La masa cu stramosii: Dacia (5)

Am ajuns la sfarsitul serialului dedicat Daciei culinare. Acest ultim episod va prezinta schimburile comerciale si culturale ale Daciei cu civilizatiile vecine, precum si influentele culinare suferite înainte si imediat dupa cucerirea romana.

Comertul
Din cate mi-am putut da seama, societatea daca era relativ prospera, mai ales judecata comparativ cu vecinii apropiati. Schimbul de produse nu putea sa lipseasca într-o zona atat de bogata si de productiva, mai ales ca datele interpretate de istorici nu par sa indice o societate închisa si statica, ci, dimpotriva, una deschisa, dinamica. Dacilor le placea bautura, mancarea si lupta; erau, în opinia mea, avizi sa adune bogatii, prin orice mijloace, implicit si prin comert.
Desi în siturile arheologice s-au gasit numeroase monezi, mai ales grecesti si romane, cred ca forma dominanta de comert era cea bazata pe troc. Probabil în ultimele zeci de ani a existenta a regatului dac banii se foloseau din ce în ce mai mult si erau, în mod normal, si tezaurizati ca simbol al bogatiei si puterii. Nu voi insista prea mult, totusi vreau sa va retin atentia cu cateva consideratii despre monezile folosite pe teritoriul Daciei.
Din cate stiu dacii nu aveau moneda proprie, pe teritoriul Daciei circuland, de pilda, tetradrahme thasiene, folosite pana la începutul secolului I. î.H., adica mult timp dupa ce emiterea lor încetase. Alte monezi întalnite au fost drahmele din Apollonia si Dyrrachium, desi ultimul oras nici macar nu mai batea moneda dupa anul 100 î.H.. Totusi, moneda cea mai raspandita si cea mai tezaurizata a fost denarul roman.
Spuneam ca dacii nu bateau moneda proprie, caci… preferau sa falsifice denarii romani si se pare ca o faceau la perfectie. Nici analizele moderne nu au fost în stare sa deosebeasca falsurile de original nici în privinta greutatii, si nici ca nivel prelucrare a metalului. Aceste imitatii nu erau rod al unei initiative particulare, ci aveau loc sub obladuirea statului. Se pare ca dacii imitau monezile romane chiar mult timp dupa ce unele din acestea încetasera sa mai fie emise de Roma. Unii cercetatori au emis ipoteza ca integrarea Daciei în sistemele economice si politice ale vremii a fost chiar ajutata de acest fenomen.
La început, vreme de secole, grecii au controlat cu autoritate cea mai mare parte a comertului dacilor. Coloniile grecesti din Dobrogea au avut un tol decisiv în deturnarea comertului spre orasele grecesti. Totusi, începand cu ultima parte a secolului al II-lea î.H., negustorii romani devin din ce în ce mai prezenti, iar în secolul I d.H., cea mai mare parte a comertului facut de Dacia era îndreptat catre Roma. Nu doar resursele Daciei luau drumul Romei, dar si marfurile importate erau preponderent de provenienta romana.
Erau aduse în Dacia produse de excelenta calitate, mai ales cele de lux, ca vase de bronz si de sticla, bijuterii din argint si aur, arme si unelte din fier, oglinzi, mobila, unelte de gatit si multe altele. Erau importate nu doar marfuri care nu se produceau în Dacia, dar si din cele care învingeau concurenta locala printr-un mai bun raport pret-calitate. As mentiona chiar ceramica, produsa pe scara mare si în Dacia, dar nu la calitatea celei aduse de la Roma. Un alt exemplu este vinul, desi Dacia producea, cel putin pana la ordinul de distrugere al viilor dat de Burebista, cantitati mari de vin.
Uleiul de masline era o marfa extrem de apreiata, lucru care nu este de mirare, caci productia locala nu era în stare sa ofere o alternativa viabila.
Exista, bineînteles, si un export facut de daci spre Roma si orasele grecesti. Cred ca produsele dace aveau de înfruntat o concurenta mare pe acele piete, extrem de deschise produselor de pretutindeni si spre care afluau permanent cele mai bune marfuri din lumea cunoscuta la acea vreme. Desi mestesugurile erau în Dacia la un nivel acceptabil (falsurile perfecte ale monezilor romane stau marturie pentru aceasta), nu puteau concura produsele de calitate exceptionala produse în alte parti. Exportul Daciei era, se pare, mai mult sub forma de materii prime ca lemn, miere, ceara, blanuri si piei, vite, peste, sare si aur. Pare un comert nerentabil, caci sa oferi materii prime, mai ieftine, si sa cumperi produse prelucrate, mult mai scumpe, este o cale sigura spre faliment. Totusi, judecand dupa cantitatea mare de monezi romane gasite în Dacia – chiar daca o parte dintre ele erau falsificate – se poate deduce ca Dacia exporta cel putin la fel de mult pe cat importa si ca avea o balanta economica echilibrata.
Dupa cucerirea Daciei de romani comertul a înregistrat un salt, dar doar valoric. Cantitatile si numarul partenerilor de afaceri au crescut, dar structura comertului nu s-a schimbat.
Inscriptiile gasite la Alba Iulia (Apullum) arata ca negustorii din Dacia Apullensis formasera o asociatie, sau confederatie, ceea ce înseamna implicit ca erau numerosi si activi, de unde si nevoia de organizare. Nu a fost singura confederatie de acest gen, organizatii similare fiind mentionate si în Sarmisegetuza, Drobeta, Ampelum si Potaissa.
Din pacate a continuat exportarea de materii prime (aur, argint, sare, lemn, cereale, vite, miere etc.). Importurile au continuat sa fie formate din vase de lux, mobilier, stofe, podoabe, arme, vinuri, fructe si legume exotice etc. Marfurile soseau acum mult mai lesne si din Gallia, si din Panonnia, si din Germania, ba chiar si din Asia si Africa.
Moneda aflata în circulatie era tot denarul roman, de data aceasta nefalsificat, caci moneda se batea acum oficial în centre ca Tomis, Callatis si Sarmisegetuza.
Cresterea cantitativa a comertului se poate explica si prin reteaua de drumuri construita de romani, drumuri care legau toate orasele importante ale Daciei de caile comerciale din întreg Imperiul Roman.
Organizarea aduce însa si taxe vamale. Acestea se plateau atat la intrarea cat si la iesirea din orice provincie si erau aplicate extrem de strict, fiind una din marile surse de venituri ale imperiului. Ca si fiscalitatea, de altfel, caci începusera deja sa se aplice impozite funciare si pe cap de om liber.
Influente culinare
În mod clar, schimburile comerciale aduceau cu ele si schimbul de informatii, inclusiv din domeniul culinar. Din pacate, în aceasta privinta sursele la care am avut acces au fost minimale, ilustrand – si aceasta doar vag – inlfuentele exercitate de celti, greci si romani. Nu am reusit sa gasesc aproape nimic despre schimburile culturale culinare cu alte popoare ca scitii si germanii.
Desi am încercat sa extrag maximul din sursele avute la îndemana, nu prea sunt satisfacut de rezultat. Simt ca lucrurile au fost mai complexe decat am reusit eu sa le expun mai jos, dar deocamdata trebuie sa ma limitez la ceea ce am gasit.
Unul dintre popoarele cu care Dacii au venit frecvent în contact au fost celtii. Istoricii au gasit asemanari si similitudini relativ numeroase între cele doua civilizatii, poate fiindca resursele naturale erau oarecum similare, dar, în mod sigur, si datorita schimbului continuu de produse si informatii.
Se spune ca celtii au fost cei care i-au învatat pe daci sa prepare bauturi din fructe fermentate, mai ales prune si mere. Este posibil ca acestia sa fi transmis si cunostintele lor în ceea ce priveste prepararea hidromelului (din miere fermentata) si a berii de orz, aromatizata cu ierburi aromate diverse, numita de celti „cervoise”. Dupa cum am vazut mai sus, dacii preparau bere, tot din ovaz, dar nu se stie sigur daca descoperisera singuri acest proces, sau a fost adoptat de la celti ori din alta parte.
Influenta greaca a existat si ea, dar s-a resimtit mai ales la nivelul claselor superioare. Consumul de ulei de masline si de vin grecesc presupunea resurse financiare însemnate, care nu erau la îndemana multora. Tot grecii sunt creditati cu introducerea lintei în Dacia, preluata probabil de la fenicieni.
Despre influenta romana, de remarcat mai ales dupa cucerirea Daciei, am vorbit mai sus, asa ca ma multumesc ca evidentiez înca o data doar cateva lucruri.
Romanii au fost cei care au adus în Dacia aluaturile umplute cu tocaturi diverse; cel mai cunoscut astfel de produs sunt placintele, extrem de versatile. Acestea permiteau folosirea aproape a oricarui tip de ingrediente, ieftine sau scumpe, produse animale sau vegetale, ceea ce a facut sa fie adoptate de toate clasele sociale.
Tot ei au adus în Dacia si testul, o oala de pamant cu capac, care a permis coacerea si fierberea, aceste metode ducand la diversificarea alimentatiei. Influenta romana s-a resimtit si în ce priveste produsele asemanatoare painii si lipiilor, largind gama produselor de acest tip.
Unele surse arata ca dacii au preluat de la popoarele nomade, asa numitii calareti ai stepei, mancarurile pe baza de ierburi crude (macris, salate, potbal), si a carnii crude, fezandate sub sa si uscate. Astfel avea sa ia nastere pastrama (pe vremea dacilor purta alt nume, probabil pierdut; numele actual este preluat de la turci), socotita de istoricii si antropologii culinari a fi un preparat dacic.
Concluzie:
Am senzatia ca ar mai fi multe de spus despre productia de alimente si gatitul în Dacia. Desigur, probabil ca nu se poate vorbi despre o adevarata „arta culinara”, asa cum a existat ea la curtile imperiale din Mesopotamia, Egipt si China.
Am credinta ca, desi clasele avute mancau mai bine decat cele sarace, în Dacia nu a existat opulenta si rafinamentul culinar proprii civilizatiilor orientale sau a celei romane. Dupa cucerirea romana, doar guvernatorii, prefectii si alti functionati superiori este posibil sa fi avut, în bucatariile lor, bucatari veniti de la Roma, care sa fi gatit preparate rafinate si exotice. Cred ca ceea ce se manca în Dacia era mai curand frugal si simplu.
Bucataria Daciei era una de tip „continental”, înrudita probabil cu cea a tracilor si asemanatoare pe alocuri cu cea celtica, prezentand poate si mici accente mediteraneene, datorate influentei grecesti si romane. Nici bucataria greceasca nu era cu mult mai rafinata, aceasta caracterizandu-se pe atunci (ca si acum, de altfel) prin frugalitate si simplitate.
Desi romanii si grecii îi socoteau pe daci barbari, impresia cu care am ramas este cea a unei civilizatii, desigur relativ rudimentara în unele aspecte, dar mult mai deschisa si mai dinamica decat mi-am închipuit-o.
(sfarsit)
Bibliografie:
www.enciclopedia-dacica.ro
www.everyculture.com
www.porolissum.org
en.wikipedia.org
www.zamolxis.ro
www.historia.ro
istorie.e-altfel.ro
www.dacia.co.ro
www.scribd.com
În aceeasi serie de articole:
La masa cu stramosii: Dacia (1)
La masa cu stramosii: Dacia (2)
La masa cu stramosii: Dacia (3)
La masa cu stramosii: Dacia (4)


16 comentarii pe “La masa cu stramosii: Dacia (5)

    • Radu Popovici spune:

      @TIBI: Aici discutia este chiar lunga, lunga de tot. Raspunsul scurt este da, avem cateva preparate, recunoscute de enciclopedii si dictionare culinare reputate, ca fiind specific romanesti.

  1. mihaelar63 spune:

    Am citit dintr-o suflare toata seria incercand sa trag paralele cu prezentul. In unele privinte, cu zambetul pe buze, am concluzionat ca nu s-a schimbat nimic.

    • Radu Popovici spune:

      @mihaela63: Nimic, sau destul de multe, depinde cum privesti lucrurile. Daca ai citit atatea pagini dintr-o suflare, inseamna ca articolul si-a atins scopul. 🙂

  2. Octavian Stancioiu spune:

    Superb serialul, domnule Radu! Sunt realizatorul Festivalului Dacii Liberi din jud. Timis, festival care in acest an va avea a 4-a editie.

  3. cristi-j spune:

    o initiativa laudabila din toate punctele de vedere !
    e placut sa aflu tot felul despre tot felul de culturi exotice , interesante , recunoscute , clasice , etc , dar mi se pare normal si logic sa stim cat de cat despre proprii inaintasi . pe de alta parte , eu cred ca daca nu eram urmasii lor , dacii nu meritau prea multa atentie adica nu s-au remarcat prin cine stie ce la nivelul intregii istorii si a intregii planete . dar repet , trebuie sa ne cunoastem originile .
    asa ca : multumesc pentru serial .
    mi-am mai exprimat rezerva despre cat de mult putem sti cu siguranta despre perioade atat de vechi mai ales atunci cand aproape totul se bazeaza pe interpretare si asta doar a catorva oameni , interpretari care sunt apoi rastalmacite de altii … mai ales daca ma gandesc ca noi nu putem separa adevarul nici pentru evenimente de saptamana trecuta .
    dar asta nu reduce cu nimic din felicitarile cuvenite pentru munca depusa
    si o intrebare care mi-a ramas : cum se stie ca dacii falsificau monede , mai ales daca nu s-a reusit deosebirea dintre original si fals ? hehehe
    “dacilor le placea bautura , mancarea si lupta” … din pacate azi au ramas (relativ) doar doua , a treia e prezenta oarecum doar datorita interlopilor cretini de care sunt pline stirile si la noi si in toata europa … dar la noi ca popor a disparut (s-a atenuat foarte mult) de multa vreme … hahaha … macar daca am fi excelat la cea din mijloc , dar nici macar …

    • Radu Popovici spune:

      @cristi-j: Evaluarea civilizatiei Daciei este complexa. Protocronistii nu ar fi deloc de acord cu tine. Exista tot felul de teorii care leaga dacii de pelasgi, adica de civilizatii extrem de vechi. Iosif Constantin Dragan a scris “Imperiul milenar al Daciei”, carte care arunca o lumina interesanta asupra traco-geto-dacilor. Mai sunt si alte lucrari (Mircea Eliade, I.H. Crisan etc.) care insista asupra unei dimensiuni exhaustive a civilizatiei dace. Habar n-am care ar putea fi “adevarul adevarat”, asta in cazul in care exista asa ceva. Una peste alta, insa, Dacia a insemnat mai mult decat am invatat noi la scoala.

      Despre falsificarea monedelor se stie de la istorici. Probabil faptul ca dacii inca bateau monede care iesisera de zeci de ani din circulatie a fost unul dintre semnele evidente care au facut posibila depistarea falsurilor. Iti dai seama ca in afara de cateva concluzii trase de mine din extrapolari si comparatii, restul informatiei provine din surse diverse, 90% de pe Internet, adica luata de mine de-a gata; inclusiv informatiile despre falsificarea de monezi.
      Am mai eliminat unele lucruri care mi s-au parut trase de par si am pus accent pe altele, care mi s-au parut mai importante. In principiu insa, am luat ce au scris altii. Probabil ca o cercetare serioasa, in biblioteci, care sa fi durat cateva luni (sau ani), ar fi dus la scrierea unui altfel de articol. Insa nu ar fi avut rost sa fac astfel de efort pentru un blog culinar…

      La mancare excelam, dar doar la consum cantitativ, din pacate. 🙂

      Ma bucur ca ti-a placut serialul. A fost neasteptat de placut sa adun si sa sistematizez materialul, mai ales ca, desi aveam o idee oarecum clara despre ceea ce aveam sa gasesc, au fost cateva lucruri care m-au surprins.

  4. oq spune:

    La multi ani si un an minunat! Frumos “serial”, foarte interesant, felicitari pentru realizare! Mi-a facut placere lectura, mai ales ca am revizitat de curand muzeul de istorie si tezaurul- asa ca pot sa imi inchipui unele lucruri in context.

    • Radu Popovici spune:

      @memphis: Cred ca India. Va mai dura insa cateva saptamani. Si aici materialul este stufos si extrem de amanuntit. Se vede ca a fost o civilizatie aflata in atentia istoricilor de pretutindeni si ca a avut o cultura fabuloasa. 🙂 Apoi, inca nu stiu in ce ordine, Roma, Grecia Antica si, poate, fenicienii, celtii, germanii… sa vad cum voi sta cu documentatia.

  5. memphis spune:

    Foarte bun acest serial! Poate ca sunt subiectiv, fiind vorba despre daci, dar mi-a placut cel mai mult dintre toate cele din seria La masa cu stramosii. Mi-a placut mult nota personala, in care lansezi anumite prezumtii si ipoteze, care par foarte logice de altfel. Felicitari!

    • Radu Popovici spune:

      @memphis: Articolul pare bun in contextul lipsei informatiilor de pe internet. Eu l-am scris cu fundulpe scaun si cu ochii pe internet. Nu am cercetat biblioteci si nici situri arheologice. Poate ca informatiile venite de acolo mi-ar fi schimbat acele “prezumtii si ipoteze”. Oricum, poate singurul merit al acestei serii este ca pune pentru prima data problema Daciei culinare, ca subiect separat si tratat in amanuntime. Poate fi un punct de plecare pentru articole scrise de profesionistii istoriei, dupa o cercetare serioasa.
      In fine, dat fiind ca eu ma adresez unui public de nespecialisti (si chiar de nepasionati) ai istoriei si ca am dorit doar sa ofer cateva informatii elementare, cred ca mi-am atins scopul.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.