Ginger – Restaurant internaţional
Calea Griviţei nr. 194

Ehei, stimaţi blogomani, omul cât trăieşte tot învaţă! Şi asta-i bine, altfel viaţa n-ar avea farmec. Mărturisesc că am fost la Ginger de trei ori până să mă hotărăsc ce şi cum să scriu despre el, şi asta pentru simplul motiv că acest local, deschis de mai puţin de trei luni, a reuşit să-mi schimbe percepţia despre ce ar trebui să însemne un restaurant.
Restaurant Ginger, Bucuresti

Mi-am dat seama că, până acum, modul în care judecam restaurantele era nu greşit, ci doar incomplet, şi că un restaurant adevărat înseamnă, chiar şi numai din punctul de vedere al clientului, mult mai mult decât mâncare bună şi îndestulătoare, atmosferă agreabilă, serviciu prompt şi preţuri accesibile.
Întâlnirea cu Ginger m-a făcut, pentru prima oară, să mă gândesc că restaurantul perfect ar putea exista cândva chiar în România. Nu că Ginger ar fi perfect, în opinia mea are destule de clarificat privind destinaţia şi destinul său, dar este pe-aproape.
Să nu vă gândiţi la perfecţiune în modul ideal şi aberant, în care tacâmurile sunt de aur şi feţele de masă din mătase, iar noi, cu ochii cât cepele ne pomenim că suntem serviţi de modele superbe, iar la plecare primim şi bani, funcţie de ce am consumat; eu vorbesc despre perfecţiunea aceea, în care, pentru banii tăi, primeşti mai mult decât ai fi crezut că ţi se poate oferi.

Hai să revin la realitate şi să intru în problemă. Ginger, care ocupă de fapt o vilă încăpătoare, arată bine; este chiar intimidant puţin, căci aduce cu unul dintre acele cluburi private în care, dacă nu eşti snob şi/sau fiţos, nu prea te simţi în largul tău. Această impresie este îndulcită de un mic panou care oferă, între orele 13-16, o masă completă de prânz, de trei feluri, la doar 22,5 lei.
Restaurant Ginger, Bucuresti
Zona nu este nemaipomenită, vila este înconjurată de blocuri tipice perioadei comuniste, adică urâte ca un coşmar. Din fericire, ai la îndemână destul spaţiu pentru parcare. La 50 de m de Podul Grant, deşi în interiorul clădirii nu se aude nici un sunet, în grădină (care arată foarte bine) eşti în mod clar agresat de zgomotele traficului. De asemenea, pe două laturi, blocurile sunt foarte aproape de mese şi, cel puţin până nu creşte gardul viu ce înconjoară terasa, nu există o adevărată senzaţie de intimitate, atât de necesară ca să te simţi în largul tău.

Ginger înseamnă, pe lângă grădină, un bar extrem de bine garnisit, o mică sală de aşteptare şi 2 salonaşe pentru fumători. Asta la parter. La primul etaj, sunt 3 salonaşe pentru nefumători, la etajul 2 fiind birourile administrative. Interiorul este extrem de curat şi se vede că nu a fost făcut din sărăcie: totul este de bună calitate şi destul de scump. Ar fi de ajuns sa dau exemplul scaunelor foarte comode, din piele naturală. Cu toate acestea, interiorul este puţin rece, fără să fie însă supărător. De pildă, tavanul este fals şi arată cam industrial-business; biroul meu are unul asemănător. Podeaua, deşi bine potrivită coloristic cu mobilierul, arată cam ca una de supermarket. Masele sunt solide, cu un singur picior şi cu un postament care pare de marmură. Pe pereţi, tablouri şi sculpturi originale, din colecţia personală a patronilor, semnate de nume care înseamnă ceva în artă: Arthur Verona, Rudolf Schweitzer-Cumpăna, Constantin Piliuţă etc. Cu toate acestea, parcă nu se potrivesc cu tavanul, podeaua, mesele… În opinia mea, ar fi fost mai potrivite nişte lucrări moderne, grafică poate, cu rame subţiri, şi nu picturile somptuoase cu rame late, aurii şi împodobite. Aşa cum am început să-i cunosc pe românii colindători de restaurante, cred că 90% dintre ei nici nu le văd, şi nici că le pasă de ele chiar dacă le observă.
Restaurant Ginger, Bucuresti
Feţele de masă sunt impecabile, teflonate ca să nu se păteze, tacâmurile şi olivierele sclipesc de curăţenie, iar meniul abundă în mâncăruri neaşteptat de sofisticate şi de interesante, şi în vinuri de calitate excelentă şi excepţională. Meniul în sine, lista de bucate, cartea adică, nu se ridică însă, ca ţinută, la nivelul bucatelor şi băuturilor. Este practic, dar urât, şi cred ferm că ar trebui găsită o soluţie mai bună.

Cred că vă întrebaţi: “Păi, bine coane, vorbişi la început despre perfecţiune, dar văd că tragi din greu cu critica, nu te-ncurci!”. Ei bine, am terminat cu criticile şi de acum încolo, veţi vedea voi!

Mâncarea este excelentă: sofisticată, neaşteptată, gătită cu mare grijă, cu accent pus deopotrivă pe gust, aromă şi prezentare. Foie gras, terine, somon, creveţi, sosuri deosebite, gătite toate cu ingrediente de primă calitate.
Restaurant Ginger, Bucuresti
Felurile sunt selectate şi prezentate în mod deosebit, până şi obişnuitele (căci există şi feluri mai tradiţionale) sarmale cu mămăligă sunt spectaculoase şi, vă jur, merită să le mâncaţi măcar o dată la Ginger! Am aflat că, în primele zile de viaţă, Ginger oferea numai chestii speciale, preluate din meniurile celor mai distinse restaurante franceze şi italieneşti, totul la preţuri neaşteptat de rezonabile, dar s-a izbit de lipsa de cultură şi de curiozitate a publicului.
Restaurant Ginger, Bucuresti
Vrând-nevrând, meniul a suferit o “românizare”, dar a fost făcută cu cap şi cu originalitate. Vă pot povesti şi o mică anecdotă: la prima mea vizită, mă delectam cu o minunată terină cu ciupercuţe, când, un cuplu care se aşezase la masă, în urmă cu câteva minute, chiar în apropierea mea, a plecat motivând că ar fi vrut să mănânce ceva varză călită, sau fasole, şi că nu-şi regăsesc preferinţele în meniu. Peste câteva zile, la următoarea vizită, am remarcat în meniu noutăţi ca sărmăluţe şi fasole cu ciolan afumat. Asta înseamnă că doleanţele clientelei sunt respectate, dar mai înseamnă şi că restaurantul încă nu şi-a definit, în mod clar, personalitatea.
Restaurant Ginger, Bucuresti
Cum am vizitat Ginger de mai multe ori, am avut ocazia să comand şi să încerc diverse preparate, toate excelente. Puteţi arunca o privire în fotografiile de mai jos. Credeţi-mă, sunt excelent gătite, iar gustul şi aroma nu dezmint fotografiile.
Restaurant Ginger, Bucuresti
Restaurant Ginger, Bucuresti
Preţurile sunt super acceptabile: există salate şi gustări începând de la 8-10 lei, felurile principale sunt pe la 30 de lei, cele mai scumpe (fructe de mare şi muşchi de vită) oscilând pe la 47 lei.
Restaurant Ginger, Bucuresti

Vinurile sunt excepţionale şi să nu vă închipuiţi că vă trebuie întreaga leafă ca să beţi acolo o sticlă. Sunt vinuri foarte bune la 20, 21, 27 lei, majoritatea fiind pe la 50-70 lei sticla. Există, desigur, şi vinuri foarte scumpe, de calitate excepţională, acestea fiind surprize plăcute chiar şi pentru oenologi şi sommelieri.
Mărturisesc că vinul nu este un domeniu de competenţă pentru mine, aşa că prefer să vă las să admiraţi câteva dintre soiuri, în poze.
Restaurant Ginger, Bucuresti
Serviciul este deosebit. Nu veţi vedea feţele smechere ale chelnerilor profesionişti şi aerele lor superioare. Aici, serviciul este asigurat de câteva fete frumuşele, simpatice şi extrem de amabile şi binevoitoare. Am aflat că sunt studente şi că sunt la începuturile acestei meserii. Le trădează câteva stângăcii şi un pic de timiditate, dar aceste mici “scăpări” sunt uşor remediabile cu un pic de rutină.

Acum am ajuns la partea cu adevărat deosebită a lui Ginger. Cred că este singurul restaurant în care oricine poate cere să viziteze bucătăria şi nu este refuzat. De ce? Pur şi simplu fiindcă este PERFECT utilată şi organizată. Chiar nu cred că mai există aşa ceva în România şi sunt convins că puţine restaurante de lux din Occident sunt atât de bine dotate. Să vă dau câteva exemple….
Restaurant Ginger, Bucuresti
Vasele murdare, care pleacă de la mese, au alt traseu decât cele care sosesc cu comenzi proaspete; nu se intersectează niciodată. Bucătăria este curată ca o farmacie şi super-compartimentată, astfel ca diferitele preparate să fie gătite separat: sosurile într-un loc, salatele în altul, deserturile separat, carnea la fel. Există frigidere separate pentru legume, carne de vită, pui, peşte, ouă, toate cu o evidenţă strictă a cantităţilor şi a regimului de temperatură. Există frigidere de rezervă (de ce? “Poate vine un client cu un tort şi vrea să fie ţinut la rece” mi s-a răspuns, “Sau, poate ne vine ceva marfă pe neaşteptate; trebuie să avem loc pentru ea”), la uşa bucătăriei există o chiuvetă, nimeni nu intră şi nu iese de acolo fără să se spele pe mâini. Nu există nici un pericol de contaminare a mâncării… totul este perfect calculat şi organizat.
Restaurant Ginger, Bucuresti
Şi dacă acestea nu vă sunt de ajuns, aflaţi că bucătarii au vestiar şi grup sanitar separat de cele ale restului personalului (nu cumva, Doamne fereşte, să se atingă, sau să respire acelaşi aer, bucătarul cu femeia care face curat, sau cu vreun şofer); de asemenea, există grupuri sanitare separate ale clientelei şi ale personalului.
Restaurant Ginger, Bucuresti
Am ajuns, în final, şi în Camera Comorilor de la Ginger: “pivniţa” cu vinuri. Un loc nu mare, dar burduşit cu vinuri de calitate, perfect climatizat (11,5 °C şi 76% umiditate). Cum am mai spus, nu mă pricep la vinuri, dar mi-au mai trecut pe la ureche diverse denumiri cu iz de strugure, mai ales citite prin romanele franţuzeşti, în adolescenţă.
Restaurant Ginger, Bucuresti
Ei bine toate erau în acolo: Moët & Chandon, Veuve Clicquot, Sancerre, Sauternes, Montrachet, Roederer, Taittinger, Brunello di Montalcino, Pomerol şi câte şi mai câte. Am aflat că oferta de la Ginger conţine nu mai puţin de 238 de soiuri nobile de vin şi şampanie (nu pun la socoteală berile şi sucurile, şi nici ceea ce oferă barul, adică whisky, coniac, vodcă, lichior, vermut etc.). Este, cu adevărat, un paradis al celor ce ştiu să aprecieze băutura de calitate.

În concluzie: mâncarea: 5 puncte, serviciul: 5 puncte, atmosferă: 5 puncte, porţii: 5 puncte, preţ: 5 puncte. 25 de puncte din 25 posibile. Este prima oară când dau punctaj maxim, şi îl dau din toată inima. Deşi la atmosferă ar mai fi de lucrat, sunt atâtea alte lucruri, perfect şi minuţios organizate, care compensează acele mici lipsuri enumerate la începutul acestui articol.

Ginger este construit cu multă, multă pasiune şi dăruire, cu o enormă dorinţă de a împărtăşi lucruri frumoase şi deosebite. Se vede că cineva, acolo, iubeşte enorm gastronomia… poate chiar prea mult. Cred că Ginger se mai caută încă şi că oferta sa din acest moment depăşeşte puterea de înţelegere şi de asimilare a publicului mediu. Fie trebuie să se adapteze, fie trebuie să ţintească în mod clar şi ferm către un public de elită.
Oricum ar fi, duceţi-vă acum la Ginger, cât găsiţi în bucătărie şi în pivniţă aceste minuni, la preţuri atât de neaşteptat de mici. Dacă nu vă grăbiţi, ori vor dispărea, ori le veţi cumpăra în viitor cu mult mai mulţi bani. Este un loc unde se simte pasiunea şi dragostea. Vizitaţi-l cu respectul cuvenit şi veţi fi înmiit răsplătiţi: veţi trăi o experienţă cu adevărat deosebită şi veţi putea spune cu mândrie: „Şi eu am fost la Ginger!