Jos palaria!

Ginger – Restaurant international
Calea Grivitei nr. 194

Ehei, stimati blogomani, omul cat traieste tot învata! Şi asta-i bine, altfel viata n-ar avea farmec. Marturisesc ca am fost la Ginger de trei ori pana sa ma hotarasc ce si cum sa scriu despre el, si asta pentru simplul motiv ca acest local, deschis de mai putin de trei luni, a reusit sa-mi schimbe perceptia despre ce ar trebui sa însemne un restaurant.


Mi-am dat seama ca, pana acum, modul în care judecam restaurantele era nu gresit, ci doar incomplet, si ca un restaurant adevarat înseamna, chiar si numai din punctul de vedere al clientului, mult mai mult decat mancare buna si îndestulatoare, atmosfera agreabila, serviciu prompt si preturi accesibile.
Întalnirea cu Ginger m-a facut, pentru prima oara, sa ma gandesc ca restaurantul perfect ar putea exista candva chiar în Romania. Nu ca Ginger ar fi perfect, în opinia mea are destule de clarificat privind destinatia si destinul sau, dar este pe-aproape.
Sa nu va ganditi la perfectiune în modul ideal si aberant, în care tacamurile sunt de aur si fetele de masa din matase, iar noi, cu ochii cat cepele ne pomenim ca suntem serviti de modele superbe, iar la plecare primim si bani, functie de ce am consumat; eu vorbesc despre perfectiunea aceea, în care, pentru banii tai, primesti mai mult decat ai fi crezut ca ti se poate oferi.

Hai sa revin la realitate si sa intru în problema. Ginger, care ocupa de fapt o vila încapatoare, arata bine; este chiar intimidant putin, caci aduce cu unul dintre acele cluburi private în care, daca nu esti snob si/sau fitos, nu prea te simti în largul tau. Aceasta impresie este îndulcita de un mic panou care ofera, între orele 13-16, o masa completa de pranz, de trei feluri, la doar 22,5 lei.

Zona nu este nemaipomenita, vila este înconjurata de blocuri tipice perioadei comuniste, adica urate ca un cosmar. Din fericire, ai la îndemana destul spatiu pentru parcare. La 50 de m de Podul Grant, desi în interiorul cladirii nu se aude nici un sunet, în gradina (care arata foarte bine) esti în mod clar agresat de zgomotele traficului. De asemenea, pe doua laturi, blocurile sunt foarte aproape de mese si, cel putin pana nu creste gardul viu ce înconjoara terasa, nu exista o adevarata senzatie de intimitate, atat de necesara ca sa te simti în largul tau.

Ginger înseamna, pe langa gradina, un bar extrem de bine garnisit, o mica sala de asteptare si 2 salonase pentru fumatori. Asta la parter. La primul etaj, sunt 3 salonase pentru nefumatori, la etajul 2 fiind birourile administrative. Interiorul este extrem de curat si se vede ca nu a fost facut din saracie: totul este de buna calitate si destul de scump. Ar fi de ajuns sa dau exemplul scaunelor foarte comode, din piele naturala. Cu toate acestea, interiorul este putin rece, fara sa fie însa suparator. De pilda, tavanul este fals si arata cam industrial-business; biroul meu are unul asemanator. Podeaua, desi bine potrivita coloristic cu mobilierul, arata cam ca una de supermarket. Masele sunt solide, cu un singur picior si cu un postament care pare de marmura. Pe pereti, tablouri si sculpturi originale, din colectia personala a patronilor, semnate de nume care înseamna ceva în arta: Arthur Verona, Rudolf Schweitzer-Cumpana, Constantin Piliuta etc. Cu toate acestea, parca nu se potrivesc cu tavanul, podeaua, mesele… În opinia mea, ar fi fost mai potrivite niste lucrari moderne, grafica poate, cu rame subtiri, si nu picturile somptuoase cu rame late, aurii si împodobite. Asa cum am început sa-i cunosc pe romanii colindatori de restaurante, cred ca 90% dintre ei nici nu le vad, si nici ca le pasa de ele chiar daca le observa.

Fetele de masa sunt impecabile, teflonate ca sa nu se pateze, tacamurile si olivierele sclipesc de curatenie, iar meniul abunda în mancaruri neasteptat de sofisticate si de interesante, si în vinuri de calitate excelenta si exceptionala. Meniul în sine, lista de bucate, cartea adica, nu se ridica însa, ca tinuta, la nivelul bucatelor si bauturilor. Este practic, dar urat, si cred ferm ca ar trebui gasita o solutie mai buna.

Cred ca va întrebati: “Pai, bine coane, vorbisi la început despre perfectiune, dar vad ca tragi din greu cu critica, nu te-ncurci!”. Ei bine, am terminat cu criticile si de acum încolo, veti vedea voi!

Mancarea este excelenta: sofisticata, neasteptata, gatita cu mare grija, cu accent pus deopotriva pe gust, aroma si prezentare. Foie gras, terine, somon, creveti, sosuri deosebite, gatite toate cu ingrediente de prima calitate.

Felurile sunt selectate si prezentate în mod deosebit, pana si obisnuitele (caci exista si feluri mai traditionale) sarmale cu mamaliga sunt spectaculoase si, va jur, merita sa le mancati macar o data la Ginger! Am aflat ca, în primele zile de viata, Ginger oferea numai chestii speciale, preluate din meniurile celor mai distinse restaurante franceze si italienesti, totul la preturi neasteptat de rezonabile, dar s-a izbit de lipsa de cultura si de curiozitate a publicului.

Vrand-nevrand, meniul a suferit o “romanizare”, dar a fost facuta cu cap si cu originalitate. Va pot povesti si o mica anecdota: la prima mea vizita, ma delectam cu o minunata terina cu ciupercute, cand, un cuplu care se asezase la masa, în urma cu cateva minute, chiar în apropierea mea, a plecat motivand ca ar fi vrut sa manance ceva varza calita, sau fasole, si ca nu-si regasesc preferintele în meniu. Peste cateva zile, la urmatoarea vizita, am remarcat în meniu noutati ca sarmalute si fasole cu ciolan afumat. Asta înseamna ca doleantele clientelei sunt respectate, dar mai înseamna si ca restaurantul înca nu si-a definit, în mod clar, personalitatea.

Cum am vizitat Ginger de mai multe ori, am avut ocazia sa comand si sa încerc diverse preparate, toate excelente. Puteti arunca o privire în fotografiile de mai jos. Credeti-ma, sunt excelent gatite, iar gustul si aroma nu dezmint fotografiile.


Preturile sunt super acceptabile: exista salate si gustari începand de la 8-10 lei, felurile principale sunt pe la 30 de lei, cele mai scumpe (fructe de mare si muschi de vita) osciland pe la 47 lei.

Vinurile sunt exceptionale si sa nu va închipuiti ca va trebuie întreaga leafa ca sa beti acolo o sticla. Sunt vinuri foarte bune la 20, 21, 27 lei, majoritatea fiind pe la 50-70 lei sticla. Exista, desigur, si vinuri foarte scumpe, de calitate exceptionala, acestea fiind surprize placute chiar si pentru oenologi si sommelieri.
Marturisesc ca vinul nu este un domeniu de competenta pentru mine, asa ca prefer sa va las sa admirati cateva dintre soiuri, în poze.

Serviciul este deosebit. Nu veti vedea fetele smechere ale chelnerilor profesionisti si aerele lor superioare. Aici, serviciul este asigurat de cateva fete frumusele, simpatice si extrem de amabile si binevoitoare. Am aflat ca sunt studente si ca sunt la începuturile acestei meserii. Le tradeaza cateva stangacii si un pic de timiditate, dar aceste mici “scapari” sunt usor remediabile cu un pic de rutina.

Acum am ajuns la partea cu adevarat deosebita a lui Ginger. Cred ca este singurul restaurant în care oricine poate cere sa viziteze bucataria si nu este refuzat. De ce? Pur si simplu fiindca este PERFECT utilata si organizata. Chiar nu cred ca mai exista asa ceva în Romania si sunt convins ca putine restaurante de lux din Occident sunt atat de bine dotate. Sa va dau cateva exemple….

Vasele murdare, care pleaca de la mese, au alt traseu decat cele care sosesc cu comenzi proaspete; nu se intersecteaza niciodata. Bucataria este curata ca o farmacie si super-compartimentata, astfel ca diferitele preparate sa fie gatite separat: sosurile într-un loc, salatele în altul, deserturile separat, carnea la fel. Exista frigidere separate pentru legume, carne de vita, pui, peste, oua, toate cu o evidenta stricta a cantitatilor si a regimului de temperatura. Exista frigidere de rezerva (de ce? “Poate vine un client cu un tort si vrea sa fie tinut la rece” mi s-a raspuns, “Sau, poate ne vine ceva marfa pe neasteptate; trebuie sa avem loc pentru ea”), la usa bucatariei exista o chiuveta, nimeni nu intra si nu iese de acolo fara sa se spele pe maini. Nu exista nici un pericol de contaminare a mancarii… totul este perfect calculat si organizat.

Şi daca acestea nu va sunt de ajuns, aflati ca bucatarii au vestiar si grup sanitar separat de cele ale restului personalului (nu cumva, Doamne fereste, sa se atinga, sau sa respire acelasi aer, bucatarul cu femeia care face curat, sau cu vreun sofer); de asemenea, exista grupuri sanitare separate ale clientelei si ale personalului.

Am ajuns, în final, si în Camera Comorilor de la Ginger: “pivnita” cu vinuri. Un loc nu mare, dar burdusit cu vinuri de calitate, perfect climatizat (11,5 °C si 76% umiditate). Cum am mai spus, nu ma pricep la vinuri, dar mi-au mai trecut pe la ureche diverse denumiri cu iz de strugure, mai ales citite prin romanele frantuzesti, în adolescenta.

Ei bine toate erau în acolo: Moët & Chandon, Veuve Clicquot, Sancerre, Sauternes, Montrachet, Roederer, Taittinger, Brunello di Montalcino, Pomerol si cate si mai cate. Am aflat ca oferta de la Ginger contine nu mai putin de 238 de soiuri nobile de vin si sampanie (nu pun la socoteala berile si sucurile, si nici ceea ce ofera barul, adica whisky, coniac, vodca, lichior, vermut etc.). Este, cu adevarat, un paradis al celor ce stiu sa aprecieze bautura de calitate.

În concluzie: mancarea: 5 puncte, serviciul: 5 puncte, atmosfera: 5 puncte, portii: 5 puncte, pret: 5 puncte. 25 de puncte din 25 posibile. Este prima oara cand dau punctaj maxim, si îl dau din toata inima. Desi la atmosfera ar mai fi de lucrat, sunt atatea alte lucruri, perfect si minutios organizate, care compenseaza acele mici lipsuri enumerate la începutul acestui articol.

Ginger este construit cu multa, multa pasiune si daruire, cu o enorma dorinta de a împartasi lucruri frumoase si deosebite. Se vede ca cineva, acolo, iubeste enorm gastronomia… poate chiar prea mult. Cred ca Ginger se mai cauta înca si ca oferta sa din acest moment depaseste puterea de întelegere si de asimilare a publicului mediu. Fie trebuie sa se adapteze, fie trebuie sa tinteasca în mod clar si ferm catre un public de elita.
Oricum ar fi, duceti-va acum la Ginger, cat gasiti în bucatarie si în pivnita aceste minuni, la preturi atat de neasteptat de mici. Daca nu va grabiti, ori vor disparea, ori le veti cumpara în viitor cu mult mai multi bani. Este un loc unde se simte pasiunea si dragostea. Vizitati-l cu respectul cuvenit si veti fi înmiit rasplatiti: veti trai o experienta cu adevarat deosebita si veti putea spune cu mandrie: „Şi eu am fost la Ginger!”