Articolul “La masa cu stramosii: Dacia” trezeste interesul istoricilor

Materialele mele culinare au fost preluate, cu si fara voia mea, de multe site-uri si bloguri culinare. Este o senzatie cu care ar fi trebuit sa ma obisnuiesc, dar ma simt mandru (de, sunt si eu vanitos cateodata) atunci cand un site, sau blog, de calitate îmi cere permisiunea sa preia un articol, o reteta sau o video-reteta. Ar trebui sa ma bucure si faptul ca unii preiau munca mea si fara permisiune; vorba prietenului Uica Mihai: „Pana nu te fura nimeni, nu esti sigur ca ai valoare„. Eu as adauga ca nici chiar atunci…

Ceea ce mi s-a întamplat recent, se înscrie, sa zicem, în aceeasi logica a lucrurilor, dar în cu totul alta forma. Dupa cum stiti, în urma cu putin timp am terminat cea de-a cincea si ultima parte a seriei “La masa cu stramosii”, care trateaza, din punct de vedere culinar, Dacia înainte si dupa cucerirea romana. Se pare ca am facut o treaba destul de buna cu acest articol, caci doua site-uri istorice, specializate în istoria Daciei – altminteri listate de mine printre site-urile de pe care am cules informatii (vezi Bibliografia de la respectivul articol) -, mi-au cerut permisiunea sa preia articolele, ambii administratori de site, istorici de formatie, felicitandu-ma pentru rezultatul muncii mele. Au apreciat nu doar munca în sine, dar si modul de expunere a informatiei. Unul dintre acesti istorici mi-a spus: „În ciuda lipsei resurselor ati coagulat datele foarte bine si, mai ales, ati pastrat o decenta rara în text. Ca istoric trebuie sa spun ca este un articol bun.”
Mi-a placut mereu istoria si am un mare respect pentru cei care o practica – la un moment dat, acum multi-multi ani, chiar am vrut sa studiez istoria -, asa ca aprecierile unor profesionisti din domeniu ma flateaza.
Nu ma ametesc cu apa chioara, stiu ca articolele mele sunt departe de ceea ce ar fi obtinut un profesionist dupa o cercetare serioasa, îndelungata si sistematica, dar cred ca pentru publicul larg stradaniile mele sunt folositoare si ca am reusit sa schitez un tablou interesant al culturii culinare a stramosilor nostri. Am punctat un pic, carevasazica, la capitolele de care îmi pasa acum cel mai mult: educatie si informare.
Pe de alta parte, aceasta stare de lucruri ar trebui sa ne întristeze. Faptul ca un pasionat de gastronomie cu oarecare înclinatie pentru istorie (adica eu) a reusit sa scrie un – poate chiar singurul – articol decent de pe Internet despre Dacia culinara, demonstreaza doar cat de saraca este informatia disponibila online despre acest subiect si cat de putin interes exista pentru promovarea lui.
Cele doua site-uri care au preluat seria de cinci episoade dedicate Daciei culinare sunt:
www.enciclopedia-dacica.ro si www.dracones.ro.
Sunt doua site-uri extrem de interesante si merita citite, caci ne vorbesc despre istoria noastra, atat de putin popularizata si atat de putin cunoscuta.