Apucandu-ma eu de gatit asiaticeste, m-am lovit de urmatorul necaz: ingredientele se gasesc greu… si rar. Am umblat ca apucatul prin tot orasul, cumparand o chestie de ici si una de colo. Mi-am adus geamantane pline cu ingrediente din strainatate. Chiar începusem sa ma gandesc cum ar arata magazinul perfect pentru mine: plin cu tot felul de produse indiene, chinezesti, thailandeze, japoneze si coreene si cu ustensile de care am nevoie absoluta, toate la preturi accesibile. Bineînteles ca un magazin perfect nu exista, desi am întalnit magazine aproape perfecte în multe orase, dar în niciunul din Romania.
Sunt absolut convins ca magazinul meu perfect ar da un faliment rasunator în Romania, caci publicul nostru nu are înca nici educatia si nici curiozitatea necesara pentru a face sa prospere o astfel de afacere. Ar fi, pur si simplu, ametit de cap între sute de produse necunoscute. Şi totusi…
M-ati citit de mai multe ori pomenind de un magazin din Piata Amzei, pe numele sau Ki-Life. Îl vizitasem doar o data, sau de doua ori, în fuga, cu mai mult de un an în urma. Ei bine, l-am „calcat” din nou acum cateva zile si trebuie sa recunosc ca, desi este relativ departe de perfectiunea dorita de mine, este cam singurul magazin pe care îl stiu si care ofera o gama larga de produse, la preturi acceptabile, fara sa fie situat la marginea extrema a Bucurestiului.
Este chiar în centrul orasului, într-un loc usor accesibil daca esti pieton (habar n-am cum sta treaba pentru soferi) si, în afara de o sumedenie de produse bio/eco (stiti cam ce parere am eu despre ele, asa ca le voi lasa deoparte; adaugati dvs. la lista ingredientelor data de mine mai jos înca pe atata produse din aceasta categorie), gasiti acolo mult din ce v-ati putea dori în materie de produse culinare asiatice. Asta nu înseamna ca are o oferta completa, ci ca are o oferta solida.
M-am prezentat în magazin, am dat carti de vizita si am solicitat îngaduinta de a fotografia; dupa o scurta consultare cu conducerea, sefa de tura mi-a aprobat solicitarea. Nu stiu exact cu cine a vorbit, dar persoana de la celalalt capat al firului îmi cunostea blogul si a fost de acord cu cererea mea; este posibil sa fi fost chiar curios/curioasa ce parere am despre oferta magazinului? Ei bine, parerea mea este buna spre foarte buna. Cred ca acest magazin ar face fata mai mult decat onorabil si în Occident.
În mod inteligent, magazinul a ales sa nu comercializeze ingrediente proaspete, ci doar pe acelea cu viata de raft lunga, dintre cele care pot astepta si cateva luni pana sa fie cumparate. Spre deosebire de magazinele de la Dragonul Rosu, toate produsele sunt etichetate cu grija, toate au datele de expirare si continutul scrise la vedere.
Din cate am putut sa-mi dau seama magazinul nu vinde atat de mult încat sa-si poata permite sa achizitioneze direct de la sursa, adica de la producatorii asiatici. Preturile ar creste teribil datorita transportului si a achizitiei de cantitati mici. Cei de la Ki-Life au facut exact ceea ce as fi facut si eu: cumpara de la un mare angrosist din Germania, unul care aduce cantitati însemnate si care are un pret pe masura, cu discount barosan. Astfel, desi fabricate în mare majoritate în Asia, produsele ajung si în rafturile noastre la preturi accesibile. Nu veti gasi la Ki-Life chilipiruri, dar nici nu veti face infarct citind etichetele cu preturi. Mie preturile mi s-au parut corecte. Am mai vazut si destule produse romanesti (sau ambalate în Romania; chiar, noi mai avem agricultura?), în special fainuri, cereale si diverse seminte.
Iata, de pilda, care a fost cosul meu de cumparaturi:
Ciuperci Mu-Err, 100 g, China, 8,9 lei
Pudra de galangal, 100 g, Thailanda, 3,6 lei
Otet de orez Chinkiang, 600 ml, China, 11,8 lei
Taitei Tomoshiraga Somen, 450 g, Coreea, 9,9 lei
Radacina de lotus in saramura, 450 g, Thailanda, 7,2 lei
Sos de peste, 200 ml, Thailanda, 4,6 lei
Boia extra-iute, 100 g, India, 4,2 lei
Seminte de chimion, 100 g, India, 5,4 lei
Zahar brun pur, 450 g, China, 10,3 lei
Lemongrass uscat, 199 g, Thailanda, 5,5 lei
Hartie de orez 22 cm, 200 g, Thailanda, 7,8 lei
Pesmet pentru Tempura, 200 g, Thailanda, 6,5 lei
Asafoetida, 100 g, India, 7,3 g
Sos Petis Udang, 150 ml, Malaezia, 9,9 lei
Pasta concentrata de tamarin, 200 g, India, 4,2 lei
As fi putut lejer sa mai cumpar înca pe atata, mai erau pe rafturi foarte multe lucruri care ma tentau, dar mi-am spus ca nu are rost sa-mi umplu din nou camara cu o sumedenie de produse si sa uit iar de ele, cu saptamanile sau chiar cu lunile. Mi-am propus sa revin la Ki-Life în septembrie.
Acum, foarte pe scurt despre ce se gaseste acolo: condimente si amestecuri de condimente (uscate si umede, adica prafuri, paste si sosuri) indiene, thailandeze, chinezesti, japoneze si indoneziene, ciuperci uscate de mai multe feluri, leguminoase, taitei de celofan (din fasole soia), de orez, din grau, legume exotice conservate, oteturi aromate, zahar brun, de palmier, de trestie, melasa, pesmet, muraturi exotice, chutney-uri, verdeturi aromate uscate, uleiuri etc. Destul de bine reprezentate bucatariile indiana, chineza, thailandeza si japoneza, mai putin cele vietnameza si indoneziana.
Simt ca este inutil sa insist mai mult, acest magazin trebuie vizitat si cercetat cu amanuntul. Alocati-i cel putin 45-60 de minute, caci aveti ce vedea si ce alege. N-o fi el perfect, dar macar încearca.
M-ai salvat! Am locuit mult timp prin asia, si cand m-am intors aici mi s-a facut dor de mancarea de acolo. Neaparat am sa fac o vizita magazinului. Multumesc!
@AndreeaL Merita o vizita. Are destule ingrediente interesante.
Mi-a placut foarte mult articolul tau despre Ki Life. Cumpar des de la Ki Life, insa detest modul in care isi trateaza clientii. Am vrut chiar sa scriu pe blogul meu despre ei (de bine) si i-am intrebat daca pot sa fac niste poze. NU SE POATE spus raspicat- “asa e politica magazinului”, fara poze. OK, no problem. Sunt magazine in Franta, Irlanda, Germania in care am fost, am facut fotografii si unde au fost bucurosi cind au auzit ca am un blog specializat si ca voi scrie despre ei. Asa ca pe cei de la Ki Life nu i-am mentionat pe blog – nici de bine nici de rau. Au produse bune, de calitate, preturi medii spre mari (in special produsele de nisa, japoneze) si sper ca in viitor sa existe tot mai multe magazine de nisa. Magazinul tau ideal (care este si al meu, de fapt) sa nu dea niciodata faliment. :))
Cu alta ocazie, POS-ul nu a mers si mi-a respins tranzactia. Vinzatoarea a spus cu o voce ridicata: nu mai aveti bani pe card, tranzactia e refuzata. Am rugat-o sa mai incerce o data si tranzactia a fost aprobata. M-am obisnuit in Romania cu tipul acesta de comportament 🙁 si cu un personal rece, care te fileaza din momentul in care treci pragul magazinului.
Cumpar de la ei cind sunt in zona, dar in ultimul timp am cumparat condimente de la Taj, restaurantul indian de linga Marriott. Sper ca nu te superi ca ii mentionez, de acolo cumpar papadums si seminte de ceapa 🙂 Cu drag, Yolana
@Yolanda: Eu nu am avut probleme cu cei de la Ki-Life, nici chiar in cazul fotografiilor. Se pare ca un manager de acolo imi stia blogul si mi-a dat liber la pozat. Mi-as dpori, insa. o mai mare competitie in piata. Asa ar oinvata toti “magazionistii” astia ca trebuie sa fie politicosi, serviabili si comunicativi.
Ki-Life e un magazin = SPECTACOLUL NATURII! De cand s-a infiintat reuseste sa imi rapeasca ceva timp ori de cate ori dau de el. Ar putea sta in calea mea zi de zi dar cateodata il ocolesc intentionat. De ce? Pentru ca odata intrata in acest magazin nu pot pleca cu mana goala… si asa se goleste visteria 🙂
@Magda: Cunosc bine senzatia. Norocul meu ca nu imi este in drum. 🙂
o sa ma inversunez sa citesc retetele tale ca sa cumpar si eu mirodeniile astea, ciudateniile. si eu as vrea sa patrund macar cateva din tainele bucatariei asiatice. multumiri mii.
ca tot avem poporu chinez la noi in bucuresti mi-ar face placere sa ma imprietenesc pt a invata cultura, bucatareala lor.
a propos am gasit alga kombu irlandeza(probabil ca cea japoneza o fi iradiata 🙁 sau? ) prin pantelimon in spatele mag. Cora. am gasit cautand pe net
@rocsa: Ciudatenii? Asa a fost si piperul cand a ajuns prima data pe la noi. Si porumbul, ardeii, cacaoa, fasolea, rosiile, floarea-soarelui, cartofii etc. 🙂
@Radu Merci. Tare vreau sa incerc Ddeokbokki, asa ca Dragonul Rosu, here I come! ^^
@Alexa: Spor la “vanatoare”! 🙂
Buna! ^^
Eu sunt un mare fan al Coreei de Sud, si as vrea sa incerc sa fac Ddeokbokki. Intrebarea mea e, vestitele rice cakes se gasesc la acest magazin? Si daca nu, unde as putea sa le gasesc prin Bucuresti?
@Alexa: Nu am vazut nicaieri in Bucuresti rice cakes. Totusi, cred ca este posibil sa se gaseasca la Dragonul Rosu.
gasesti in toate plafarele si supermarketurile rice cake. Cauta si vei gasi in oras, nu pe internet. Daca mai iesi si te plimbi prin lume vei vedea.
@andreea: Nu uita ca acest articol, ca si raspunsul meu referitor la rice cakes, este de acum 4 ani; pe atunci nu se gaseau in Bucuresti, sau se gaseau mult mai greu.
In rest, ma bucur mult ca am dat de inca cineva care comenteaza pe un ton superior si care se simte bine dandu-mi sfaturi inutile.
Rugaminte: daca ai de gand sa iti mentii tonul si atitudinea, ti-as fi recunoscator daca nu mi-ai mai vizita blogul. In rest, toate cele bune.