Am cumparat mai demult un pachetel cu creveti uscati, de la Dragonul Rosu. Una dintre retetele pe care le-am gatit cu ei a fost o reteta africana. Cred ca este prima reteta din Africa “neagra” pe care o public aici, asa ca poate fi socotita, chiar si pentru blogul meu, ca fiind una exotica.
Termenul “joloff” provine din limba wolof, vorbita de un grup de populatii care traiesc in Africa Occidentala si denumeste un preparat specific, pe baza de orez. Orezul joloff este originar din Senegal, Mauritania si Gambia, dar a fost preluat si de alta tari vest-africane, in special de Nigeria si Ghana, printre membrii grupului etnic wolof.
Exista multe variante de orez joloff. Cele mai comune ingrediente sunt, pe langa orez, rosiile si pasta de rosii, ceapa, ardeii grasi rosii, crevetii uscati, condimentele (usturoi, dafin, nucsoara, ghimbir, chimion sau piper de Giuneea), verdeturle (cimbru, busuioc), amestecurile de condimente (curry), fructele (banane) si diferitele tipuri de carne, peste sau legume.
Bucatarie: senegaleza
Dificultate: usor
Cantitate: 4 portii
Timp de preparare: 10 minute
Timp de gatit: 35 minute
Ingrediente:
1 piept de pui dezosat, fara piele, taiat felii
4 catei de usturoi, tocati marunt
1 lingurita de cimbru uscat
4 lingurite de praf de curry
sare
piper negru, proaspat macinat
2 linguri de ulei de cocos (sau alt ulei vegetal)
1 cutie cu rosii tocate, circa 400 g in total
1-2 linguri de pasta de rosii
500 ml fond de pui
1 lingura de creveti uscati, pisati
1 ardei iute, curatat de seminte si tocat
170 g orez cu bob lung
apa, cata este nevoie
2 foi de dafin
Instructiuni:
Se amesteca intr-un castronel usturoiul cu cimbru, 1 lingurita de curry, sare si piper. Se freaca bucatile de pui cu acest amestec, pana ce sunt uniform acoperite.
Se incinge uleiul intr-o tigaie mare si se prajesc bucatile de carne pana ce sunt facute si rumenite uniform. Se transfera pe o farfurie calda.
Se adauga in tigaie ceapa, rosiile si pasta de rosii si se gatesc cateva minute la foc mediu, timp de 10 minute, pana ce sosul se reduce. Se amesteca sporadic la inceput, apoi din ce in ce mai frecvent, ca rosiile sa nu se arda.
Se adauga fondul, orezul, restul de praf de curry, foile de dafin, crevetii uscati si ardeiul iute. Daca este nevoie se adauga apa, astfel ca orezul sa fie acoperit de un strat de 1 cm de lichid. Se da in clocot, se micsoreaza flacara si se acopera tigaia. Se gateste orezul 12-15 minute, pana ce lichidul a fost absorbit, iar orezul este fraged.
Se serveste carnea alaturi de orez.
Sfaturi:
Ulei de nuca de cocos se gaseste la Ki-Life, in Piata Amzei, Bucuresti si la Bacania Veche, Str. Barbu Vacarescu si poate si in alte locuri pe care nu le stiu eu. Se poate comanda si pe Internet. In zilele urmatoare voi publica un articol detaliat despre acest ulei.
Il puteti inlocui cu ulei de floarea-soarelui, dar puneti in orez, pentru aroma, putin miez de nuca de cocos deshidratat, sau 2-3 linguri de lapte de cocos mai gros.
Creveti uscati se gasesc in Dragonul Rosu 1 si 2 si, probabil, la Ki-Life.icum, nu va impiedicati in acest ingredient daca nu il gasiti. Renuntati pur si simplu la el.
Da, sper sa nu detecteze ceva suspect…
Seamãnã cu ceea ce se gãteste pe aici, numai cã creveti uscati nu am folosit incã pt. cã nu am vãzut.
Cimbru cumpãr de la magazinul romanesc, pt. cã portughezi au in comert “tomilho”(cimbru de campie) diferit mult…
Pt. sotul trebuie sã pun curcuma in loc de curry, asta e 🙁
@Ramona: Pune-i curry fara sa-i spui ca ai pus. Poate are surpriza sa-i placa. 🙂
O reteta destul de interesanta. Nu m-a dat pe spate dar are un “twist” interesant datorita crevetilor uscati. Cred ca este o reteta adusa in zona de portughezi, caci seamana putin cu modul in care se gateste orezul in peninsula iberica.
@memphis: Este foarte posibil. Portughezii au influentat multe civilizatii culinare mai puternice, ca India si japonia, asa ca nu vad de ce nu si-ar fi pus amprenta si in Africa occidentala unde au avut cateva colonii.
O reteta oarecum asemanatoare unei paella. Interesant este faptul ca incepi sa te “extinzi” si in Africa. 🙂
@toni: Nu ma extind, am facut si eu o reteta pentru ca mi s-a parut interesanta. 🙂
Daca s-ar materializa cuvantul, ar arata ca un bulgaras simpatic.
Ce se vede în imagine este , deja, arta!
@incertitudini: “Joloff” suna ciudat, mai surand saxon pentru urechea mea, ca si “wolof” care mi se pare ca aduce cu “wolf”. 🙂 Ma bucur ca-ti place prezentarea, dar eu cred ca nu este decat, sa zicem, ingrijita. Altii reusesc prezentari cu adevarat spectaculoase. Eu nu sunt prea indemanatic, cred ca as puta excela, eventual, la combinarea inspirata a ingredientelor. Niciodata nu mi-am batut capul prea mult cu prezentarea mancarii in sine, m-a preocupat cel mult combinatia de culori si vasele in care se serveste. Nici nu-mi plac prezentarile exagerat de decorative, mi se pare ca se pierde sensul bucatariei. Mancarea se gusta cu ochii, cu nasul si cu gura, dar nu trebuie sa arate musai ca un ou Fabergè. Unele prezentari pretentioase cad destul de usor in kitch, caci marea majoritate a bucatarilor nu are cultura vizuala. “Artistii” culinari sunt extrem de putini.