la nivelul de atunci al stiintei. Dupa cativa ani doar, se descoperisera multe alte sub-atomice particule mai mici. Adevarul stiintific este relativ. În fiecare secunda avem un alt “adevar”.
Nutritionistii se tin si ei la curent cu noutatile, ca orice profesionist care ia în seama rezultatele ultimelor studii, iar ceea ce stiu ei este „corect” în clipa respectiva. Asa se face ca la un moment dat blameaza ouale, pe motiv ca au colesterol si sunt daunatoare, iar dupa alti cativa ani afirma ca ouale au într-adevar colesterol, dar este vorba despre colesterol bun, care este benefic: Deci: Oameni buni, ne-am razgandit! Aveti din nou liber la oua!” Ce conteaza ca multe mii de oameni si-au dat între timp dieta peste cap, renuntand la cel mai complex, mai hranitor si mai sanatos dintre alimente?
În lumea occidentala ne-am trezit la un moment dat cu 10.000.000 de persoane cu colesterolul ridicat, si asta pentru simplul motiv ca, probabil la presiunile marilor corporatii farmaceutice, limita “normala” de pana atunci a colesterolului a fost coborata. Asa ca aceste 10 milioane, dupa ce ani de zile s-au stiut sanatosi, dintr-o data au devenit bolnavi care s-au pornit sa cheltuie zeci de miliarde pe medicamente si diete.
Exista si alte astfel de exemple. Aceasta relativitate a adevarului, conjugata cu subiectivismul studiilor finantate de stim noi cine, creeaza o imensa confuzie, care foloseste din plin stim noi cui. Concluzia mea este ca, de fapt, ca sa-i îmbogatim pe unii, nici macar nu este nevoie sa fim cu adevarat bolnavi, este de ajuns sa ne credem bolnavi, adica sa devenim ipohondri.
Ce putem face si cine ne poate ajuta? Doar educatia, ratiunea si echilibrul. În plus, nu uitati, nu suntem identici. Fiecare dintre noi este un univers aparte, reactionam diferit la alimentatie si avem nevoi diferite. Ceea ce unuia îi face rau, altuia îi face bine.
Eu încerc sa nu devin un ipohondru si sa tin un echilibru în ceea ce mananc si în modul de a gati. Chiar daca gresesc, macar gresesc pe barba mea si nu pe mana unui sarlatan, sau chiar a unui profesionist bine intentionat, dar indus în eroare de studii false, depasite sau incomplete.
Vreau sa ma bucur de viata în mod echilibrat si cu moderatie, sa încerc de toate, sa gatesc orice mereu cu placere. Corpul meu, spre deosebire de al altora, nu este un templu; prefer ca al meu sa fie, cum zice simpaticul Anthony Bourdain, un cazinou: un loc unde viata este interesanta si merita traita din plin, unde te poti distra si gusta mancare si bautura de calitate si unde nimeni nu-si doreste sa fie cel mai sanatos mort din cimitir!


  1. Mihaela2 spune:

    Ma bucur, Radu, ca ai abordat acest subiect! Si iti multumesc!
    Pentru ca si eu vad in jurul meu oameni care, in opinia mea, exagereaza grav – nu mai vor sa auda de altceva decat ‘bio’, ‘natural’, ‘neprocesat’, dar fara a cunoaste principii de baza in ale nutritiei sau chiar in ale gatitului si asocierii alimentelor… insa acum daca vrem sa traim sanatos trebuie musai sa mancam numai bio si neprocesat si, evident, fara carne ca nu-i sanatoasa, fara grasimi ca nu-s sanatoase, fara zahar ca ne omoara clar… Nu zic, si eu sunt de parere ca trebuie sa incercam sa mancam/traim cat mai sanatos, dar … si gustos si bucuros fratilor! Iar cheia, as zice eu, sta mai degraba in abordarea echilibrata/cumpatata la pachet cu gatitul corect si, nu in ultimul rand, cu filtrarea informatiilor pe care le primim sau, mai precis, cu… ganditul! 🙂

  2. Tudosiei spune:

    Radu, sa-ti dea Dumnezeu sanatate! Stii, ma gandeam ca suntem multi cei care gandim la fel. Numai eu stiu, in afara de mine, vreo 15 oameni care mai au si darul scrisului. Dar trebuie sa recunosc ca nici unul dintre noi, nici chiar noi toti la un loc, nu am fi putut intra in subiectul asta asa cum ai facut-o tu.
    Un lucru pentru care, din suflet, iti multumesc.
    Inclusiv in numele tuturor clientilor Bacaniilor mele si a copiilor de gradinita pentru care gatesc, pe care ii hranesc variat, constient ca avem voie sa mancam orice, atata vreme cat o facem cu moderatie si mancarea-i facuta onest!
    Iti foarte multumim!

    • Radu Popovici spune:

      @Tudosiei: Marius, eu iti multumesc. Si pentru vizita, si pentru cuvintele generoase, si pentru faptul ca unele idei din acest articol s-au nascut si din discutiile noastre de la Bacanie. Chiar mi-e dor de tine, de Bacanie, de discutiile noastre si de gustarile noastre stropite cu Proseco rece.

  3. tina spune:

    totul este o reclama.. totul este pentru fericirea ta, pentru sanatatea ta.. mai ales daca e la tv sau etc..trebuie sa fie adevarat!!.. cred ca ne place sa fim “educati” asa ca sa nu zic prostiti..da foarte bine daca urmam sfaturile “unuia” care mananca doar chestii sanatoase, gatite “ecologic” .. de fapt, nici nu mai gatim, pana nu stim la ce face bine alimentul x, nici nu mai cumparam daca nu face bine la rinichi, ficat sau nu scade colesterolul.. dar mai bine sa cumparam doar alimentele x si y ca ma vindeca de ce nu ma doare..sau poate mai bine previn..sau poate imi sta bine sa fiu ipohondru..ca doar e la moda! imi este foarte clar ca generatiile viitoare vor avea de suferit ca deja generatia actuala este prostita, asa ca ei, saracii, de unde sa invete?!
    romanul s-a nascut la sat..si a mancat si olecuta de slaninuta si a baut si un paharel de tuica… si uite-l ca n-a suferit de obezitate si nici nu s-a indopat cu tone de “suplimente”! fara abrambureala asta sofisticata si manipulatoare.. oare cum o fi fost colesterolul lui?
    una peste alta, imi place articolul, reda f bine imaginea actuala.
    o seara buna!

  4. mihaela spune:

    Cred ca ipohondria asta vine in primul rand de la prea mult timp liber, cum ati zis, si trebuie sa ne informam, dar nu trebuie sa luam pe nemestecate tot ce se spune la televizor. Ceea ce am observat din comentariile de la mine de pe blog este ca romanii au o campanie impotriva untului, si cand aud cuvantul buttercream vad stelute in fatza ochilor. Intradevar americanii numesc buttercream si amestecatura de ulei de palmier si o tona de zahar, dar buttercream este si o varietate de creme superbe cu unt adevarat.
    Si ce daca este “aproape un kg de unt la un tort??” cum se minuna cineva mai deunazi pe blog, erau 700 gr, pentru un tort care serveste aprox 15 persoane, ceea ce inseamna cam 50 gr pe o felie mare, ceea ce nu mi se pare prea mult. Nu am cautat detalii nutritionale, dar si frisca, cea adevarata, ca sa se bata trebuie sa aiba 30% grasimi, asa ca la nivelul caloriilor nu cred ca este foarte departe de unt.

    Ca sa trec putin si la americani, astia nu au asa mult timp liber, dar tot influentati de doctori, campanii publicitare si companii farmaceutice, in ultima vreme este moda “gluten free”. Asta ca vedem ca nu sunt numai romanii, dar oamenii in general.
    In Biblie se spune ca putem sa mancam orice, dar nu totul ne este folositor, sa nu ne judece nimeni ce mancam, dar in acelasi timp este pacat sa ne imbuibam.

    • Radu Popovici spune:

      @mihaela: Avem nevoie de grasimi saturate, in primul, rand, ca sa ne functioneze creierul. Avem nevoie de sare si zahar ca sa faciliteze transmiterea informatiei prin sistenul nervos. Campaniile astea cu “nu consumati grasimi, sare si zahar in exces” ar trebui sa spuna si c einseamna exces. Lipsa de grasimi, sare si zahar se traduce prin incetinirea reactiilor, a gandirii, deteriorarea memoriei etc.
      Unii chiar ne vor prosti si se folosesc de orice le este la indemana: iar noi, cum se spune “punem botul”.
      Si americanii il pun. Multi dintre ei, au o gramada de timp liber si sunt extraordinari de needucati si creduli.

  5. Sylvia spune:

    Radu ai sintetizat absolut perfect cam tot ce era de spus despre acesti ipohondrii culinari, inca si intr-o maniera extrem de amuzanta in acelasi timp, felicitarile mele 🙂 . M-am confruntat adesea si eu cu aceasta categorie si ma chiar deranja pentru ca sunt genul de bucatar care incerc sa gasesc o cale mai moderata a gastronomiei franceze innecata in unt si ciocolata :)) dar vreau sa incerc sa arat ca se poate face bun cu moderatie in grasimi si ca se poate trai sanatos cu moderatie la mancare 🙂
    Sincera sa fiu parerea mea este ca asa cum ziceai adevaratii vegetarieni Zen traiesc Zen in lumea lor si nu strabat internetul sa critice fripturi si daca ar vrea cu adevarat sa faca ceva constructiv ar fi mai potrivit sa propuna variante sanatoase si gustoasa ca sa existe opulenta de toate genurile culinare.

    • Radu Popovici spune:

      @Sylvia: Cred ca multi vegetarieni se lovesc de… sa-i zicem adversitatea celorlalti. Reusesc sa iasa in fata mai mult cei cu tupeu, care, de fapt, fac rau miscarii vegetariene. Pentru mine vegetarianismul este o extrema; nu ma regasesc in el. Sunt insa convins ca exista diete vegetariene mai bune decat altele. Stiu, din proprie experienta, adica am si gatit multe preparate vegetariene foarte gustoase.
      Din pacate insa, multi vegetarieni nu prea se simt bine in bucatarie; gatitul nu le este deloc la indemana.

  6. Cristina spune:

    Buna, mi-a placut articolul, desi mi se pare ici si colo exagerat (dar cu intentii bune). Am cunoscut si eu oameni care azi imi spuneau sa mananc iaurt si sa nu beau lapte (pentru ca laptele are mult mai putin calciu ca iaurtul) si a doua zi imi spuneau fix invers (pentru ca iaurtul e mai acid decat laptele). Tot fara sa-si dea seama de consecinte. Am cunoscut si multi vegetarieni, raw-vegani.

    Pe de alta parte, corpul nostru nu este nici un templu, zic eu, nici (ma iertati) un cazinou: este o cutie a sufletului, a constiintei, a inteligentei noastre (cata ne-a dat Dumnezeu). Ca sa ne mentinem cum trebuie pe picioare ne trebuie bun-simt, vointa, si discernamantul necesar ca sa filtram ce poate fi adevarat din toate aceste studii, si ce nu este de fapt adevarat. Aceasta stare de “ipohondrie” vine de fapt dintr-o alta problema, lacomia noastra la mancare. “Dieta” este modul in care putem fi lacomi fara sa ne simtim vinovati. Tii dieta hipocalorica — nici o problema, poti manca toata salata dintr-o piata fara sa acumulezi prea multe calorii. Tii dieta Montignac — si mai bine, poti manca aproape cat poftesti daca iti tii indicele glicemic coborat. Dieta disociativa? Nici o grija, mananci dupa pofta, dar numai anumite alimente. Dukan? Proteinele, taica! Si asa mai departe — cred ca numai eu stiu 20-30 de diete si nu sunt specialista.

    Eu zic ca in momentul in care poti sa mananci o carne la gratar — si cu unt si cu ce vrei, iar apoi sa te opresti si sa nu mai mananci pana nu ti-e cu adevarat foame (nu doar pofta), atunci cand stii sa te bucuri de toata gama de produse oferite pentru bucatarie fara sa abuzezi din nici unul/nici una, nu ar trebui sa ai nici o problema. E doar parerea mea, fireste. Nu sunt nutritionista, nici nu fac studii alimentare.

  7. cristi-j spune:

    Felicitari si multumesc !
    Foarte fain, mi-a placut, tine-o tot asa !
    M-am distrat copios, inclusiv la comentarii, sigur iti sta mai bine cu asa ceva decat cu o reteta si-o poza, si ma bucur ca a avut succes si ca in plus au aparut si multe comentarii (nici nu mai tine minte cand a fost ultima oara).
    Apropo de echilibru, cred ca tonul articolului a fost foarte potrivit, echilibrat intre gluma si serios.
    Ar fi fost frumos sa comenteze cineva care recunoaste ca e parte dintre subiectii articolului dar probabil asa ceva nu exista … hahaha

    Aseara au fost ceva problebe la server, eu n-am putut sa intru pe blog.

    • Radu Popovici spune:

      @cristi-j: Am remarcat si eu ca oamenii se lasa mai usor atrasi in discutie daca le propui subiecte controversate. Ma gandesc sa reprofilez blogul: il fac blog de scandal culinar. 🙂
      Ai dreptate, am avut probleme cu cei care asigura hosting-ul. Au trecut niste site-uri pe alte servere, mai sigure, si au fost unele probleme. Nu am reusit sa intru in partea de administrare, deci nici sa postez ceva nou, pana cum 2 minute.

  8. Rodica spune:

    Ce ziceti de fructarieni? E o noua specie. Un tip a devenit vegetarian, dar la un moment dat nu i-au mai placut legumele. Probabil nu stia sa le gateasca, sau mamica lui nu a insistat cand era mic sa manance tot zarzavatul din farfurie. Si a ajuns sa manance numai fructe, in medie 40 de bucati pe zi. Un bol imens de struguri, patru mango, doispe banane, nu mai stiu cate mere, pere si altele. Auzindu-i cazul, doi doctori nutritionisti l-au contactat si i-au facut niste analize. La aproape 30 de ani, avea osatura unui om de 50-55 de ani. Corpul lui nu primea deloc minerale si proteine. Tanar fiind, nu simtea aceste lipsuri, dar cand va deveni batran, cu siguranta va avea de suferit.

    • Radu Popovici spune:

      @Rodica: Nu ma mir deloc de rezultatele analizelor. Lipsa unor nutrienti, in cazul descris de tine in special proteinele, se face simtita cu inaintarea in varsta, cand organismul nu mar are “randament” bun la refacerea tesuturilor. Eu as putea fi fructarian cateva ore pezi, sa zicem. Mai mult nu. 🙂

  9. Carissa spune:

    @Radu . Da, nu sunt surprinsa ca putini sunt cei care ‘nu au inteles’ (de fapt as spune ca au inteles diferit) pentru ca am vazut in jurul meu reactiile de entuziasm la tonul acestui articol. Tocmai asta e motivul pentru care am scris, pentru ca mai exista si un alt punct de vedere la fel de rezonabil.
    Pentru ca pana la urma, poti sa fii de acord cu premizele dar sa nu fii de acord cu concluzia 🙂 .

    Premizele sunt punctate corect: vesnica schimbare de ton in acest domeniu al nutritiei, faptul ca devine subiect de senzatie, faptul ca exista cu adevarat o dorinta a sistemului de a ne face sa consumam mai mult (inclusiv medicamente si inclusiv leacuri naturale ‘minune’) spre castigul propriu, faptul ca adoptarea unor diete se identifica cu o boala psihica pentru unii (lucru real).
    Pentru unii oameni punctarea premizelor ca fiind gresite potenteaza automat reversul ca fiind adevarat.

    Concluzia cred ca este foarte confortabila pentru multi: orice,dar lipsit de excese. Da libertate la orice si mai ales le aduce oamenilor satisfactia ca nu fac parte dintr-o categorie aparte, de ‘ciudati’. Intodeauna a fost cel mai usor sa te tii deoparte. Iti da o scuza sa nu incerci nimic.

    Nu spun ca concluzia articolului e gresita, spun doar ca nu e solutia optimala. E pacat sa nu tintim spre optimal numai de teama de a nu cadea in plasa sarlatanilor sau de teama de a fi priviti ca o categorie aparte. Exista rezonabilitate si in categoria oamenilor care au ales sa-si ia sanatatea in propriile maine si care cauta solutii. Nu e obsesie. Asta e singurul lucru care lipseste din articol. Pana la urma, asa un mic detaliu cum e, mi se pare important.

    • Radu Popovici spune:

      @Carissa: Tocmai asta sustin si eu, si ma mir ca nu ti-a reiesit din articol: sa ne informam ca sa facem alegeri corecte, nu sa ne lasam isterizati de media, sarlatani, companii din domeniul farma si food etc. Sa ne fie clar ca fiecare dintre noi are nevoie de altceva ca sa fie sanatos.
      Trebuie sa fim prudenti, chiar banuitori cu cei care ne dau sfaturi de viata; este foarte posibil ca nimeni sa nu fie bine intentionat sau bine documentat.
      Nu prea stiu ce inseamna optimal pentru altii. Fiecare defineste diferit optimul, tocmai fiindca suntem diferiti. Dupa mine, a te bucura de viata in mod echilibrat reprezinta optimul. Este singurul mod, nu doar pana acum, ci si de acum incolo, pe care stiinta nu-l poate contrazice niciodata. Este modul de viata care imi place si pe care il urmez.

      Eu nu sunt vegetarian; cam doua zile pe saptamana nu mananc carne, in rest mananc carne rosie 1-2 ori pe saptamana, in rest pui sau peste. Pentru mine asta inseamna echilibru optim. Spuneai ca nu ai avut o gripa de 6 ani. Eu nu am fost bolnav in ultimii 40 de ani. Optimul meu functioneaza cu adevarat optim… pentru mine. Trebuie ca fiecare sa-l gaseasca pe al sau, fara a cadea in capcana inducatorilor de ipohondrii.

  10. Catalina spune:

    Acum am vazut ca am scris cu multe greseli. Era binenteles vorba de “ale altora”.

    În alta ordine de idei, ieri am facut o tarta delicioasa si mai toata partea buna i se tragea de la unt (unul dintre ingredientele mele preferate) 😀

    Noi sa fim sanatosi.

  11. CORRIENDOPORALLI spune:

    Parerea mea este ca indiferent cata cunostinta acumulam fiecare , sa lasam nutritionistii si doctorii cu pregatire sa atinga aceste subiecte atat de delicate !Pentru ca daca un om bolnav , nu respecta regimul alimentar , si se ia dupa toate manipularile verbale de pe internet , se poate pregati de moarte ! Parerea mea personala este : deoarece totul este contaminat , apa , produsele alimentare si aerul , sa lasam pe fiecare sa se protejeze cum crede de cuviinta !!!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.