Jos palaria!

Ginger – Restaurant international
Calea Grivitei nr. 194

Ehei, stimati blogomani, omul cat traieste tot învata! Şi asta-i bine, altfel viata n-ar avea farmec. Marturisesc ca am fost la Ginger de trei ori pana sa ma hotarasc ce si cum sa scriu despre el, si asta pentru simplul motiv ca acest local, deschis de mai putin de trei luni, a reusit sa-mi schimbe perceptia despre ce ar trebui sa însemne un restaurant.
Restaurant Ginger, Bucuresti

Mi-am dat seama ca, pana acum, modul în care judecam restaurantele era nu gresit, ci doar incomplet, si ca un restaurant adevarat înseamna, chiar si numai din punctul de vedere al clientului, mult mai mult decat mancare buna si îndestulatoare, atmosfera agreabila, serviciu prompt si preturi accesibile.
Întalnirea cu Ginger m-a facut, pentru prima oara, sa ma gandesc ca restaurantul perfect ar putea exista candva chiar în Romania. Nu ca Ginger ar fi perfect, în opinia mea are destule de clarificat privind destinatia si destinul sau, dar este pe-aproape.
Sa nu va ganditi la perfectiune în modul ideal si aberant, în care tacamurile sunt de aur si fetele de masa din matase, iar noi, cu ochii cat cepele ne pomenim ca suntem serviti de modele superbe, iar la plecare primim si bani, functie de ce am consumat; eu vorbesc despre perfectiunea aceea, în care, pentru banii tai, primesti mai mult decat ai fi crezut ca ti se poate oferi.

Hai sa revin la realitate si sa intru în problema. Ginger, care ocupa de fapt o vila încapatoare, arata bine; este chiar intimidant putin, caci aduce cu unul dintre acele cluburi private în care, daca nu esti snob si/sau fitos, nu prea te simti în largul tau. Aceasta impresie este îndulcita de un mic panou care ofera, între orele 13-16, o masa completa de pranz, de trei feluri, la doar 22,5 lei.
Restaurant Ginger, Bucuresti
Zona nu este nemaipomenita, vila este înconjurata de blocuri tipice perioadei comuniste, adica urate ca un cosmar. Din fericire, ai la îndemana destul spatiu pentru parcare. La 50 de m de Podul Grant, desi în interiorul cladirii nu se aude nici un sunet, în gradina (care arata foarte bine) esti în mod clar agresat de zgomotele traficului. De asemenea, pe doua laturi, blocurile sunt foarte aproape de mese si, cel putin pana nu creste gardul viu ce înconjoara terasa, nu exista o adevarata senzatie de intimitate, atat de necesara ca sa te simti în largul tau.

Ginger înseamna, pe langa gradina, un bar extrem de bine garnisit, o mica sala de asteptare si 2 salonase pentru fumatori. Asta la parter. La primul etaj, sunt 3 salonase pentru nefumatori, la etajul 2 fiind birourile administrative. Interiorul este extrem de curat si se vede ca nu a fost facut din saracie: totul este de buna calitate si destul de scump. Ar fi de ajuns sa dau exemplul scaunelor foarte comode, din piele naturala. Cu toate acestea, interiorul este putin rece, fara sa fie însa suparator. De pilda, tavanul este fals si arata cam industrial-business; biroul meu are unul asemanator. Podeaua, desi bine potrivita coloristic cu mobilierul, arata cam ca una de supermarket. Masele sunt solide, cu un singur picior si cu un postament care pare de marmura. Pe pereti, tablouri si sculpturi originale, din colectia personala a patronilor, semnate de nume care înseamna ceva în arta: Arthur Verona, Rudolf Schweitzer-Cumpana, Constantin Piliuta etc. Cu toate acestea, parca nu se potrivesc cu tavanul, podeaua, mesele… În opinia mea, ar fi fost mai potrivite niste lucrari moderne, grafica poate, cu rame subtiri, si nu picturile somptuoase cu rame late, aurii si împodobite. Asa cum am început sa-i cunosc pe romanii colindatori de restaurante, cred ca 90% dintre ei nici nu le vad, si nici ca le pasa de ele chiar daca le observa.
Restaurant Ginger, Bucuresti
Fetele de masa sunt impecabile, teflonate ca sa nu se pateze, tacamurile si olivierele sclipesc de curatenie, iar meniul abunda în mancaruri neasteptat de sofisticate si de interesante, si în vinuri de calitate excelenta si exceptionala. Meniul în sine, lista de bucate, cartea adica, nu se ridica însa, ca tinuta, la nivelul bucatelor si bauturilor. Este practic, dar urat, si cred ferm ca ar trebui gasita o solutie mai buna.

Citeste si articolul →   La Multi Ani 2010!

Cred ca va întrebati: “Pai, bine coane, vorbisi la început despre perfectiune, dar vad ca tragi din greu cu critica, nu te-ncurci!”. Ei bine, am terminat cu criticile si de acum încolo, veti vedea voi!

Mancarea este excelenta: sofisticata, neasteptata, gatita cu mare grija, cu accent pus deopotriva pe gust, aroma si prezentare. Foie gras, terine, somon, creveti, sosuri deosebite, gatite toate cu ingrediente de prima calitate.
Restaurant Ginger, Bucuresti
Felurile sunt selectate si prezentate în mod deosebit, pana si obisnuitele (caci exista si feluri mai traditionale) sarmale cu mamaliga sunt spectaculoase si, va jur, merita sa le mancati macar o data la Ginger! Am aflat ca, în primele zile de viata, Ginger oferea numai chestii speciale, preluate din meniurile celor mai distinse restaurante franceze si italienesti, totul la preturi neasteptat de rezonabile, dar s-a izbit de lipsa de cultura si de curiozitate a publicului.
Restaurant Ginger, Bucuresti
Vrand-nevrand, meniul a suferit o “romanizare”, dar a fost facuta cu cap si cu originalitate. Va pot povesti si o mica anecdota: la prima mea vizita, ma delectam cu o minunata terina cu ciupercute, cand, un cuplu care se asezase la masa, în urma cu cateva minute, chiar în apropierea mea, a plecat motivand ca ar fi vrut sa manance ceva varza calita, sau fasole, si ca nu-si regasesc preferintele în meniu. Peste cateva zile, la urmatoarea vizita, am remarcat în meniu noutati ca sarmalute si fasole cu ciolan afumat. Asta înseamna ca doleantele clientelei sunt respectate, dar mai înseamna si ca restaurantul înca nu si-a definit, în mod clar, personalitatea.
Restaurant Ginger, Bucuresti
Cum am vizitat Ginger de mai multe ori, am avut ocazia sa comand si sa încerc diverse preparate, toate excelente. Puteti arunca o privire în fotografiile de mai jos. Credeti-ma, sunt excelent gatite, iar gustul si aroma nu dezmint fotografiile.
Restaurant Ginger, Bucuresti
Restaurant Ginger, Bucuresti
Preturile sunt super acceptabile: exista salate si gustari începand de la 8-10 lei, felurile principale sunt pe la 30 de lei, cele mai scumpe (fructe de mare si muschi de vita) osciland pe la 47 lei.
Restaurant Ginger, Bucuresti

Vinurile sunt exceptionale si sa nu va închipuiti ca va trebuie întreaga leafa ca sa beti acolo o sticla. Sunt vinuri foarte bune la 20, 21, 27 lei, majoritatea fiind pe la 50-70 lei sticla. Exista, desigur, si vinuri foarte scumpe, de calitate exceptionala, acestea fiind surprize placute chiar si pentru oenologi si sommelieri.
Marturisesc ca vinul nu este un domeniu de competenta pentru mine, asa ca prefer sa va las sa admirati cateva dintre soiuri, în poze.
Restaurant Ginger, Bucuresti
Serviciul este deosebit. Nu veti vedea fetele smechere ale chelnerilor profesionisti si aerele lor superioare. Aici, serviciul este asigurat de cateva fete frumusele, simpatice si extrem de amabile si binevoitoare. Am aflat ca sunt studente si ca sunt la începuturile acestei meserii. Le tradeaza cateva stangacii si un pic de timiditate, dar aceste mici “scapari” sunt usor remediabile cu un pic de rutina.

Acum am ajuns la partea cu adevarat deosebita a lui Ginger. Cred ca este singurul restaurant în care oricine poate cere sa viziteze bucataria si nu este refuzat. De ce? Pur si simplu fiindca este PERFECT utilata si organizata. Chiar nu cred ca mai exista asa ceva în Romania si sunt convins ca putine restaurante de lux din Occident sunt atat de bine dotate. Sa va dau cateva exemple….
Restaurant Ginger, Bucuresti
Vasele murdare, care pleaca de la mese, au alt traseu decat cele care sosesc cu comenzi proaspete; nu se intersecteaza niciodata. Bucataria este curata ca o farmacie si super-compartimentata, astfel ca diferitele preparate sa fie gatite separat: sosurile într-un loc, salatele în altul, deserturile separat, carnea la fel. Exista frigidere separate pentru legume, carne de vita, pui, peste, oua, toate cu o evidenta stricta a cantitatilor si a regimului de temperatura. Exista frigidere de rezerva (de ce? “Poate vine un client cu un tort si vrea sa fie tinut la rece” mi s-a raspuns, “Sau, poate ne vine ceva marfa pe neasteptate; trebuie sa avem loc pentru ea”), la usa bucatariei exista o chiuveta, nimeni nu intra si nu iese de acolo fara sa se spele pe maini. Nu exista nici un pericol de contaminare a mancarii… totul este perfect calculat si organizat.
Restaurant Ginger, Bucuresti
Şi daca acestea nu va sunt de ajuns, aflati ca bucatarii au vestiar si grup sanitar separat de cele ale restului personalului (nu cumva, Doamne fereste, sa se atinga, sau sa respire acelasi aer, bucatarul cu femeia care face curat, sau cu vreun sofer); de asemenea, exista grupuri sanitare separate ale clientelei si ale personalului.
Restaurant Ginger, Bucuresti
Am ajuns, în final, si în Camera Comorilor de la Ginger: “pivnita” cu vinuri. Un loc nu mare, dar burdusit cu vinuri de calitate, perfect climatizat (11,5 °C si 76% umiditate). Cum am mai spus, nu ma pricep la vinuri, dar mi-au mai trecut pe la ureche diverse denumiri cu iz de strugure, mai ales citite prin romanele frantuzesti, în adolescenta.
Restaurant Ginger, Bucuresti
Ei bine toate erau în acolo: Moët & Chandon, Veuve Clicquot, Sancerre, Sauternes, Montrachet, Roederer, Taittinger, Brunello di Montalcino, Pomerol si cate si mai cate. Am aflat ca oferta de la Ginger contine nu mai putin de 238 de soiuri nobile de vin si sampanie (nu pun la socoteala berile si sucurile, si nici ceea ce ofera barul, adica whisky, coniac, vodca, lichior, vermut etc.). Este, cu adevarat, un paradis al celor ce stiu sa aprecieze bautura de calitate.

În concluzie: mancarea: 5 puncte, serviciul: 5 puncte, atmosfera: 5 puncte, portii: 5 puncte, pret: 5 puncte. 25 de puncte din 25 posibile. Este prima oara cand dau punctaj maxim, si îl dau din toata inima. Desi la atmosfera ar mai fi de lucrat, sunt atatea alte lucruri, perfect si minutios organizate, care compenseaza acele mici lipsuri enumerate la începutul acestui articol.

Citeste si articolul →   A fost “Gustari de casa”, octombrie 2012

Ginger este construit cu multa, multa pasiune si daruire, cu o enorma dorinta de a împartasi lucruri frumoase si deosebite. Se vede ca cineva, acolo, iubeste enorm gastronomia… poate chiar prea mult. Cred ca Ginger se mai cauta înca si ca oferta sa din acest moment depaseste puterea de întelegere si de asimilare a publicului mediu. Fie trebuie sa se adapteze, fie trebuie sa tinteasca în mod clar si ferm catre un public de elita.
Oricum ar fi, duceti-va acum la Ginger, cat gasiti în bucatarie si în pivnita aceste minuni, la preturi atat de neasteptat de mici. Daca nu va grabiti, ori vor disparea, ori le veti cumpara în viitor cu mult mai multi bani. Este un loc unde se simte pasiunea si dragostea. Vizitati-l cu respectul cuvenit si veti fi înmiit rasplatiti: veti trai o experienta cu adevarat deosebita si veti putea spune cu mandrie: „Şi eu am fost la Ginger!


16 comentarii pe “Jos palaria!

  1. luncag spune:

    Un articol argumentat, convingator si corect, pe deplin meritat de restaurantul Ginger, domnule Popovici.
    In calitate de fan Ginger, care apreciaza “sansa” de a savura o mancare delicioasa si de a se bucura de servicii deosebit de atente, intr-o locatie impecabila din punctul de vedere al curateniei, dintr-o leafa de bugetar, nu pot sa nu ma revolt si sa nu reactionez la cateva din comentariile anterioare. Nu inteleg cum ar putea o fata de masa de designer sau o pardoseala scumpa sa influenteze calitatea mancarii sau a serviciilor, caci atunci cand mergem la un restaurant cred ca asta ar trebui sa conteze in primul rand. Ma consolez totusi la gandul ca , gusturile fine scandalizate ale unora dintre cei de mai sus, ii vor face sa ocoleasca Ginger si ii vor scuti de compania lor “pretioasa” pe cei clienti fideli acestui restaurant.

    • Radu Popovici spune:

      @luncag: Acest articol reflecta ceea ce am vazut la Ginger in 2009. De asemenea, reflecta si limitele mele de atunci. Sunt de acord ca podeaua, tavanele si fetele de masa nu influenteaza gustul mancarii si calitatea vinurilor, dar conteaza si ele in “economia” totala a unui loc unde vrei sa mananci si sa bei si, in plus, sa te simti bine.
      In 3 ani lucrurile se schimba, iar Ginger s-a schimbat si el, dupa cum probabil stiti, din moment ce sunteti un client fidel. Dupa parerea mea, proiectul Ginger, care se dovedea extrem de promitator in 2009, nu a reusit. Parte din cauza mangementului restaurantului, parte din cauza lipsei unui public potrivit indeajuns de numeros. Revin adesea la Ginger, dar nu la restaurantul Ginger, care, in opinia mea a devenit mult mai putin interesant, ci ca sa revad niste prieteni sau ca sa particip la degustari de bauturi fine.

  2. Ioana spune:

    Beh, am comentat imaginile de pe blogul dumneavoastra! cred ca sunteti de acord ca vinurile pe care le aratati, merita un cadru cu totul deosebit pe masura subtilitatii lor! iar ceea ce francezii numesc “la mise en plat” – prezentarea pe farfurie, este iarasi o alta tema…
    de pilda, exista restaurante in cele mai indepartate colturi de tara, in Franta, Spania, Italia, care desi rustice si simple la o prima vedere, cand e vorba de masa – creaza cadrul acela rafinat si totodata relaxat necesar pt a pune in valoare bucataria ( gastronomia mai degraba) de calitate. Ma refer la o fata de masa si servete de in, albe si impecable – nu este atit de greu sa nu aiba pete si sa fie scrobite!

    va mutumesc pt raspuns in orice caz

    • Radu Popovici spune:

      @Ioana: Vinurile din vinoteca de la Ginger merita, in primul rand, alt public. In ce priveste Franta, Italia si Spania, din punct de vedere gastronomic vorbim de alte planete, nu doar de alte tari. Ginger avea multe lucruri bune, care ar merita si ele amintite, daca vrem sa fim obiectivi, doar ca, in pofida bunelor intentii si a pasiunii investitorului, nu a functionat. Sunt in Bucuresti multe restaurante, care sunt pline seara de seara, si nu ofera nici macar servetele teflonate pe masa, ca sa nu mai vorbim de Vega Sicilia. Din misterele pietei romanesti…

  3. Ioana spune:

    un Vega Sicilia in crama si fata de masa teflonata…?!?!? Banuiesc ca il servesc in pahare de sticla groasa… ca nu se sparg asa repede…!

    renovarea cladirii este sub orice critica si prezentarea mancarii lasa enorm de dorit!

    • Radu Popovici spune:

      @Ioana: Sunteti un pic rautacioasa. Fetele de masa nu erau teflonate, iar paharele erau cuplate perfect cu vinul care era servit. In parte insa aveti dreptate, restaurantul nu a evoluat deloc conform planurilor si sperantelor puse in el. Acum trei ani, cand am scris articolul, parea sa aiba un potential conform pasiunii investite in el la acea vreme. Apoi insa…

  4. Dan spune:

    @Radu Popovici: Sunt constient ca astfel de compromisuri sunt uneori, din pacate, necesare. Sunt dezamagit doar de faptul ca nu mi s-a spus la telefon ca localul este partial inchiriat si ca este zgomot. As fi ales de bunavoie sa merg acolo in alta zi. Nu-i nimic, mai sunt destule restaurante in lista ta pe care nu le-am vizitat inca. 🙂

    • Radu Popovici spune:

      @Dan: La inceput am fost foarte entuziasmat de restaurant, de faptul ca oferea cateva lucruri deosebite. Intre timp, entuziasmul mi s-a mai potolit si mi-am dat seama ca nu este bine sa mai scriu sub imnperiul primelor impresii. In orice caz, astfel de inconveniente poti intalni aproape peste tot, chiar si la restaurante care se pretind cu staif. Imi pare rau ca ai avut ghinion.

  5. Dan spune:

    Sambata la pranz. Caldura mare. Foame si mai mare. Hai sa incercam un restaurant nou. Am citit eu despre un restaurant pe reteteleluiradupunctro, unde aveau in meniu niste feluri de mancare mai speciale. Hai la Ginger. Unde e? Cam departe, trebuie sa strabatem jumatate de Bucuresti, mai bine sunam intai sa facem rezervare.”Sigur, va asteptam” – ni se raspunde. Ajungem la destinatie, mai cu GPS, mai dupa nas. Noroc cu Radu, pe site-ul restaurantului nu am putut gasi adresa exacta. Ne intampina o chelnerita, amabila de altfel: “Dumneavoastra ati sunat mai devreme?” “Da!” “Stiti, avem o mica probema, la etaj este o petrecere, va deranjeaza zgomotul?”. Am nimerit pesemne intr-un moment de respiro, pentru ca nu era cine stie ce zgomot. Din pacate, deindata ce ne-am asezat la masa, am avut ocazia sa ne bucuram, in prezenta tablourilor lui Piliuta, de acordurile neasemuite ale unei manele. Pe urmatoarea n-am mai auzit-o pentru ca am plecat. Pacat.

  6. Cristian Preda spune:

    Administratia Domeniului Public. Te vei fi intrebat de unde stiu ce era acolo?
    Ei bine, e simplu. Mama sta chiar langa Blocul Rosu (asa se cheama imobilul din spatele restaurantului).

    • Radu Popovici spune:

      @Cristian Pedra: Multumesc pentru lamurire. Deci, mama ta sta in blocurile acelea uratele care inconjoara gradina de la Ginger?

  7. Ada spune:

    Drept e ca mancarea arata excelent dar pe mine ma pune pe fuga aspectul pardoselii, de cantina, in opinia mea si hidoasele blocuri care spui ca se vad de pe terasa si care deranjeaza vizual atunci cand vrei sa stai intr-o gradina sa te simti bine. Ideal ar fi fost sa deschida restaurantul intr-o zona veche cu case frumoase, pana nu le darama adunatura asta de gangsteri care conduce Romania.

    • Radu Popovici spune:

      @Ada: Draga Anda, cu blocurile suntem obisnuiti, le vedem zilnic oriunde intoarcem ochii. Doar n-am crescut in palate, sau, cel putin, eu, unul, nu. As zice sa incerci, totusi. Ginger chiar este ceva deosebit. Nu o sa-ti para rau.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.