Ipohondrii culinare

Fiecare cultura culinara are propria sa istorie, propria sa evolutie si propriul impact asupra sanatatii natiunii. Astazi, mai mult decat oricand, suntem cu totii atentionati cu privire la ce si cum gatim, la ce mancam si cum mancam; aproape ca nu exista saptamana fara a fi anuntati, cu surle si trambite, despre descoperirea vreunui nou aliment-minune, a unei noi clase de compusi care ne feresc de diabet, cancer, colesterol, congestii, boli de inima etc. sau, dimpotriva, sa nu fim avertizati despre efectele nocive ale cate unui aditiv alimentar, ale infamei carni de porc sau ale oricarui tip de carne în general, ale lactatelor care “ne omoara lent”, ale bauturilor alcoolice etc.

Nu rareori însa ceea ce ieri era periculos, astazi se dovedeste, în lumina noilor cercetari, ca este benefic; sau invers. Aparitia diferitelor curente, tendinte si mode culinare nu face decat sa multiplice aceasta “cacofonie” informatica, adesea semi-isterica; abatuta asupra noastra în valuri succesive, nu face altceva decat sa ne induca un continuu sentiment de teama si de confuzie. Placerea de a gati si de a manca se transforma, încet-încet, într-un sentiment de vinovatie si de nesiguranta.
Lumea începe sa se umple de ipohondri.
Recunosc sincer, sunt surprins de vehementa cu care unii îsi apara convingerile culinare, de la raw-vegani la fructarieni, de la carnivori la lacto-vegetarieni, si sunt tot mai sigur ca am de-a face cu un fel de fanatism, asemanator celui promovat de unele religii si secte, sau de unele organizatii politice. Mult laudata toleranta pare sa-si gaseasca loc tot mai greu în domeniul culinar.
Cunosc persoane care fumeaza de rup, beau de sting, folosesc fara vreun discernamant tot felul de cosmetice, poarta haine din polistiren, se expun direct la soare în miezul zilelor de vara, respira fara probleme aerul poluat al unei capitale lipsite de verdeata si prin care circula zilnic doua milioane de automobile si, în general, sunt foarte dezinvolte în aproape tot ceea ce fac, în schimb sunt extrem de chitite pe “puritatea” mancarii.
Corpul meu este un templu. Mananc doar ce este bio si sanatos.” îmi spunea o cunostinta în timp ce tragea cu sete din tigara. Am ramas, pe moment, fara replica. Nu-mi venea sa cred ca interlocutorul meu nu realizeaza ridicolul situatiei.
Am ajuns la o varsta la care, credeam eu, am cam vazut de toate si nu mai am motive de mare mirare. Cu toate acestea, domeniul culinar a fost si a ramas o sursa continua de surprize, si nu întotdeauna placute.
Cred ca unii dintre noi avem prea mult timp liber si stam calare pe internet si pe televizor mai mult decat trebuie, plecand urechea la toate teoriile legate de “alimentatia sanatoasa” care se vehiculeaza în jurul nostru. Nu avem cunostintele necesare pentru a analiza obiectiv si corect ceea ce auzim, în schimb suntem extrem de îngrijorati ca nu cumva sa mancam ceva „nesanatos”. Am devenit ipohondri. Nu vreau sa ma leg de postura adesea lipsita de demnitate, meschina, lasa, plangacioasa si suspicioasa în care ne pune aceasta ipohondrie; asta este doar „basca, Vlasca si Teleorman” cum spunea candva un bun prieten. Ipohondrii culinari îmi strica, pur si simplu, cheful de viata.
Ma consider, sau încerc sa fiu, o persoana echilibrata, cu o teama rezonabila de moarte sau boala; sau, mai degraba nu moartea este cea de care ma tem, ci postura lipsita de demnitate în care te poate pune boala si faptul ca as putea deveni o povara pentru cei din jur. Ma pazesc de excese, fara sa fiu absurd. Nu-mi plac persoanele care, taman în secunda cand savurezi si tu un paharel de coniac, încep sa vorbeasca despre efectele nocive ale alcoolului si despre cum acesta te ucide lent.
Candva am prezentat pe FB o reteta de creveti gatiti pe un gratar destul de performant, alimentat cu gaz. Sigur, nu ma obliga nimeni sa public retete si, în principiu, trebuie sa ma astept la orice fel de reactie, caci… mare este gradina internetului. În acest spirit, o doamna, altminteri echilibrata si simpatica, îmi arunca o întrebare încuietoare. „Cat este de sanatos este acest gratar?
Bun, un gratar pe carbuni elimina noxe si cenusa, unul pe lemne aproape idem, cel cu gaz elimina, probabil, gaze, iar cel electric naiba mai stie ce face; în mod clar, oricum as gati se va gasi cineva sa vina cu o noua ipoteza alarmista.
I-am raspuns doamnei: „Cam ca mersul pe jos.” Daca nu mergi corect si pe unde trebuie, daca nu esti atent, oricand te poate lovi vreo masina, îti poti scranti un picior sau te poate agresa vreun huligan… sau daca ai ghinion te loveste în cap vreun turture, meteorit sau tigla de pe casa… sau faci insolatie. Şi ce vreti sa facem? Sa nu mai iesim din casa?
Cei mai periculosi ipohondri nu sunt cei totalmente paraleli cu subiectul, ci cei semi-informati. Sunt o categorie care a aflat de undeva ca prajirea în baie-de-ulei este sinucidere curata, în schimb nu stie ca daca aceasta procedura este efectuata corect ea minimizeaza absorbtia de grasimi; categoria ipohondrica nu stie ca avem absoluta nevoie de grasimi, chiar si dintre cele saturate, cu conditia sa nu exageram. Mai ales creierul nostru are nevoie de grasimi saturate: altfel nu functioneaza; dupa cum judeca unii ipohondri, mai ca as zice abtinerea lor de le a consuma chiar a dat rezultate.
Ipohondrii au de obicei opinii ferme, pe care si le sustin cu încapatanarea tipica a obsedatului cu idei putine dar fixe; în acelasi timp se tem foarte mult de boala. Atat de mult încat nu se jeneaza sa fie adesea penibili în public, sau, uneori, chiar agresivi.
Ipohondrii sunt peste tot si stiu tot. Ei stiu ca folia de aluminiu “se decompune” în compusi periculosi, ca toti aditivii alimentari, dar mai ales monoglutamatii, sunt cancerigeni, ca alcoolul este nociv, ca grasimea ne omoara, ca untul, pe cale de consecinta, este si el neînchipuit de periculos.
M-au batut la cap persoane care afirma ca trebuie mancat doar ceea ce cade din pom, adica ceea ce se poate culege de pe jos; nu prea mi-a fost clar cum trebuie sa procedez iarna. Altii sustin ca gatitul în sine este nociv si ca distruge nutrientii. Cineva mi-a explicat chiar ca mancatul este un act nefiresc al organismului uman; mancatul ne oboseste si ne uzeaza, de aceea si simtim nevoia sa dormim dupa o masa mai copioasa. Mi-a dat exemple de persoane, verificabile pe Internet si nu numai, care nu au mai mancat de luni si ani de zile, supravietuind doar cu apa si aer, ca printr-un fel de fotosinteza. Parerea mea este clara: “Treaba lor, nu stiu ce au pierdut“.
Cunosc vegetarieni care preamaresc vegetalele, dar care habar nu au sa-si faca o salata. Pun acidul (sucul de lamîie, otetul etc.) si uleiul peste salata cu ore înainte de a o servi, asa ca totul se transforma într-o masa flescaita, lipsita de textura si culoare. Aceleasi persoane nu stiu cum sa gateasca legumele sau cerealele în asa fel încat sa le pastreze culoarea si textura: le-am vazut flescaind pastele, transformand verdele proaspat si vibrant al spanacului într-un kaki neapetisant, sau brumand merele, avocado-ul si cartofii.
Nu-i vorba, exista destui omnivori sau carnivori care nu au idee cum sa-si prepare fripturile dar, din ce am vazut eu, acestia sunt mult mai ponderati în a-si exprima preferintele si nici nu urmaresc sa-i convinga pe ceilalti ca doar ceea ce fac ei este corect.
Ma uimeste iarasi faptul ca unii dintre oameni cred orbeste ceea ce se spune la televizor si în presa. Nu au elementara curiozitate de a verifica informatia din mai multe surse. Nu trebuie uitat ca mijloacele de informare si divertisment sunt administrate de organizatii care trebuie sa produca profit. Pentru aceasta trebuie sa îsi asigure rating, sa atraga atentia publicului, sa provoace controverse si confuzie, sa iste discutii si luari de atitudine. O mica panica si o isterie modica sunt cea mai buna cale spre prosperitatea organizatiei respective.
Poate nu toata lumea stie, dar studiile care încearca sa determine efectele modului de alimentatie asupra organismului sunt finantate de marile companii farmaceutice si alimentare. Ca atare, permiteti-mi sa nu cred în ele; nici în studii, nici în organizatiile care le finanteaza. Mai sunt constient si de faptul ca un om sanatos nu foloseste nimanui, decat lui însusi si familiei sale. Acest om sanatos nu consuma; nu este de folos fiindca nu este un platitor. Nu are nevoie de hapuri, pilule si potiuni, de doctori, spitale, carje si scaune cu rotile, de comprese, plombe, punti si implanturi, si nici de asistenta medicala la domiciliu, psihiatri si clisme.
Refuz sa ma gandesc ce s-ar întampla cu multe companii imense si cu multe categorii profesionale daca am sti, cu totii, sa mancam realmente sanatos si echilibrat. Sanatatea unora îi poate costa scump de tot pe ceilalti. Este un paradox la care ar trebui sa meditam putin atunci cand o emisiune TV, un film, o carte, ori un articol publicat în ziare sau pe Internet, încearca sa ne învete cum sa traim “sanatos”.
Ca sa deviez putin de la subiect, întotdeauna m-au distrat cartile gen “Cum sa devii miliardar” sau “Cum sa ai succes la femei”. Daca esti maestru la cucerit femei, îti ocupi timpul cu ele, nu-l pierzi învatandu-i pe altii cum sa-ti devina concurenti. În ce priveste modalitatile de a deveni miliardar, cea mai simpla si ras-verificata este aceea de a-i prosti pe ceilalti, ca de exemplu facandu-i sa-ti cumpere cartile… sau orice altceva pentru care platesc de zeci sau sute de ori mai mult decat merita. Am vazut de multe ori ca cei care propovaduiesc vreo dieta minune, sau o alimentatie total “sanatoasa”, sunt fie grasi si greoi, cu un aer de persoana balonata continuu, fie palizi si cu aspect anemic. Dupa cum arata, se îmbraca si vorbesc acestia, cred ca ar fi bine sa NU le urmam exemplul. Ei doar încearca sa ne vanda ceva.
Are cineva interesul sa fim si sa ne simtim sanatosi? Nimeni… în afara de noi însine. Aproape toti ceilalti vor doar sa ne tina în viata, atat cat sa putem munci pentru ei, sa ne faca sa traim sub diverse amenintari (cum ar fi obsesia alimentatiei sanatoase) si, mai ales, sa ne induca bunul simt de a muri cat mai curand dupa pensie; iar daca ne încapatanam sa traim mai mult de atat, trebuie s-o facem cheltuindu-ne ultimul banut pe medicamente si tratamente adesea inutile.
Eu unul nu doi doi bani pe tot ceea ce ne spun studiile, chiar presupunand ca ar putea fi obiective. Ţin minte ca la scoala am învatat, cu multi ani în urma, ca electronul este cea mai mica particula a atomului. Era adevarat, cel putin la nivelul de atunci al stiintei. Dupa cativa ani doar, se descoperisera multe alte sub-atomice particule mai mici. Adevarul stiintific este relativ. În fiecare secunda avem un alt “adevar”.
Nutritionistii se tin si ei la curent cu noutatile, ca orice profesionist care ia în seama rezultatele ultimelor studii, iar ceea ce stiu ei este „corect” în clipa respectiva. Asa se face ca la un moment dat blameaza ouale, pe motiv ca au colesterol si sunt daunatoare, iar dupa alti cativa ani afirma ca ouale au într-adevar colesterol, dar este vorba despre colesterol bun, care este benefic: Deci: Oameni buni, ne-am razgandit! Aveti din nou liber la oua!” Ce conteaza ca multe mii de oameni si-au dat între timp dieta peste cap, renuntand la cel mai complex, mai hranitor si mai sanatos dintre alimente?
În lumea occidentala ne-am trezit la un moment dat cu 10.000.000 de persoane cu colesterolul ridicat, si asta pentru simplul motiv ca, probabil la presiunile marilor corporatii farmaceutice, limita “normala” de pana atunci a colesterolului a fost coborata. Asa ca aceste 10 milioane, dupa ce ani de zile s-au stiut sanatosi, dintr-o data au devenit bolnavi care s-au pornit sa cheltuie zeci de miliarde pe medicamente si diete.
Exista si alte astfel de exemple. Aceasta relativitate a adevarului, conjugata cu subiectivismul studiilor finantate de stim noi cine, creeaza o imensa confuzie, care foloseste din plin stim noi cui. Concluzia mea este ca, de fapt, ca sa-i îmbogatim pe unii, nici macar nu este nevoie sa fim cu adevarat bolnavi, este de ajuns sa ne credem bolnavi, adica sa devenim ipohondri.
Ce putem face si cine ne poate ajuta? Doar educatia, ratiunea si echilibrul. În plus, nu uitati, nu suntem identici. Fiecare dintre noi este un univers aparte, reactionam diferit la alimentatie si avem nevoi diferite. Ceea ce unuia îi face rau, altuia îi face bine.
Eu încerc sa nu devin un ipohondru si sa tin un echilibru în ceea ce mananc si în modul de a gati. Chiar daca gresesc, macar gresesc pe barba mea si nu pe mana unui sarlatan, sau chiar a unui profesionist bine intentionat, dar indus în eroare de studii false, depasite sau incomplete.
Vreau sa ma bucur de viata în mod echilibrat si cu moderatie, sa încerc de toate, sa gatesc orice mereu cu placere. Corpul meu, spre deosebire de al altora, nu este un templu; prefer ca al meu sa fie, cum zice simpaticul Anthony Bourdain, un cazinou: un loc unde viata este interesanta si merita traita din plin, unde te poti distra si gusta mancare si bautura de calitate si unde nimeni nu-si doreste sa fie cel mai sanatos mort din cimitir!

  1. Tora spune:

    Subscriu la tot ce-ai zis si scris . Desi sunt medic nu iau si nu recomand medicamente decat in absoluta nevoie ( daca ma intrebi pe mine , personal nici atunci nu iau !) iar prostiile astea cu colesterolul si tot felul de hipo- sau hiper- compusi in sangele nostru care vezi -Doamne ne perturba sanatatea am constatat-o demult , de pe cand m-am certat cu reprezentantii companiilor farmaceutice care incercau sa ma convinga pe mine ca la randul meu sa-mi conving pacientii sa iau nu’s-ce supliment/medicament care sa-mi readuca X nivel de ceva la normal. Cred in mancatul care ne face placere si in pastrarea echilibrului. Mai cred ca cei ce flutura stindardul protectiei animalelor pe care le sacrificam ca sa mancam uita ca mereu sacrificam ceva ca sa mancam , sa ne imbracam , sa mergem cu masina , sa ne facem o casa , sa traim in general. Cred ca o reintoarcere la viata in pestera n-ar fi nici ea prea aproape de a proteja total mediul pe care clameaza ca-l ocrotesc …Cred ca e bine sa ne vedem fiecare de viata noastra si sa nu le spunem altora ce , cum si cat sa manance la modul imperativ-pedagogic ci poate , doar , la modul prietenesc .
    Si ca sa nu uit , am proaspata in minte reclama aia la o tigaie nemaipomenita care gateste singura , economiseste orice si este o comoara la casa omului despre care Bahmuteanca , o mare gospodina dupa cum se arata , declara ritos si fara drept la replica :” Daca nu ai tigaia asta nu esti gospodina !” In intimitatea caminului meu mi-am permis sa-i adresez acestei gospodine multi divortat-recasatorite toate expresiile de-dulce pe care le stiam …
    Si da, imi place asa de mult articolul ca-l distribui la toata lumea si recomand sa fie redistribuit …

    • Radu Popovici spune:

      @Tora: Mediul inconjurator, planeta, daca vreti, a inceput sa fie distrusa de om inca de acum circa 15.000 de ani, de cand omenirea a trecut de la stadiul de vanator-culegator la cel de agricultor. Unii istorici spun chiar ca aceasta a fost cea mai mare greseala posibila facuta de om.
      De fapt, poate nu ar strica un articol despre faptul ca ceea ce mancam (legume, animale, pasari, leguminoase, fructe, cereale etc.) reprezinta mutanti obtinuti prin selectie. Facem asta nu de acum cativa ani, ci de mii si mii de ani. Noi insine suntem niste mutanti, foarte departe de omul “original”.

      Nu afirm ca nu trebuie sa ne preocupe ce mancam, ba dimpotriva. Doar ca preocuparile unora au luat-o intr-o directie gresita.

  2. Carissa spune:

    Pericolul unui asemenea articol este faptul ca avand un ton moderat si ridiculizand aspectele negative ale tendintelor de a urma ‘ultima moda’ si ‘ultimele cercetari’ indeamna spre (sau consolideaza) tocmai atitudinea ‘totul e o cacafonie de inteles, o conspiratie, e de preferat sa mananc de placere si moderat, de ce sa-mi bat capul mai mult’.

    Lucru rezonabil in fond dar gandind asa pierdem niste posibilitati.
    In realitate, hrana nu este atat de inofensiva, are cu adevarat potentialul fie de a ne inbolnavi (chiar si in cantitate moderata, chiar daca nu vedem efectele imediat), de a ne submina lent, fie de a contribui nu numai la o sanatate infloritoare dar si o energie debordanta.

    Pentru a o realiza pe a doua avem nevoie de a experimenta, de a da atentie reactiilor corpului nostru. Nu inteleg de ce acest lucru ar fi definit ca hipohondrie sau orthorexie. E mai degraba o calatorie in interior. Bineinteles atata timp cat nu devine obsesie si atata timp cat nu devenim victimele unor sarlatani. Teama de a cadea in asemenea extreme opreste pe multi oameni de la incerca. E mai comod sa spui ca totul e de neinteles si sa nu te preocupe decat la modul de a nu face excese. E mai greu sa incerci sa intelegi toata aceasta informatie contradictorie si sa incerci sa aplici ceea ce ti se potriveste.

    Eu n-am nici o ‘eticheta’. Nu sunt vegan sau raw vegan sau vegetariana sau paleo sau alceva. Asta nu ma opreste sa nu mananc cam 50%, uneori 75% din mancare raw vegan. Nu-mi interzic sa mananc nici carne, dar destul de rar. In general nu-mi interzic nimic pentru ca nu mi le mai doresc pe cele ‘nocive’ (definitie proprie, bazata pe feedback-ul corpului si pe cercetarile in care am incredere).
    Chiar si definitia lui ‘a manca de placere’ se schimba in timp.

    Folosesc ‘superfoods’ – cele care mi se pare ca au sens, bazat pe intelegerea proprie si avand grija sa nu ma usture la buzunar. Ca urmare a modului in care ma hranesc nu am mai avut nici o raceala, gripa de 6 ani. Asta a fost primul efect vizibil. Simt ca imi ‘construiesc bazele’ pentru viitor. Nu e ipohondrie, nu e frica, e doar dorinta de a trai vibrant, sanatos, plina de energie, pentru ca mi se pare ca e posibil.

    Mesajul meu este: hrana este intradevar importanta pentru sanatatea fizica si chiar emotionala. Incercati sa gasiti ceea ce vi se potriveste. Nu tot ceea ce este ‘out there’ este minciuna, dezinformare. Exista si progres real in aceasta stiinta a nutritiei. Nu e nimic rau in a ne preocupa de acest aspect. Nu e orthorexie, e doar dorinta de a trai mai armonios.

    • Radu Popovici spune:

      @carissa: Am impresia ca unii (putini, de fapt) dintre cititori nu inteleg acest articol. Am fost pana acum usor admonestat de doua persoane cu inclinatii vegetariene si/sau raw-vegane. Articolul nu este deloc un manifest impotriva acestor moduri de viata, desi eu personal nu ma regasesc in ele.
      Articolul meu este doar o atentionare impotriva modelor culinare si dietelor adoptate fara discernamant, a mancarii prost gatite, a snobismului. Admonestatorii parca lasa impresia ca se simt, cumva, cu musca pe caciula, si nu inteleg de ce. In cazul dvs. modul de viata pe care l-ati ales se bazeaza pe cercetare proprie, pe diversitate, pe deschidere catre toate abordarile etc. si pare ca da si rezultatele dorite. Nu pot decat sa va felicit.

      Este extrem de important ceea ce alegem sa mancam, adica sa luptam contra cacofoniei informationale; tocmai de aceea nu este normal sa ne scarpinam unde nu ne mananca, numai fiindca asa s-a spus la TV. Nu uitati ca incerc sa vorbesc despre ipohondrie, adica despre afectiuni inchipuite, despre necesitati ne-necesare induse de media, despre panica starnita cu buna stiinta in binecunoscutul scop de a manipula potentialul cumparator.

  3. Marilena spune:

    Felicitari pentru articolul asta care mi-a mers la suflet, pur si simplu! Sper sa ajunga si la ochii / urechile celor (atat de multi!) care consuma doar ce si cat li se ofera, fara sa gandeasca prea mult.

    Nu pot insa sa nu ma gandesc ca totul este, de fapt, un cerc vicios in care am fost atrasi pe nesimtite: nu avem timp sa gandim ce/cat/cum consumam pentru ca suntem prea ocupati si obositi, dar am obosit tocmai pentru ca nu mai stim ce si cum sa mancam. Aici cred eu ca este momentul in care foarte multi aluneca in cealalta extrema, a ipohondriei, exagerand cu “precautiile” alimentare propovaduite de diversi “specialisti”.

    Eu, una, mi-am gasit echilibrul gatind (fara a exagera cu precautiile) exact ceea ce stiu ca ne place si ne face bine, mie si familiei mele 🙂

  4. Sorin C spune:

    Aici draga Radu, intervenim noi..cei care am studiat cate putin sau mai mult ce inseamna o alimentatie sanatoasa si ce impact are fiecare leguma, fruct sau carne asupra sanatatii si corpului nostru…ar fi multe..foarte multe de spus…

  5. seniorx spune:

    Bravo!!!…un articol la obiect care ridica valul de pe ochii acelora care vor sa-l ridice. Felicitari…ar trebui promovat..numai adevaruri la care toti ne gandeam dar numai in gand. Cum sa contrazici doctorul cand zice ca ai colesterol mare…?…dar e mare de cativa ani incoace…pana decurand valorile ridicate de acum fiind considerate normale…Orice ABUZ face rau…in rest nimic din hrana normala nu dauneaza.

  6. Oana spune:

    Minunat articol! Rar citesc un articol de la cap la coada. Exprima foarte bine parerea mea despre subiect, doar ca eu nu-s nici bucatar, nici “scriitor” 🙂

  7. Sorin C spune:

    Da..esenta articolului este CUMPATAREA….pentru ca asta este lucrul de care am uitat…toti cumparam din supermaketuri multe si marunte doar ca sunt la reducere sau ca lasa ca e bine sa fie acolo…nu am absolut nimic cu vegetarienii..doar ai rog sa se documenteze bine asupra a ceea ce inseamna sa fi vegetarian si ce iti poate lipsi dn alimentatie si cum sa gasesti si acele proteine de care ai nevoie…pe de alta parte..mai ales acum iarna..ceilalti cu o alimentatie mai carnivora [ 🙂 ], le recomand sa iasa la miscare..nu neaparat un sport anume..dar..macar plimbari de minim 20 min in parc..etc…..altceva ce sa zic..daca vreti sa stati departe de doctori..mancati cat de cat sanatos si faceti si ceva miscare…
    A..ca un ultim cuvant….nu exista aliment miraculos gen Goji berry etc…manaca tu numai goji doua saptamani si o sa faci ulcer..cel putin…..

    Foarte frumos articolul..si o sa ai dau share…

    • Radu Popovici spune:

      @Sorin C: Corect, esenta “directa” este cumpatarea… sau echilibrul, moderatia etc. Dar cea “indirecta”, si poate mai importanta, caci din ea poate deriva si cea “directa”, este educatia, modul in care reusesti sa o intelegi si cel in care alegi sa o folosesti.

  8. Andie spune:

    Draga Radu, eu sunt vegetariana de 14 ani si ma identific perfect cu fiecare cuvintel pe care l-ai scris in articolul tau. Ba mai mult, toate aceste idei le-am impartasit si eu cu cititorii mei in multe forme si in multe articole la mine pe blog. Ai mare dreptate cu atitudinea intransigenta a “food-nazis” care acum isi dau cu parerea peste tot, se bazeaza pe pseudo-stiinta reinterpretata, sunt agresivi si intoleranti. Mai mult, cred ca a devenit o moda sa fii asa, am vazut atat de multi oameni care au inghitit pe nemestecate acest stil de viata dar de fapt, in esenta, nu cred in el si nici nu stiu cu ce se mananca. Chiar de curand am fost la un eveniment de lansare a unui produs pentru vegani, plin de lume mondena, unde s-a vorbit numai despre sanatate dar nu se putea respira de fum de tutun. Ipocrizia si ipohondria sunt peste tot.
    Insa nu toti vegetarienii (raw, vegani, lacto-ovo) sunt asa. De fapt, majoritatea celor pe care ii cunosc eu sunt cu capul pe umeri si tocmai de asta nu sunt asa vocali si prezenti peste tot precum ceilalti si poate par mai putini. Mi-as fi dorit mult ca in articolul tau sa nu fim pusi toti in aceeasi oala, sa nu fie asociat termenul de vegetarian cu intoleranta, ipohondrie, ipocrizie, superficialitate, pseudo-cunostinte, etc. Nu e corect fata de noi, oamenii care suntem in asentimentul tau si care IN FIECARE ZI infruntam discriminare, prejudicii si atacuri la persoana doar pentru ca am ales un alt stil de viata.
    Ce incerc sa spun de fapt, poate in prea multe cuvinte, este faptul ca prin singularizarea termenului de vegetarian si asocierea sa cu intoleranta si nazismul culinar, intr-un articol de altfel atat de pertinent si care merita si va primi toata publicitatea cuvenita, ma tem ca ai facut un mare deserviciu comunitatii de vegetarieni care nu se identifica cu extremistii, nu judeca si nu incearca sa converteasca pe nimeni si care se confrunta constat cu propriile provocari legate de acceptare si toleranta din partea celor din jur. Cumva, experienta sufocarii pe care o relatezi tu in articol, noi o traim in fiecare zi, la fel de nesolicitat si nemeritat, doar ca vine din partea cealalta. Mi-e teama ca, in subconstientul colectiv, aceasta asociere periculoasa adanceste prapastia dintre cele doua comunitati, in loc sa o apropie.
    In rest, inca o data, tot respectul pentru articolul extrem de pertinent.

    • Radu Popovici spune:

      @Andie: Am recitit articolul si mie nu mi se pare ca arata cu degetul decat catre cei exagerati. Am si eu zile, nu fixe, in care nu mananc carne, uneori nici lactate, iar astfel de zile mi se par a rotunji, a completa, acea notiune de echilibru spre care eu tind.
      Daca crezi ca acest lucru nu este clar, o spun mai clar: articolul se refera la o parte dintre vegetarieni, vegani, omnivori si carnivori, si anume la cei fanatici, intoleranti si neinformati.

      Pe de alta parte, aici nici macar nu este vorba despre vegetarieni, carnivori, omnivori etc. Este vorba despre modul in care suntem prostiti permanent si despre modul in care acceptam asta. Extremismele culinare, vegetariene, vegane, carnivore etc. sunt, dupa mine, la fel de rele si de nocive. Articolul se refera doar la bunul simt in alimentatie. Adica la lipsa lui, caci vorbim despre ipohondrie.

  9. MaryAnne spune:

    E mare lucru sa fi cumpatat.
    In 6 ani de medicina am întalnit un singur profesor care a incercat sa ne deschida putin ochii.Este destul de in varsta si ne zicea ca pe vremea cand era student nivelul Colesterolui considerat astazi normal atunci era semn de insuficienta hepatica . In plus , pe parcursul tratamentului cu hipocolesterolemiante trebuie urmarita functia hepatica .. deci aceste medicamente induc un grad de insuficienta hepatica si astfel scad si colesterolul.
    Multi parca am renuntat sa mai gandim..si asta ne complica muuuult viata.

    • Radu Popovici spune:

      @MaryAnne: Cata dreptate avea. De fapt, suntem cobaii-sclavi ai marilor companii farma si alimentare, ai trusturilor de media, bancilor, asigurarilor etc. In fiecare secunda se naste un prost sau un credul, ori cineva prea comod sa gandeasca pe cont propriu; unii stiu sa profite de asta. Platim un impozit pe prostie; faptul ca se plateste nu doar in domeniul culinar nu este de natura a ma linisti. Dimpotriva…

    • Radu Popovici spune:

      @mrak: Printre randuri. 🙂
      1 lingura de moderatie
      1 cana de echilibru
      1 butoi de educatie
      1 kg de curiozitate
      1 kg de toleranta
      inteligenta cat cuprinde.

  10. Dalia23 spune:

    Buna,

    Parerea mea este ca majoritatea vegetarienilor sunt vegetarieni pentru ca iubesc animalele si nu le place gandul de a manca un animal mort, sau faptul ca pentru cina lor a trebuit sa moara un animal. De asemenea, ei nu “poftesc” carne (asa cum ar crede cei ce mananca traditional), mirosul si vazul ei nu le provoaca pofta de a manca asa ceva.
    Nu cred ca este nimic in neregula cu asta. Daca nu iti place ceva, nu mananci, orice ar fi : spanac, carne, oua, prune, etc.
    Nu este nimic exagerat sau ipohondru sa nu mananci ceva care nu iti place, nu iti provoaca placere gustativa, etc.

    La fel oamenii care fumeaza si beau dar mananca doar bio, sunt totusi o exceptie. Sunt exageratii. Am vazut si eu unul la viata mea, foarte amuzant specimen.

    De asemenea, cred ca cei ce mananca mai “curat” (fructe, legume, oua de la tara) strica toate profiturile marilor companii de care spuneai. Studiile acelea finantate de marile companii, doar pentru profitul lor, ii afecteaza mai mult pe cei care nu dau atentie la ceea ce mananca.

    Sper ca esenta articolului a fost doar “nu exagerati cu nimic si fiecare sa manance ce ii pica bine”, ceea ce mi se pare logic si corect.
    Sa ne informam asupra a ceea ce mancam si sa ne pese de sanatatea corpului nostru, este totusi essential pentru starea noastra de bine in general (fizica si psihica).

    Sanatate!

    • Radu Popovici spune:

      @Dalia23: Este normal sa fii atent ce mananci, dar nu este normal sa fii exagerat. Articolul meu se vrea doar o pledoarie pentru echilibru si moderatie, pentru toleranta, pentru curiozitate si placerea de a gandi cu propriul cap.

  11. liana spune:

    Boala asta a mancatului corect se cheama ortorexie, am aflat si eu citind pe internet (cand aveam prea mult timp liber). Si am citit de curand un articol despre cat de bine e, pentru marile companii, sa ne credem bolnavi, si cum isi doresc creierele industriei farmaceutice ca oamenii sa-si cumpere pilule cum isi cumpara guma de mestecat…
    Ma enerveaza deja la culme propovaduitorii de toate felurile si fac alergie cand vad cuvantul quinoa (sau goji, sau raw-vegan). Cred ca “secretul” sta in echilibru si bun simt, atata vreme cat nu folosesc semipreparate, prafuri si supe din plic ci gatim acasa, n-o sa mor daca mananc de doua ori pe ani ceva de la fast-food-ul preferat :D.

  12. Tincuta Clocotici spune:

    Citesc cu mult interes tot ce publicati. Multe sunt informatii noi, unele sunt lucruri pe care deja le stiam, dar imi place mai ales modul in care va exprimati – clar si cu un umor fin care face lectura placuta.

  13. Alina Vicu spune:

    Sunt total de acord!
    Studiile acestea sunt facute numai in interes financiar, iar noi romanii tindem sa dam crezare unor stupizenii fara sens care se bat cap in cap.
    In plus, vad ca ati adus voba de companiile farmaceutice. Acestea nu cauta sa fabrice medicamente pentru a-i vindeca pe cei bolnavi, ci cauta sa faca din ei consumatori fideli pentru a-si spori profiturile, si cred ca asta se aplica tuturor companiilor producatoare de diverse lucruri.
    Strabunica mea a trait pana la 95 de ani, a mancat tot ce a fost cultivat de ea, a baut si cate un paharel de vin rosu, trebaluia intruna, n-a luat medicamnte niciodata, iar pe la 93 de ani era atat de agila ca abia ma tineam de ea daca mergeam undeva impreuna. 🙂

    • Radu Popovici spune:

      @Alina Vicu: Aici mai este si chestie de “cheresteaua” fiecaruia.:) Eu cred ca secretul unei vieti lungi este moderatia, echilibrul, buna dispozitie, familia si prietenii.

  14. Catalina spune:

    Am citit tot, ca un copil cuminte. Şi mi-a si placut. O sa recitesc cand si cand acest text, ca sa-mi aduc aminte (daca o mai iau pe aratura) sa mananc cam tot ce îmi place (cu masura), trimitandu-i pe “binevoitori” sa se uite în farfuriile lor si nu a altora.

  15. Didi spune:

    Voi reveni sa citesc tot, acum am citit cam pe sarite dar pt. cat am citit iti spun ca sunt 100% in asentimentul tau.

    Pana in ziua de azi, medicii cardiologi recomanda sa manance bolnavul care are tensiune si colesterol marit, doar 1 singur ou pe saptamana pt ca galbenusul creste colesterolul. Stiu din doua surse, cel putin, cum ca studiile ultimilor ani arata ca albusul contine la randu-i nu mai stiu eu ce, care echilibreaza totul perfect.
    Despre cafea, la fel….

    Ceea ce stiu, asa cum ai spus si tu, trebuie totul cu masura. Excesul de orice duce la dezechilibru. Strabunicul meu asa ne spunea: “lacomia, mosule, nu e buna lacomia…”

  16. nea'Mielu spune:

    bine punctat.. 🙂

    in afara de cele spuse de tine as adauga si fenomenul panaceului universal, acel aliment miraculos si de preferinta extrem de exotic, care apare de niciunde in viata noastra, te vindeca de orice, inclusiv (si mai ales) de exces financiar, rezista 2-3 ani sau mai putin si este detronat de un altul, cu puteri inzecite.. vezi acai berry, quinoa, goji, si toate cate or mai fi fost.. 😀

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.