Am început acest blog în urmă cu 4 ani şi 4 luni, cam la 2-3 ani după ce am început să mă interesez de gătit şi să trebăluiesc prin bucătăria mea de acasă. Până atunci nu gătisem, practic, nimic, fiindcă nu poţi spune că găteşti atunci când faci doar nişte cartofi prăjiţi sau câteva ochiuri. Doar Dumnezeu mai ştie cum le făceam, pe atunci, şi pe acelea.

Între timp, îmi place să cred că am evoluat mult. Am făcut cursuri, am citit enorm de mult, am gătit mult şi des, am făcut emisiuni TV şi evenimente. Am avut şansa să întâlnesc, dar şi înţelepciunea de a le găsi, aprecia şi cultiva, câteva persoane care m-au îndrumat bine şi de la care am învăţat multe lucruri. Mi-am dat seama ce diferenţă uriaşă este între a găti acasă câteva porţii, pe îndelete şi fără vreo preocupare legată de eficienţa financiară şi organizatorică, şi a găti câteva zeci sau sute de porţii, sub presiune şi încadrându-te într-un buget fix.

A fi blogger culinar, chiar dacă unul bun, este cu totul altceva decât a fi bucătar profesionist. Ştiam asta în teorie de la bun început, dar am realizat mai exact ce înseamnă acest lucru mai ales în ultimul an, când am început să organizez evenimente cultural-culinare. Am regretat mereu că, deşi sunt (sau aşa mă consider eu) bine pregătit la nivel teoretic şi am o bună creativitate, nu am o experienţă reală, de restaurant. Desigur, am intrat în multe bucătării profesioniste şi am şi gătit în câteva dintre ele, dar experienţa se capătă doar lucrând continuu, 10-12 ore zilnic, timp de câţiva ani.

Mă aflu acum într-o etapă în care sunt pe cale să fac, măcar parţial, această trecere. Am început să gătesc la evenimente, alături de un excelent profesionist, Costel Clipescu şi de câteva zile, în aceeaşi onorantă tovărăşie, „construim” un restaurant, din postura de consultanti.

Reorganizăm bucătăria, refacem totalmente meniul şi reţetarul, rescriem procedurile de lucru şi regulile de funcţionare, reutilăm bucătăria, antrenăm personalul. Acest lucru se întâmplă la complexul „Casa cu Tei” din Craiova, un loc superb aflat într-un oraş frumos.

Punctul forte al complexului constituit din hotel, restaurant şi grădină este aceasta din urmă. Mare, plină de verdeata si flori, aranjată cu gust, are o frumuseţe deosebită; ai senzaţia că te afli nu în Craiova, ci undeva în Italia, Spania sau Grecia.
Restaurantul, deşi parcă un pic cam „rece” pentru gustul meu, este spaţios şi decorat cu gust, iar camerele hotelului, ca întreaga clădire de altfel, sunt frumoase şi cu personalitate. Bucătăria este, şi ea, spaţioasă şi destul de bine dotată. Sper ca la terminarea proiectului, punctul forte de la „Casa cu Tei” să fie echipa de acolo, pe care mi-o doresc unită, competentă şi eficientă.

Am început deja lucrul la „Casa cu Tei”, iar în luna iunie voi fi acolo aproape în fiecare zi. Costel Clipescu şi cu mine avem mult de lucru, căci totul trebuie reglat din mers. Promit să organizăm la Craiova, pentru cei interesaţi, şi câteva evenimente culinare cu tematica legata de noul meniu. Acesta are tentă mediteraneană şi conţine preparate simple, dar pline de gust, gătite cu ingrediente de calitate bună, pe care vi le voi dezvălui treptat, căci voi publica şi pe blog o mare parte din reţetele noastre de la „Casa cu Tei”.

Pentru mine proiectul „Casa cu Tei” este extrem de important. M-am îndrăgostit de acest loc, am mare încredere în potenţialul său şi am ocazia de a lucra alături de un adevărat profesionist. Am privilegiul de a învăţa pe alţii, dar de a învăţa şi eu. Sper ca la final să las în urmă un lucru bine făcut şi să devin, eu însumi, un profesionist mai bun; îmi place atât de mult ceea ce am început, încât abia aştept ca proiectul să-şi continue cursul.
Ţineţi-mi pumnii şi promit să vă ţin la curent cu tot ce se întâmplă. Deocamdată, mâine, vă voi prezenta o primă reţetă din noul meniu, o salată mediteraneană cu caracatiţă şi măsline.